Margareta Metaxa

Margareta Metaxa (31 ianuarie 1895 Galaţi - 9 octombrie 1977 Bucureşti)

Margareta Metaxa a început studiul muzicii cu profesorul şi compozitorul gălăţean Teodor Theodorescu, sub a cărui baghetă a cântat în corul Episcopiei (corul municipal al Galaţiului). În acest cor şi-a întâlnit viitorul soţ, pe Eugen Metaxa, cel care îi va fi sprijin pe tot parcursul vieţii. Naş de cununie le-a fost profesorul Constantin Calmuschi, strălucitor animator al vieţii culturale gălăţene şi director al Bibliotecii „V.A. Urechia“ între anii 1920-1929.

Margareta Metaxa a urmat studiile Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti, studii întrerupte de război şi continuate în particular cu Elena Drăgulinescu Stinghe. În paralel, a străbătut o zbuciumată cale a afirmării profesionale, devenind solistă a renumitului Cor Mitropolitan din Iaşi, participând la concertele Crucii Roşii din Galaţi şi Brăila, pentru ca în 1919 să fie angajată de Societatea lirică "Opera Română" din Bucureşti. În 1923, absolvă cursurile de teorie şi solfegii ale Conservatorului bucureştean, având prilejul să se afirme în rolul Violetei din opera Traviata în stagiunea 1925-1926, rol atent pregătit sub îndrumarea celebrei soprane Lydia Lipowska.

Aflată într-o permanentă căutare a oportunităţilor de perfecţionare profesională, Margareta Metaxa va pleca într-o călătorie de studii în Italia, unde studiază sub atenta îndrumare a vestitei maestre de canto Linda Brambilla, alături de care îşi desăvârşeşte tehnica vocală. Are un remarcabil succes în Italia, în rolul Gildei din Rigoletto. Impresionanta ascensiune începută în Italia nu o poate opri să se reîntoarcă în ţară, dorul de acasă prevalând în faţa unei glorii în străinătate. Se întoarce la Opera Română, unde întruchipează cu fervoare, graţie şi talent celebre eroine ale scenei lirice.

Margareta Metaxa a avut şansa şi în acelaşi timp mândria de a fi martor şi participant la începuturile teatrului liric românesc, la evenimente majore pentru viaţa muzicală a vremii: apariţia la Iaşi a Societăţii Române de Operă şi fondarea Operei Române din capitala ţării, pe scena căreia a rămas până la retragerea din activitate. La împlinirea a 35 de ani de carieră artistică, Margareta Metaxa a fost invitată să o interpreteze pe Violetta din Traviata în cadrul unui spectacol festiv al Operei Române. Pentru realizările sale excepţionale într-o viaţă dedicată artei şi muncii pe acest altar, Margareta Metaxa a primit în 1943 din mâna altui gălăţean, Ioan Petrovici (la acea vreme ministru al Instrucţiunii şi Artelor) Ordinul „Meritul Cultural“ clasa I.

Un omagiu peste timp adresat marii soprane este reprezentat de volumul dedicat acesteia de către muzicologul Grigore Constantinescu în 1987, volum presărat de amintiri pline de sensibilitate ale soţului artistei..

Fişă biobibliografică: Margareta Metaxa.

Nedelcu Oprea

Nedelcu Oprea (22 aprilie 1930 com. Tuluceşti, jud. Galaţi - 24 august 2009 Galaţi)

Pe 24 august se împlineşte un an de la trecerea în nefiinţă a celui care a dedicat Bibliotecii „V.A. Urechia“ Galaţi peste 35 de ani din viaţă. Nedelcu Oprea a urmat studiile liceale la Focşani, în perioada 1958-1962 urmând cursurile Facultaţii de Istorie a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi. Corespondent al ziarului „Tânărul muncitor“/„Scânteia tineretului“ pentru o scurtă perioadă de timp, devine bibliotecar şef şi director al bibliotecii din Focşani, pe care o transformă, în perioada 1958-1962, într-o bibliotecă model, recunoscută în 1961 drept cea mai modernă instituţie de profil din ţară.

