Dimitrie Faur - Revision history

Tena at 12:12, 7 November 2024

2024-11-07T12:12:11Z

Camelia: /* Fişier de autoritate */

2022-04-17T09:07:38Z

‎Fişier de autoritate

Tena at 14:16, 23 December 2021

2021-12-23T14:16:19Z

Tena at 14:15, 23 December 2021

2021-12-23T14:15:28Z

Tena at 11:45, 23 December 2021

2021-12-23T11:45:13Z

Tena at 11:44, 23 December 2021

2021-12-23T11:44:32Z

Tena at 11:43, 23 December 2021

2021-12-23T11:43:20Z

Show changes

Tena at 11:25, 23 December 2021

2021-12-23T11:25:53Z

Tena at 11:23, 23 December 2021

2021-12-23T11:23:34Z

Tena at 11:22, 23 December 2021

2021-12-23T11:22:56Z

Show changes

@@ Line 1: / Line 1: @@
 <div style="text-align: justify;"> '''''Institutor, publicist'''''
-:::::'''''„Luminarea poporului trebue să se considere ca cea mai primordială a statului. Cel mai mare pericol pentru un stat stă în ignoranţa supuşilor săi.”'''''
+:::::'''''„Luminarea poporului trebue să se considere ca cea mai primordială datorie a statului. Cel mai mare pericol pentru un stat stă în ignoranţa supuşilor săi.”'''''
 [[ File:Faur autogr.jpg  |thumb|200px|Autograf Dimitrie T. Faur]]

@@ Line 68: / Line 68: @@
 == Fişier de autoritate ==
-:[http://193.231.136.4/opac/authority/50677 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
+:[http://tinread.bvau.ro/opac/authority/50677 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
 == Surse ==

@@ Line 68: / Line 68: @@
 == Fişier de autoritate ==
-:[http://193.231.136.4/opac/authority/142962 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
+:[http://193.231.136.4/opac/authority/50677 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
 == Surse ==

@@ Line 33: / Line 33: @@
 :*membru în comitetul de redacție al publicației ''Revista Învețătorilor și Învețătoarelor din România'' (aug. 1903 - mai 1904);
 :*a condus ''Revista Asociaţiei generale a învăţătorilor din România'' (iul. 1909 - 1911);
-:*membru în comitetul de redacție al publicației ''Vorbe bune, revistă a învățătorilor, preoților și a
+:*membru în comitetul de redacție al publicației ''Vorbe bune, revistă a învățătorilor, preoților și a cercurilor culturale sătești din România'', apărută la Balș, județul Romanați (1 sept. 1904 - mai 1910);
 :*președinte al Băncii Populare „Plugul” din Măicănești;
 :*secretar al Biroului Congresului învăţătoresc de la Iaşi (iul. 1909);
@@ Line 63: / Line 62: @@
 :*președinte al Filialei Galați a Asociației Profesorilor Onorari și Pensionari.
-:'''Colaborări la publicaţii:'''  ''Acțiunea, Buletinul Asociației învățătoarelor și învățătorilor din Galați și Județul Covurlui, Catedra, Căminul şcolii, Cronica, Cultura română, Eroii neamului, Gazeta satelor, Înfrăţirea, Opinii școlare, Revista Asociaţiei generale a învăţătorilor din România, Revista Corpului Didactic Primar
+:'''Colaborări la publicaţii:'''  ''Acțiunea, Buletinul Asociației învățătoarelor și învățătorilor din Galați și Județul Covurlui, Catedra, Căminul şcolii, Cronica, Cultura română, Eroii neamului, Gazeta satelor, Înfrăţirea, Opinii școlare, Revista Asociaţiei generale a învăţătorilor din România, Revista Corpului Didactic Primar din județul Cahul, Școala Basarabiei, Vorbe bune.''
 == Note ==
@@ Line 76: / Line 74: @@
 == Referinţe ==
-:*'''
+:*'''Grigore Mihail Cotlaru:''' ''Cine cunoaşte truda cu care se poate înjgheba, în viaţa provinciei, o operă culturală viabilă, numai acela poate aprecia, la justa valoare, meritul imens pe care-l statorniceşte apariţia regulată, atâta amar de vreme, a unei reviste de valoarea „Catedrei”, unică în genul său şi isvor nesecat de frumoase învăţăminte. O asemenea muncă, cu atât de mare folos, constituie pentru cel ce o săvârşeşte titlul de glorie al unei întregi vieţi. [...] Pentru acest merit ... Stimate Domnule Faur, întreaga mea admiraţie şi în numele meu personal şi al Asociaţiei Profesorilor Secundari din Galaţi.''
 Cine cunoaşte truda cu care se poate înjgheba, în viaţa provinciei, o
-operă culturală viabilă, numai acela poate aprecia, la justa valoare, meritul
+:*'''Grigore Trancu-Iași:''' ''Dimitrie Faur poate fi numărat printre acei care, făcând din profesiune un apostolat, au contribuit la formarea sufletelor şi, în mod intuitiv, au realizat cu puţinele lor mijloace în sfera restrânsă a activităţii lor, ceea ce marile instituții își propun să realizeze cu puteri unite, pe tot cuprinsul României Mari.''
 imens pe care-l statorniceşte apariţia regulată, atâta amar de vreme, a unei
 :[[A]] [[B]] [[C]] [[D]] [[E]] [[F]] [[G]] [[H]] [[I]] [[J]] [[K]] [[L]] [[M]] [[N]] [[O]] [[P]] [[R]] [[S]] [[Ş]] [[T]] [[Ţ]] [[U]] [[V]] [[Z]]

