Eugeniu Ştefănescu-Est - Revision history

Tena at 10:40, 7 June 2024

2024-06-07T10:40:57Z

Camelia: /* Fişier de autoritate */

2022-05-13T07:34:14Z

‎Fişier de autoritate

Tena at 11:29, 9 May 2022

2022-05-09T11:29:15Z

Tena at 11:28, 9 May 2022

2022-05-09T11:28:26Z

Tena at 11:26, 9 May 2022

2022-05-09T11:26:26Z

Tena at 08:09, 23 August 2021

2021-08-23T08:09:17Z

Tena at 07:51, 23 August 2021

2021-08-23T07:51:11Z

Tena at 07:48, 23 August 2021

2021-08-23T07:48:32Z

Tena at 07:45, 23 August 2021

2021-08-23T07:45:24Z

Tena at 10:50, 19 August 2021

2021-08-19T10:50:52Z

@@ Line 14: / Line 14: @@
 [[File:Est autogr.jpg |thumb|200px|Autograf Eugeniu Ştefănescu-Est]]
-[[File:Est.jpg |thumb|200px|'''EUGENIU ȘTEFĂNESCU-EST''' - magistrat, scriitor, artist plastic]]
+[[File:Stefanescu est.jpg  |thumb|200px|'''EUGENIU ȘTEFĂNESCU-EST''' - magistrat, scriitor, artist plastic]]
 == Prezentare ==

@@ Line 84: / Line 84: @@
 == Fişier de autoritate ==
-:[http://193.231.136.4/opac/authority/140985 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
+:[http://tinread.bvau.ro/opac/authority/140985 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
 == Surse ==

@@ Line 30: / Line 30: @@
 :::::'''''Şi-un nume de poet în şoapte.'''''
 :Cum declara într-un interviu acordat poetului Dorin Tudoran în 1963, Eugeniu Ştefănescu-Est a rămas totuşi cu amintirea unei vieţi frumoase: „am avut bani, am fost poet, am scris romane, am cântat la pian, am făcut aricaturi, am fost la Paris, i-am văzut pe pictori. Da, am avut o viaţă frumoasă. Mi-aduc aminte cu plăcere de ea”. Chiar dacă şi-a pierdut vederea, poezia, imaginaţia, fantasticul l-au ajutat să-şi compenseze pierderea acestui simţ vital, după cum mărturisea în acelaşi interviu: „Ei, şi ce dacă? Eu am fost poet, domnule Tudoran. Am imaginat atâtea lucruri. Înţelegi? Cum adică, dacă nu văd, nu-mi pot închipui cum trec vapoarele, şlepurile? - am fost poet, domnule. Eu pot să văd orice”.
-:Şi într-adevăr, chiar dacă a rămas fără vedere, a continuat să aştearnă versuri pe hârtie, în careuri delimitate pe paginile caietelor care reprezentau cel mai preţios avut al său, opt caiete de manuscrise, a căror existenţă o verifica în fiecare dimineaţă la capul patului, în locuinţa din Galaţi a fiicei sale, [[Margareta [[Ciurdăreanu]] şi a soţului acesteia, medicul endocrinolog [[Ionel Ciurdăreanu]].
+:Şi într-adevăr, chiar dacă a rămas fără vedere, a continuat să aştearnă versuri pe hârtie, în careuri delimitate pe paginile caietelor care reprezentau cel mai preţios avut al său, opt caiete de manuscrise, a căror existenţă o verifica în fiecare dimineaţă la capul patului, în locuinţa din Galaţi a fiicei sale, [[Margareta]] [[Ciurdăreanu]] şi a soţului acesteia, medicul endocrinolog [[Ionel Ciurdăreanu]].
 :Spre sfârşitul vieţii, profesorul gălăţean [[Dumitru D. Şoitu]] a făcut numeroase eforturi pentru a-l scoate pe scriitorul Eugeniu Ştefănescu-Est, devenit şi el gălăţean, din conul de umbră al uitării, evocând profilul acestuia în mai multe reviste literare ale timpului şi făcându-i bucuria de a-l vizita, împreună cu un grup de elevi, de ziua acestuia, la împlinirea vârstei de 98 de ani. Copiii i-au luat scriitorului un interviu, publicat ulterior în revista şcolară ''Petale de lumină'', determinându-l să-şi depene amintirile în faţa invitaţilor săi, profesorii [[Corneliu Stoica]] şi [[Cornelia Ungureanu]] de la[[ Şcoala Generală nr. 29]], şi a prozatorului [[Apostol Gurău]]. Peste ani, profesorul [[Corneliu Stoica]] a donat [[Bibliotecii „V.A. Urechia”]] o serie de fotografii surprinse cu ocazia acestei vizite, Aceste mărturii, alături de interviurile rămase posterităţii, conturează o imagine a omului și a scriitorului Eugeniu Ștefănescu-Est, a cărui dragoste pentru literatură şi pentru viaţă, alături de amintirile tinereţii şi de farmecul poeziei i-au înseninat ultimii ani ai vieţii, în ciuda faptului că aproape fusese uitat de lumea literară:
 :::::'''''Să sper cumva că stihul meu

