- Figura 1 -
Este necesar, desigur, să se adopte o convenție privind modul în care se însereaza în pagina de hipertext legăturile către alte pagini. Pentru utilizatorul care vede pe ecran pagina respectivă, această legătură apare, de regulă, sub forma unui cuvânt sau unui grup de cuvinte puse în evidență prin subliniere, colorare sau prin ambele procedee. Dacă se face click cu mouse-ul pe o astfel de "legătura", pagina curentă se schimbă cu pagina către care indică legătura respectivă. Citirea unui asemenea hipertext nu se face cu un editor de texte obișnuit, ci cu un program special numit navigator sau browser.
Paginile (nodurile) hipertextului sunt stocate sub forma de fișiere, situate pe un singur calculator, sau pe mai multe calculatoare legate în rețea.
Documentele sunt stocate sub formă de fișiere pe diferite calculatoare, care acționeaza ca servere de web. Utilizatorul poate naviga pe această rețea, folosind un program numit browser de web (navigator). Cele mai răspândite browsere de web sunt, în prezent, Netscape Navigator și Internet Explorer. Putem deci considera că WWW este perceput de utilizator ca un hipertext, ale cărui noduri sunt raspândite în întreaga lume. Transmiterea prin Internet a paginilor WWW se face folosind un protocol special, numit HTTP (Hypertext Transfer Protocol), iar pentru marcarea paginilor de WWW, cu scopul de a însera în ele legăturile necesare, se folosește un limbaj numit HTML.
Fiecare marcaj (tag) este de forma <tag> ... </tag>, deci începe printr-un nume de marcaj (tag) cuprins între paranteze unghiulare și se termină prin același marcaj, având în fața numelui simbolul / (slash). Astfel, fiecare document HTML începe cu marcajul <html> și se termină cu </html>. În limbajul HTML nu se face distincție în marcaje între literele mari și cele mici, deci tagul <HTML> ... </HTML> este echivalent cu tagul <html> ... </html>. Aceste marcaje pot fi cuprinse unul în altul, ca în Figura 2.a, dar nu este permis ca domeniile lor să se intersecteze, ca în Figura 2.b.
- Figura 2 -
Pentru crearea de documente HTML se poate folosi un editor de text simplu, în mod ASCII, dar - în acest caz - cel care creează documentul trebuie să cunoască bine sintaxa HTML și toate tagurile acestuia. Mult mai comoda este folosirea unor editoare speciale de pagini Web, cum sunt Netscape Composer sau Front Page, care prezintă interfață utilizator grafică, iar pe ecran se vede documentul sub forma în care acesta apare și in browser.
<HTML>
<HEAD>
Antetul documentului
</HEAD>
<BODY>
Corpul
documentului
</BODY>
</HTML>
Modul de punere în pagină nu are importanță, deoarece întreaga informație despre structură și formatare este conținuta în marcaje (taguri). Același document poate fi pus în pagina, de exemplu, astfel:
<HTML><HEAD>Antetul documentului </HEAD><BODY>Corpul documentului </BODY></HTML>
Antetul documentului conține,
opțional, titlul acestuia și informații despre autor, tipul de document
etc. O componentă importantă a antetului este titlul documentului,
care are forma:
<TITLE>Titlul
documentului</TITLE>
Titlul este un text, care apare în bara de titlu
a browserului care vizualizează documentul respectiv.
Corpul documentului este
documentul propriu-zis, care se afișează pe ecran, inclusiv legăturile
conținute în documentul respectiv.
Referința la document depinde de locul în care acesta se găsește. a/ Documentul țintă se găsește pe acelasi calculator. În acest caz, referința poate fi: a1/ Referința absolută, de forma: cale/document unde cale (engleza: path) este succesiunea de directoare parcurse de la rădăcina arborelui de directoare, până la directorul în care se găsește fișierul care conține documentul; pentru separarea directoarelor se folosește bara (slash, /), conform convenției din sistemul de operare Unix. De exemplu: "C:/d1/d2/d3/docum.html" este o referință la documentul docum.html, care se găsește pe discul C, urmând calea d1/d2/d3/ unde d1, d2 si d3 sunt directoare. Dacă documentul țintă se găsește pe același disc cu documentul în care apare această referință, discul poate fi omis, punând referința sub forma "/d1/d2/d3/docum.html" dar având grijă să înceapă cu "/", ceeace înseamnă că se pornește de la rădăcină, deci este o referință absolută. a2/ Referința relativă, în care calea se trasează pornind de la directorul în care se găsește documentul sursă.La indicarea căii, simbolul .. (doua puncte succesive) înseamnă deplasare cu un director înapoi, iar / înseamna deplasare cu un director înainte. De exemplu, referința: "../../d2/d3/docum.html" are semnificația următoare: pornind de la directorul în care se găsește documentul sursă, ne deplasăm două directoare "înapoi" către rădacină, după care parcurgem "înainte" calea d2/d3 și ajungem la documentul docum.html. b/ Documentul țintă se găsește pe un alt calculator. În acest caz, referința la document este un URL (engleză: Uniform Resource Locator), care este modul de adresare caracteristic pentru WWW. Iată exemple de URL-uri: "http://www.w3.org/default.html" "http://java.sun.com/docs/books/jls/html/index.html" "http://lib.cs.ugal.ro/~sbumbaru/CursJava/Sapt01/poo.html" Prima parte a URL-ului (în cazul de față http:) reprezintă protocolul de transmisie folosit. Cele două bare (//) indică modul de acces (în cazul de față - adresa pe Internet a unui calculator, de exemplu java.sun.com). Urmeaza calea absolută parcursă pe calculatorul respectiv (de exemplu /docs/books/jls/html/) și numele documentului (index.html). |