@@ Line 9: / Line 9: @@
 :Căsătorit cu [[Augusta Faur]]<ref>Augusta D. Faur (18 oct. 1888 – 6 sept. 1930) s-a născut la Medgidia şi a urmat cursul primar la Galaţi, la Şcoala de Fete nr. 1, apoi Şcoala Normală „Elena Doamna” din Bucureşti. A activat ca institutoare la şcoala primară din Caranasuf, apoi la Turcoaia, în judeţul Tulcea. S-a transferat la şcoala din Măicăneşti, Râmnicu Sărat, unde s-a căsătorit, în 1910, cu Dimitrie T. Faur. În timpul Primului Război Mondial, s-a refugiat la Galaţi, unde a lucrat ca soră de caritate la Spitalul „Central”. A fost directoare la Şcoala Mixtă nr. 3 din Cahul, între anii 1919-1921. Din 1921, a fost institutoare la Galaţi, la Şcoala de Fete nr. 7, iar din 1923 la Şcoala de Fete nr. 1, în ultimul an al vieţii sale fiind directoarea acestei şcoli (v. '''Eufrosina Popovici''', „O viață: Augusta D. Faur : [necrolog]”, în ''Catedra'', an. 4, nr. 1-2, sept. - oct. 1930, p. 5).</ref>, fiică de institutori, la rândul ei institutoare la şcoala din Măicăneşti, învăţătorul, care „s-a dăruit în egală măsură şcolii şi scrisului”, a trăit în plan personal drama pierderii de timpuriu a soţiei şi, la scurt timp, a Margaretei Faur, una dintre cele două fiice ale cuplului. Cealaltă fiică, Ecaterina Faur, a devenit cunoscuta şi iubita profesoară de limba latină de la prestigiosul liceu gălăţean „Vasile Alecsandri”, în perioada 1944-1970, purtând până la sfârşitul vieţii sale, petrecută în singurătate, harul pedagogic şi dragostea pentru catedră, moştenite de la părinţii săi.
 :La Măicăneşti, Dimitrie Faur a fost cel care, pe lângă activitatea de la catedră, predând „la clasele I-III [în timp ce] soţia sa Augusta învăţa clasele IV-V” ale şcolii primare, a înfiinţat o bancă populară şi a iniţiat ridicarea unui nou local al şcolii din localitate. A susţinut, în paralel, timp de 12 ani, cursuri teoretice la Şcoala de Meserii din comună şi s-a implicat în sprijinirea justiţiei, din calitatea de geometru arpentor.
-:S-a numărat de asemenea, printre cei care au iniţiat ridicarea unui monument închinat eroilor de la 1877, din plasa Măicăneşti, judeţul Râmnicu Sărat. În anii Primului Război Mondial, cei doi soţi se refugiază la Galaţi, pentru ca apoi să se numere printre primii institutori români care au participat la dezvoltarea şcolii româneşti
+:S-a numărat de asemenea, printre cei care au iniţiat ridicarea unui monument închinat eroilor de la 1877, din plasa Măicăneşti, judeţul Râmnicu Sărat. În anii Primului Război Mondial, cei doi soţi se refugiază la Galaţi, pentru ca apoi să se numere printre primii institutori români care au participat la dezvoltarea şcolii româneşti în Basarabia. Astfel, Dimitrie Faur a devenit institutor şi revizor şcolar în judeţul Cahul, având şi aici o activitate editorială deosebită, colaborând şi conducând reviste didactice, precum ''Şcoala Basarabiei'' şi ''Înfrăţirea''.
 :Dimitrie Faur şi-a petrecut însă cea mai mare parte a vieţii la Galaţi, ca institutor la două dintre şcolile primare ale oraşului, director al uneia, pentru activitatea sa didactică deosebită şi pentru interesul acordat problemelor învăţământului primar fiind numit revizor şcolar. Personalitate marcantă a corpului didactic gălăţean din perioada interbelică, implicat în asociaţiile învăţătoreşti din Galaţi şi din ţară, Dimitrie Faur „poate fi numărat printre acei care, făcând din profesiune un apostolat, au contribuit la formarea sufletelor şi în mod intuitiv, au realizat cu puţinele lor mijloace în sfera restrânsă a activităţii lor ceea ce marile instituții își propun să realizeze cu puteri unite, pe tot cuprinsul României Mari”.
 :S-a implicat în bunăstarea şi calitatea corpului învăţătoresc gălăţean, inclusiv din calitatea de preşedinte al Băncii Corpului Didactic din Galaţi interesul pentru situaţia grea a învăţătorilor din acele vremuri determinându-l să publice nenumărate articole în care pleda pentru ajutorarea acestora de către stat, pentru organizarea acestora într-o asociaţie puternică, pentru eliminarea politicii din cadrul şcolii şi pentru instruirea permanentă a acestora.