@@ Line 30: / Line 30: @@
 :::::'''''Şi-un nume de poet în şoapte.'''''
 :Cum declara într-un interviu acordat poetului Dorin Tudoran în 1963, Eugeniu Ştefănescu-Est a rămas totuşi cu amintirea unei vieţi frumoase: „am avut bani, am fost poet, am scris romane, am cântat la pian, am făcut aricaturi, am fost la Paris, i-am văzut pe pictori. Da, am avut o viaţă frumoasă. Mi-aduc aminte cu plăcere de ea”. Chiar dacă şi-a pierdut vederea, poezia, imaginaţia, fantasticul l-au ajutat să-şi compenseze pierderea acestui simţ vital, după cum mărturisea în acelaşi interviu: „Ei, şi ce dacă? Eu am fost poet, domnule Tudoran. Am imaginat atâtea lucruri. Înţelegi? Cum adică, dacă nu văd, nu-mi pot închipui cum trec vapoarele, şlepurile? - am fost poet, domnule. Eu pot să văd orice”.
-:Şi într-adevăr, chiar dacă a rămas fără vedere, a continuat să aştearnă versuri pe hârtie, în careuri delimitate pe paginile caietelor care reprezentau cel mai preţios avut al său, opt caiete de manuscrise, a căror existenţă o verifica în fiecare dimineaţă la capul patului, în locuinţa din Galaţi a fiicei sale, [[Margareta]] [[Ciurdăreanu]] şi a soţului acesteia, medicul endocrinolog [[Ionel Ciurdăreanu]].
+:Şi într-adevăr, chiar dacă a rămas fără vedere, a continuat să aştearnă versuri pe hârtie, în careuri delimitate pe paginile caietelor care reprezentau cel mai preţios avut al său, opt caiete de manuscrise, a căror existenţă o verifica în fiecare dimineaţă la capul patului, în locuinţa din Galaţi a fiicei sale, [[Margareta [[Ciurdăreanu]] şi a soţului acesteia, medicul endocrinolog [[Ionel Ciurdăreanu]].
 :Spre sfârşitul vieţii, profesorul gălăţean [[Dumitru D. Şoitu]] a făcut numeroase eforturi pentru a-l scoate pe scriitorul Eugeniu Ştefănescu-Est, devenit şi el gălăţean, din conul de umbră al uitării, evocând profilul acestuia în mai multe reviste literare ale timpului şi făcându-i bucuria de a-l vizita, împreună cu un grup de elevi, de ziua acestuia, la împlinirea vârstei de 98 de ani. Copiii i-au luat scriitorului un interviu, publicat ulterior în revista şcolară ''Petale de lumină'', determinându-l să-şi depene amintirile în faţa invitaţilor săi, profesorii [[Corneliu Stoica]] şi [[Cornelia Ungureanu]] de la[[ Şcoala Generală nr. 29]], şi a prozatorului [[Apostol Gurău]]. Peste ani, profesorul [[Corneliu Stoica]] a donat [[Bibliotecii „V.A. Urechia”]] o serie de fotografii surprinse cu ocazia acestei vizite, Aceste mărturii, alături de interviurile rămase posterităţii, conturează o imagine a omului și a scriitorului Eugeniu Ștefănescu-Est, a cărui dragoste pentru literatură şi pentru viaţă, alături de amintirile tinereţii şi de farmecul poeziei i-au înseninat ultimii ani ai vieţii, în ciuda faptului că aproape fusese uitat de lumea literară:
 :::::'''''Să sper cumva că stihul meu

