În programare, variabila este un nume căruia i se
asociază o valoare. Numele variabilei este un identificator, iar valoarea
variabilei trebuie să aparțină unui anumit tip
de date. Asupra valorilor variabilelor pot fi efectuate
prin program anumite operații.
Exemplul 1 In expresia x=a+2, x și a sunt variabile. Operațiile efectuate sunt următoarele: se adună valoarea variabilei a cu valoarea 2 (dată aici sub formă de literal), iar rezultatul se atribuie ca valoare variabilei x; în consecință, valoarea variabilei a ramâne nemodificată, în schimb variabila x primește o nouă valoare. Operatorul = nu exprima aici relația de egalitate, ci operația de atribuire a unei valori unei variabile. Exemplul 2 |
Valoarea variabilei trebuie să fie reprezentată în
memoria calculatorului la o anumită adresă și să ocupe acolo un
anumit spațiu (un anumit număr de biți). În consecințș, numim variabilă
o zonă de memorie care poarta un nume și care conține o
anumită valoare, apartinând unui tip de date.
Programatorul care folosește un limbaj de nivel înalt, cum este și limbajul Java, nu trebuie să cunoască adresa de memorie, la care este plasată valoarea variabilei, și nici reprezentarea internă a acesteia, fiind suficient să-i cunoasca numele și tipul. Alocarea de spațiu în memorie pentru fiecare variabilă se face, după caz, de către compilator sau interpretor. În schimb, numele și tipul variabilei trebuie declarate de către programator. Remarcăm că în matematică operațiile cu variabile se fac, de cele mai multe ori, la nivel abstract, asupra simbolurilor variabilelor și nu asupra valorilor acestora. De exemplu, în identitatea a+a=2.a nu are importanța ce valoare are variabila a, egalitatea fiind întotdeauna adevarată. În programare se are în vedere faptul că, atât timp cât ea exista în memorie, variabila are întotdeauna o valoare (deoarece zona de memorie aferentă nu poate fi vidă), iar operațiile se fac asupra valorilor variabilelor și nu asupra numelor acestora. |
Iată un exemplu de declarație de variabilă:
int alpha, beta=3702, k; Aceasta este o instrucțiune din program, prin care se specifică următoarele:
|
Din exemplul de mai sus, se observă că declarația de tip are urmatoarea formă:
tip variabila_1, ..., variabila_n;
în care:
tip - numele tipului de date căruia îi aparțin variabilele
declarate;
variabila_i - specificarea numelui unei variabile,
urmat opțional de valoarea variabilei respective
precedată de simbolul =.
Remarcam că:
|
Prin convenție, în limbajul Java numele de variabile încep întotdeauna cu literă mică. Este permis însă ca, în interiorul numelui, sa existe și litere mari. Aceasta se întamplă atunci când numele variabilei este format din mai multe cuvinte ale limbii naturale, de exemplu vitezaMedie.
Ulterior, la descrierea fiecărui tip de date, vom da și exemple de declarare a variabilelor de tipul respectiv.
Declarația de tip este la fel cu cea pentru variabile obișnuite, dar are
in față modificatorul final, care este un cuvânt cheie.
De exemplu, declarația final int ALPHA=17, BETA=-1453; servește pentru a specifică faptul că ALPHA și BETA suntvariabile finale de tip int, ale caror valori sunt, respectiv, 17 si -1453 și nu mai pot fi ulterior modificate (deci ALPHA și BETA sunt, de fapt, niște constante). |