REGULI DE CATALOGARE A MONOGRAFIILOR
ÎN PROGRAMUL TINLIB 400
Căluian Catrina
Biblioteca „V.A. Urechia” Galați
Problema
care apare în fața unei biblioteci, care și-a propus dezvoltarea proceselor
în regim automatizat este de a nu-și fragmenta informațiile în mai multe tipuri
de cataloage: automatizate și manuale.
Biblioteca “V.A. Urechia”
rezolvă această problemă prin introducerea întregului fond de carte în catalogul
automatizat, operație cunoscută sub numele de retroconversie.
Procesul este în curs de derulare și, în acest moment, este realizat de bibliotecarii
din secțiile de împrumut la domiciliu și depozite.
Deși sumară, descrierea făcută trebuie
să fie corectă, conform STAS-urilor, ghidului de
catalogare și metodologiei de aplicare a normelor ISBD(M). Altfel, se riscă
obținerea unui catalog automatizat neuniform și incorect în furnizarea informațiilor.
Scopul prezentei comunicări este de
a veni în sprijinul bibliotecarilor care nu activează în cadrul compartimentelor
de catalogare și, prin natura activității, au sarcina de a crea sau edita
înregistrări catalografice în procesul de retroconversie.
Datorită faptului că macheta pentru introducere de date este mai restrânsă
în modulul de Circulație decât cea din modulul de Catalogare, vom aduce în
discuție trei din cele opt zone ale ISBD(M) a căror importanță o considerăm
deosebită.
ZONA 1: Zona titlului și a mențiunii de responsabilitate
Sursa de informare: pagina de titlu sau substituentul ei.
Titlul propriu-zis se transcrie în câmpul TITLUL așa cum figurează pe
pag. de titlu sau substituentul ei, respectând regulile ortografice și de
punctuație ale limbii în care se face descrierea.
Cazuri de transcriere
a titlului propriu-zis
Articolul hotărât la începutul
titlului se încadrează între backslash-uri (nu se
ia în considerare la ordonarea alfabetică):
\The \\Lake
Articolul nehotărât un, o și un, une (lb.
franceză) nu se încadrează între backshlash-uri (se
ia în considerare la ordonarea alfabetică indiferent de funcția îndeplinită):
O carte
de excepție
Titlul începe cu cifră sau articol
și cifră:
3
Cuvioși părinți
\3\trei\ Cuvioși părinți
The 13 Secrets of...
\The 13\thirtee\ Secrets of...
Abrevierile, siglele ce intră
în componența titlului propriu-zis, inițialele prenumelui unei persoane
ce constituie element al titlului, variantele prescurtate ale denumirilor
de state, limbaje de programare și operare exprimate prin coduri alfa-numerice,
se vor transcrie / reda așa cum apar pe pagina de titlu sau substituentul
său:
Sf. Apostoli
Petru și Pavel
CIA pe
banca acuzării
H.G. Wells et son temps
PC 386 : O nouă generație de calculatoare
personale
Literele din alte alfabete se
reproduc ca atare; obligatoriu se interpolează echivalentul lor în cuvinte
în paranteze drepte:
[pi]
[alfa]
Semnele de punctuație care
coincid cu cele utilizate în ISBD(M) se omit sau se înlocuiesc cu semne echivalente
pentru eliminarea confuziilor:
Dulcea mea doamnă \ Eminul meu iubit : Corespondență; se va transcrie:
Dulcea mea doamnă - Eminul meu iubit
Un alt semn de punctuație
des întâlnit în titluri: punctele de suspensie “...”
Titlul
paralel reprezintă titlul propriu-zis
în mai multe limbi.