La Galaţi, a condus o perioadă îndelungată destinele bibliotecii judeţene, lăsându-şi amprenta asupra instituţiei gălăţene de cultură a cărei activitate a promovat-o permanent. Intensa activitate ştiinţifică şi editorială, ambiţiosul program bibliografic lansat de acesta, valorificarea colecţiilor bibliotecii şi a istoriei locale, toate acestea au conturat activitatea unui veritabil specialist în domeniu, care rămâne în memoria colegilor de breaslă drept un om dedicat pe deplin profesiei sale.

Autor al monografiei Bibliotecii „V.A. Urechia“ Galaţi, lucrare de referinţă atât pentru memoria locală, cât şi pentru istoria instituţiei bibliotecii în România, Nedelcu Oprea a fost recompensat pentru această notabilă realizare cu Premiul pentru cea mai bună lucrare de specialitate în volum, distincţie acordată de către Asociaţia Naţională a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România (ANBPR) în 2003.

Fişă biobibliografică: Nedelcu Oprea.

George Fernic

George Fernic (5 august 1900 Galaţi - 29 august 1930 Chicago)

Inginer, aviator, inventator şi constructor de avioane, absolvă şcoala primară, gimnaziul şi liceul la Galaţi, apoi Şcoala Politehnică Bucureşti şi Şcoala de observatori foto-aerieni a Aviaţiei Militare în 1916. După absolvire, deoarece România intrase deja în război, este încadrat în escadrila de recunoaştere a Grupului 3 Aeronautic, subordonat Armatei 3, cu terenul de zbor pe aerodromul Băneasa. În 1917 Grupul 3 Aeronautic şi-a mutat baza la Galaţi, iar George Fernic revine pentru o scurtă perioadă în oraşul natal. Urmare a acţiunilor îndrăzneţe de recunoaştere aeriană în sprijinul bătăliilor de la Mărăşeşti, a fost avansat, la numai 17 ani, la gradul de locotenent.

După încheierea războiului, în perioada 1921-1923 face studii de specialitate la Paris şi Berlin, obţinând diploma de inginer aeronautic şi brevetul de pilot, concomitent lucrând în cadrul firmei „Deutscher Lloyd Flugzeugewerke“, unde realizează proiectul primului său avion (1921-1922).

Întors în România, achiziţionează utilajul fabricii de avioane „Deutscher Lloyd Flugzeugewerke“ cu intenţia de a crea o şcoală de pilotaj şi a înfiinţa o uzină de avioane. Lipsit de sprijinul autorităţilor române, pleacă în toamna anului 1923 în S.U.A. unde este angajat la „Uzinele Guggenheim“ din Washington. Înfiinţează în februarie 1928, la Richmond Terrace, Arlington (SUA), întreprinderea aeronautică Fernic Aircraft Corporation, construind câteva tipuri de avioane, dintre care, cel mai reuşit, cu o originală concepţie aerodinamică, a fost avionul „Fernic T-9“. Primul zbor de încercare a avut loc pe aeroportul Roosvelt Field din Long Island pe 11 septembrie 1929, urmat de antrenamente pentru traversarea oceanului. În 1930 proiectează, construieşte şi testează în zbor un monoplan de acrobaţie şi turism, denumit „Cruisaire“, cu care participă la un miting de aviaţie la Chicago, alături de Lindberg, Belmonte şi alţi mari aviatori ai vremii, primind aclamaţiile a peste 40000 de spectatori. La aterizare, motorul a explodat, iar „Cruisaire“ s-a prăbuşit, zdrobindu-se de pământ. George Fernic a fost scos mort de sub sfărâmături. Prin grija părintelui său, Gheorghe Fernic, urna cu cenuşa sa a fost adusă în ţară. Aviatorului gălăţean Adamiu i-a revenit misiunea să presare cenuşa lui George, din avion, deasupra oraşului natal, în semn de omagiu adresat celebrului inginer constructor de avioane şi pilot George Fernic.

Astăzi, numele lui George Fernic poate fi găsit alături de cel al altor 269 de temerari aviatori, încrustat pe una din plăcile de bronz ale Monumentului eroilor aerului din Bucureşti. .

Fişă biobibliografică: George Fernic.