@@ Line 3: / Line 3: @@
 [[ File:Temelie autogr.jpg  |thumb|200px|Autograf Lucian Temelie]]
-[[File:Temeliel.jpg|200px|right|'''Lucian Temelie''' - actor, regizor]]
+[[File:Faur dimitrie.jpg |200px|'''Dimitrie T. Faur''' - institutor, publicist]]
 == Prezentare ==
 :Dimitrie T. Faur<ref>Pseudonim: Dumbravă Florea.</ref>, „un nume prea cunoscut de întreaga învăţătorime din ţară”, s-a născut la Măicăneşti, localitate care, la sfârșitul secolului al XIXlea, aparţinea de judeţul Râmnicu Sărat. Tatăl, Tache Ioan Faur, a venit de la Galaţi în Târgul Măicăneşti să ia de soţie pe Anica Ionescu, care făcea parte dintr-o familie cu origini vechi pe malurile râului Râmnicu Sărat. Informaţiile despre copilăria învăţătorului moldovean sunt puţine, dar faptul că a urmat Şcoala Normală din Bârlad „ca un element sîrguincios la învăţătură, absolvind-o ca şef de promoţie” ne arată preocuparea familiei sale pentru ca acesta să devină, aşa cum l-au apreciat ulterior contemporanii, „destoinic, harnic, eminent”.