Modul de adresare pe Internet este, în principiu, următorul: Internetul este împărțit în domenii, care pot fi domenii naționale (de exemplu: ro - Romania, fr - Franta, uk - Marea Britanie, de - Germania etc) sau domenii profesionale (com - comercial, edu - educațional, org - organizații, net - retele). Fiecare domeniu este imparțit în subdomenii (de ex.: în domeniul ro există subdomeniul ugal - Universitatea din Galati, iar în domeniul com există subdomeniul sun - firma Sun Microsystems). Subdomeniile pot fi împărțite în sub-subdomenii s.a.m.d până se ajunge la calculatoare individuale. De exemplu, locația atlas.stud.ugal.ro înseamnă calculatorul atlas din subrețeaua stud, din subdomeniul ugal al domeniului ro. |
<APPLET CODE=fișier_class [CODEBASE=localizare] WIDTH=lățime HIGHT=înălțime[ALIGN=aliniere]>
[<PARAM NAME=nume VALUE=valoare>]* [text_de_înlocuire] </APPLET>
în care:
fișier_class - fișierul cu extensia .class, în care se află
bytecode-ul appletului (indicarea extensiei nu este obligatorie), de
exemplu:
CODE=TestFlowAp.class sau
CODE=TestFlowAp
localizare - referința la directorul în care se găsește
bytecode-ul appletului; această referință poate fi absolută, relativă
sau sub forma de URL, la fel ca în cazul legăturilor către alte
documente, cu observația că nu se mai termină prin numele documentului
țintă, acesta fiind cel din parametrul CODE; dacă fișierul bytecode al
appletului se găsește în același director cu fișierul HTML în care
acesta este invocat, parametrul CODEBASE lipsește;
lățime si înălțime - numere întregi, reprezentând lățimea și înălțimea
appletului;
aliniere - alinierea appletului în pagina de browser, poate fi
una din următoarele:
left | right | top | texttop | middle | absmiddle | baseline | bottom | absbottom
unde left și right indică
aliniere la stânga sau la dreapta, top - aliniere cu elementul
cel mai înalt din linie (fie el text, imagine sau alt applet), texttop
- aliniere cu cel mai înalt element de text din linia respectivă, middle
- mijlocul appletului se aliniază cu mijlocul liniei de bază a textului, absmiddle
- mijlocul appletului se aliniază cu mijlocul elementului cel mai mare
din linie, baseline sau bottom - baza appletului se
aliniază cu linia de bază a textului, absbottom - baza
appletului va fi elementul cel mai de jos din linie.
text_de_înlocuire- un text care va apare în locul appletului, dacă
browserul folosit pentru vizualizarea documentului HTML nu este capabil
sa utilizeze appleturi.
Dacă este necesar, marcajul APPLET poate să
conțină unul sau mai mulți parametri, care se vor transmite appletului
la lansarea acestuia. Acești parametri apar în subtagul PARAM, pentru
fiecare din ei indicându-se un nume și o valoare.
Exemplul 1: marcajul <APPLET CODE="CBGroupAp" WIDTH=180 HEIGHT=80> Testarea clasei CheckboxGroup </APPLET> se folosește pentru a include în documentul HTML a unui applet, al cărui fișier de bytecode este CBGroupAp.class și se găsește în acelasi director cu documentul HTML în care există acest tag. Appletul va avea lățimea 180 și înălțimea 80. Dacă browserul folosit nu suportă appleturi java, în locul rezervat appletului va apare textul de înlocuire "Testarea clasei CheckboxGroup". Exemplul 2: marcajul Exemplul 3: marcajul Exemplul 4: marcajul |
Folosirea de parametri în appleturiÎn marcajul APPLET pot fi introduși și unul sau mai mulți parametri, folosind în acest scop sub-marcajul[<PARAM NAME=nume VALUE=valoare>]* Atât numele, cât și valoarea sunt șiruri. Preluarea în applet a fiecăruia din acești parametri se face invocând metoda public String getParameter(String name) care primește ca argument numele parametrului și întoarce valoarea acestuia sub forma de șir. Avantajul este că valorile parametrilor pot fi modificate direct în fișierul HTML, fără să mai fie necesar să se modifice și să se recompileze programul appletului. Exemplu: În fișierul DouaTexte.java este dat un exemplu de applet în care sunt preluați doi parametri, cu numele textul1 si textul2. Acești parametri sunt șiruri de caractere, care se afișează alternativ într-o etichetă. Schimbarea textului se face la apăsarea pe buton. Acest applet este inclus în pagina HTML din fișierul DouaTexte.html prin următorul marcaj: <APPLET CODE=DouaTexte
WIDTH=250 HEIGHT=100 ALIGN=middle> Pentru a se afișa alte texte, este suficient să se modifice în mod corespunzător valorile parametrilor din acest marcaj, fără a se face modificări în programul appletului. |