Publicația are o singură pag. de titlu: titlurile
paralele se înregistrează respectând ordinea lor de succesiune și
sunt precedate de spațiu egal spațiu:
Florile
răului = Les fleures du
mal
Publicația are mai multe pag. de titlu
(publicații multilingve care au câte o pag. de titlu pentru fiecare limbă
sau scriere):
se alege pag. din dreapta, când
textul este bilingv;
se alege pag. de titlu în limba sau scrierea întrebuințată în cea mai
mare parte a publicației;
când textul este într-o singură limbă, se alege pag. de titlu în lb. textului
Antologii cu titlu comun
Lucrări ale aceluiași autor: titlul propriu-zis îl constituie titlul comun.
Lucrări de mai mulți autori: titlul
propriu-zis îl reprezintă titlul comun.
Pentru antologiile care
au menționat pe pag. de titlu numai unul din titlurile lucrărilor cuprinse,
titlul propriu-zis este chiar acest titlu.
Antologii fără titlu comun
Lucrări ale aceluiași autor, menționate
pe pag. de titlu, titlul propriu-zis este reprezentat de titlurile acestor
lucrări, ținând seama de succesiunea lor. Aceste titluri vor fi separate
prin spațiu punct și virgulă spațiu:
Un nou Ev Mediu ; Omul
și mașina / Nikolai Berdiaev
Lucrări de mai mulți autori și
care sunt menționate pe pag. de titlu, titlul propriu-zis se constituie chiar
din titlurile acestor lucrări. Aceste titluri se menționează în succesiunea
de pe pag. de titlu; fiecare va fi urmat de mențiunile de responsabilitate
corespunzătoare și precedate de punct spațiu.
Practica BVAU: pentru macheta “depozit” și “împrumut” unde câmpul
Mențiuni de responsabilitate lipsește, se va completa câmpul Titlu cu titlurile
menționate pe pag. de titlu precedate de punct spațiu, iar în câmpul Autor
sunt trecuți cu insert autorii corespunzători titlurilor.
Practica BVAU: În cazul antologiilor, descrierea se face la titlu când
antologatorul nu este menționat explicit pe pag. de titlu ca autor.
Câmpul Autor
Când se completează
acest câmp trebuie consultată întotdeauna fereastra de validare pentru autori.
Optăm întotdeauna pentru
vedeta completă atunci când o avem în publicație sau în surse exterioare publicației
(lucrări de referință, bibliografii, etc.):
Crăciun, Victor și nu
Crăciun, V.
ZONA 4:
Zona datelor de publicare
Sursa principală
de informare: pagina de titlu sau
substituentul ei, sursele complementare și căsuța tipografică.
Surse complementare
(alte pagini de titlu, verso-ul fiecărei pagini de titlu, coperta, pag. de
gardă, etc.).
Locul publicării se transcrie
în forma ortografică și gramaticală în care se găsește pe publicație.
Când pe publicație sunt
menționate mai mult de trei locuri de publicare (mai mult de trei edituri) se vor transcrie primele trei
locuri (primele trei edituri) urmate de [etc.].
New York ; Berlin ; Tokyo [etc.]
Editura
Se exclud mențiunile: Cie, SARL,
SRL, Ltd., Gmbh, R.A.,
etc. care urmează numelui editorului;
Se suprimă cuvântul “editură” sau echivalentul său în alte limbi
chiar și în cazul numelor proprii având în vedere că la regăsire, în fereastra
de validare avem doar edituri, nu și autorii:
Editura: Dacia
Editura: Albin Michel
În cazul editurilor românești alcătuite din nume de persoane, acestea
se transcrie precedate de cuvântul editură:
Editura
Ion Creangă
Editura Niculescu
Dacă numele unei persoane sau colectivități face parte integrantă din
numele editorului, se va reproduce ca atare:
Editura
Librăriei Leon Alcalay
Denumirile editurilor care încep cu articol hotărât se vor reda cu articolul
între backslash-uri după același criteriu ca și
în cazul titlului:
\The \\MacMillan Press
Când locul de publicare, respectând editura, sunt necunoscute folosim [S.l.] respectiv [S.n.] dar
numai după consultarea lucrărilor de referință, a repertoriilor internaționale
și naționale de edituri;
În cazul omonimiei se va menționa între backslash-uri localitatea:
Timpul\\Iași\
Timpul\\Reșița\
Data publicării se indică după ultima
mențiune de editură precedată de virgulă spațiu.