@@ Line 5: / Line 5: @@
 [[File:Temeliel.jpg|200px|right|'''Lucian Temelie''' - actor, regizor]]
 == Prezentare ==
-:Dimitrie T. Faur<ref>Pseudonim: Dumbravă Florea.<ref/>, „un nume prea cunoscut de întreaga învăţătorime din ţară”, s-a născut la Măicăneşti, localitate care, la sfârșitul secolului al XIXlea, aparţinea de judeţul Râmnicu Sărat. Tatăl, Tache Ioan Faur, a venit de la Galaţi în Târgul Măicăneşti să ia de soţie pe Anica Ionescu, care făcea parte dintr-o familie cu origini vechi pe malurile râului Râmnicu Sărat. Informaţiile despre copilăria învăţătorului moldovean sunt puţine, dar faptul că a urmat Şcoala Normală din Bârlad „ca un element sîrguincios la învăţătură, absolvind-o ca şef de promoţie” ne arată preocuparea familiei sale pentru ca acesta să devină, aşa cum l-au apreciat ulterior contemporanii, „destoinic, harnic, eminent”.
+:Dimitrie T. Faur<ref>Pseudonim: Dumbravă Florea.</ref>, „un nume prea cunoscut de întreaga învăţătorime din ţară”, s-a născut la Măicăneşti, localitate care, la sfârșitul secolului al XIXlea, aparţinea de judeţul Râmnicu Sărat. Tatăl, Tache Ioan Faur, a venit de la Galaţi în Târgul Măicăneşti să ia de soţie pe Anica Ionescu, care făcea parte dintr-o familie cu origini vechi pe malurile râului Râmnicu Sărat. Informaţiile despre copilăria învăţătorului moldovean sunt puţine, dar faptul că a urmat Şcoala Normală din Bârlad „ca un element sîrguincios la învăţătură, absolvind-o ca şef de promoţie” ne arată preocuparea familiei sale pentru ca acesta să devină, aşa cum l-au apreciat ulterior contemporanii, „destoinic, harnic, eminent”.
 :S-a întors în localitatea natală ca institutor al şcolii primare, al cărei director va deveni şi de care îşi va lega destinul timp de două decenii, perioadă urmată de activitatea intensă susţinută la Galaţi, ca institutor „de elită”, director de şcoală gimnazială, publicist şi editor al unor reviste didactice de referinţă pentru învăţământul primar gălăţean, promotor al dezvoltării şcolii româneşti din perioada interbelică.
 :Căsătorit cu Augusta Faur<ref>Augusta D. Faur (18 oct. 1888 – 6 sept. 1930) s-a născut la Medgidia şi a urmat cursul primar la Galaţi, la Şcoala de Fete nr. 1, apoi Şcoala Normală „Elena Doamna” din Bucureşti. A activat ca institutoare la şcoala primară din Caranasuf, apoi la Turcoaia, în judeţul Tulcea. S-a transferat la şcoala din Măicăneşti, Râmnicu Sărat, unde s-a căsătorit, în 1910, cu Dimitrie T. Faur. În timpul Primului Război Mondial, s-a refugiat la Galaţi, unde a lucrat ca soră de caritate la Spitalul „Central”. A fost directoare la Şcoala Mixtă nr. 3 din Cahul, între anii 1919-1921. Din 1921, a fost institutoare la Galaţi, la Şcoala de Fete nr. 7, iar din 1923 la Şcoala de Fete nr. 1, în ultimul an al vieţii sale fiind directoarea acestei şcoli (v. '''Eufrosina Popovici''', „O viață: Augusta D. Faur : [necrolog]”, în ''Catedra'', an. 4, nr. 1-2, sept. - oct. 1930, p. 5).</ref>, fiică de institutori, la rândul ei institutoare la şcoala din Măicăneşti, învăţătorul, care „s-a dăruit în egală măsură şcolii şi scrisului”, a trăit în plan personal drama pierderii de timpuriu a soţiei şi, la scurt timp, a Margaretei Faur, una dintre cele două fiice ale cuplului. Cealaltă fiică, Ecaterina Faur, a devenit cunoscuta şi iubita profesoară de limba latină de la prestigiosul liceu gălăţean „Vasile Alecsandri”, în perioada 1944-1970, purtând până la sfârşitul vieţii sale, petrecută în singurătate, harul pedagogic şi dragostea pentru catedră, moştenite de la părinţii săi.