CAZURI
4.1 Când data publicării este menționată
în publicație cu cifre romane, se transcrie ca atare adăugându-se în paranteze
drepte echivalentul în cifre arabe:
MCMLXXX[1980]
4.2 Când data de publicare este menționată eronat pe publicație, se
transcrie ca atare și se adaugă, între paranteze drepte, data corectă cu
mențiunea id est [i.e.]:
2004[i.e.
2003]
4.3 Când avem dată de publicare diferită
pe pag. de titlu de cea din căsuța tipografică, se transcriu amândouă în
câmpul Data publicării:
1980, 1981
tipărire
4.4 Când pe publicație avem doar data privind dreptul de autor, se
transcrie aceasta precedată de mențiunea “cop.”:
cop. 2000
4.5 Dacă publicația nu poartă nici
o dată de publicare, nici de imprimare, nici dreptul de autor, atunci
se va indica în paranteze drepte anul probabil, aproximativ, urmat
întotdeauna de semnul întrebării. Când data o stabilim din conținutul
publicației sau diverse materiale de referință, aceasta se va indica în paranteze
drepte, fără semnul întrebării:
[1957?] anul
aproximativ;
[1930] anul
preluat din surse externe publicației
4.6 În lipsa datei de publicare se menționează deceniul (reprezentat prin
trei cifre urmate de o liniuță):
[194-?] deceniul
probabil,
sau
secolul (reprezentat prin două cifre urmate de două liniuțe):
[18--?] secolul
probabil.
ZONA 5: Zona descrierii fizice (colațiunea)
Sursa principală de informare: Publicația
ca atare
Practica
BVAU: Se numerotează până la căsuța
tipografică.
Când
lipsește căsuța tipografică, se notează numărul care figurează pe ultima pag. cu text numerotată.
CAZURI
Publicația
poate fi descrisă în termeni de:
pagini (foi numerotate pe ambele fețe);
file (foi numerotate numai pe o parte):
. - VI, 150 f.
coloane (text tipărit pe două sau mai multe
coloane numerotate):
. - 102 col.
paginație dublă (publicații în ediții
bilingve) se va indica paginația urmată de expresia “paginație dublă”.
105 p., paginație
dublă
Numerotare
dublă întâlnim și în cazul extraselor. Unele extrase au și o paginație proprie
și paginația ansamblului. În acest caz, în zona colațiunii se trece paginația proprie.
paginație multiplă (publicația conține mai
mult de trei suite de pagini, foi ori coloane toate numerotate,
sau conține suite de pagini numerotate și una sau mai multe suite
majore de pagini nenumerotate) atunci:
vom
aduna suitele și se menționează numărul total urmat de expresia “în pag.
multiplă”:
. - [401]
p. în pag. multiplă
(nu:
100, 150, 60, 91 p.)
când
una din suite constituie clar partea principală a publicației, se înregistrează
această suită urmată în paranteze drepte de numărul total de pagini ale celorlalte
suite:
. - 400,
[98] p.
(nu:
400, 18, 60, 20 p.)
paginație opusă și numerotare diferită, se
trec în zona colațiunii suitele de pagini, iar în zona notelor: Paginație
opusă cu numerotare diferită:
. - 82,
48 p., [4] f. pl.
pliant, afiș, foaie, un rulou, o mapă,
se precizează în zona colațiunii natura sa prin indicarea termenului adecvat, urmat,
după caz, de numărul de pagini, foi între paranteze rotunde:
. - 1 mapă
(26 f.)
. - 1 pliant
. - 1 afiș
. - 1 container