@@ Line 31: / Line 31: @@
 :Cum declara într-un interviu acordat poetului Dorin Tudoran în 1963, Eugeniu Ştefănescu-Est a rămas totuşi cu amintirea unei vieţi frumoase: „am avut bani, am fost poet, am scris romane, am cântat la pian, am făcut aricaturi, am fost la Paris, i-am văzut pe pictori. Da, am avut o viaţă frumoasă. Mi-aduc aminte cu plăcere de ea”. Chiar dacă şi-a pierdut vederea, poezia, imaginaţia, fantasticul l-au ajutat să-şi compenseze pierderea acestui simţ vital, după cum mărturisea în acelaşi interviu: „Ei, şi ce dacă? Eu am fost poet, domnule Tudoran. Am imaginat atâtea lucruri. Înţelegi? Cum adică, dacă nu văd, nu-mi pot închipui cum trec vapoarele, şlepurile? - am fost poet, domnule. Eu pot să văd orice”.
 :Şi într-adevăr, chiar dacă a rămas fără vedere, a continuat să aştearnă versuri pe hârtie, în careuri delimitate pe paginile caietelor care reprezentau cel mai preţios avut al său, opt caiete de manuscrise, a căror existenţă o verifica în fiecare dimineaţă la capul patului, în locuinţa din Galaţi a fiicei sale, [[Margareta]] [[Ciurdăreanu]] şi a soţului acesteia, medicul endocrinolog [[Ionel Ciurdăreanu]].
-:Spre sfârşitul vieţii, profesorul gălăţean [[D. D. Şoitu]] a făcut numeroase eforturi pentru a-l scoate pe scriitorul Eugeniu Ştefănescu-Est, devenit şi el gălăţean, din conul de umbră al uitării, evocând profilul acestuia în mai multe reviste literare ale timpului şi făcându-i bucuria de a-l vizita, împreună cu un grup de elevi, de ziua acestuia, la împlinirea vârstei de 98 de ani. Copiii i-au luat scriitorului un interviu, publicat ulterior în revista şcolară ''Petale de lumină'', determinându-l să-şi depene amintirile în faţa invitaţilor săi, profesorii [[Corneliu Stoica]] şi [[Cornelia Ungureanu]] de la[[ Şcoala Generală nr. 29]], şi a prozatorului [[Apostol Gurău]]. Peste ani, profesorul [[Corneliu Stoica]] a donat [[Bibliotecii „V.A. Urechia”]] o serie de fotografii surprinse cu ocazia acestei vizite, Aceste mărturii, alături de interviurile rămase posterităţii, conturează o imagine a omului și a scriitorului Eugeniu Ștefănescu-Est, a cărui dragoste pentru literatură şi pentru viaţă, alături de amintirile tinereţii şi de farmecul poeziei i-au înseninat ultimii ani ai vieţii, în ciuda faptului că aproape fusese uitat de lumea literară:
+:Spre sfârşitul vieţii, profesorul gălăţean [[Dumitru D. Şoitu]] a făcut numeroase eforturi pentru a-l scoate pe scriitorul Eugeniu Ştefănescu-Est, devenit şi el gălăţean, din conul de umbră al uitării, evocând profilul acestuia în mai multe reviste literare ale timpului şi făcându-i bucuria de a-l vizita, împreună cu un grup de elevi, de ziua acestuia, la împlinirea vârstei de 98 de ani. Copiii i-au luat scriitorului un interviu, publicat ulterior în revista şcolară ''Petale de lumină'', determinându-l să-şi depene amintirile în faţa invitaţilor săi, profesorii [[Corneliu Stoica]] şi [[Cornelia Ungureanu]] de la[[ Şcoala Generală nr. 29]], şi a prozatorului [[Apostol Gurău]]. Peste ani, profesorul [[Corneliu Stoica]] a donat [[Bibliotecii „V.A. Urechia”]] o serie de fotografii surprinse cu ocazia acestei vizite, Aceste mărturii, alături de interviurile rămase posterităţii, conturează o imagine a omului și a scriitorului Eugeniu Ștefănescu-Est, a cărui dragoste pentru literatură şi pentru viaţă, alături de amintirile tinereţii şi de farmecul poeziei i-au înseninat ultimii ani ai vieţii, în ciuda faptului că aproape fusese uitat de lumea literară:
 :::::'''''Să sper cumva că stihul meu
 :::::'''''Să-şi taie cale mai departe?

@@ Line 1: / Line 1: @@
 <div style="text-align: justify;"> '''''Magistrat, scriitor, artist plastic'''''
 :::::'''''"Oh, lumea poeziei mele,
@@ Line 11: / Line 12: @@
 :::::'''''E fericirea-naltă și curată
 :::::'''''Pe care am visat-o scrisă-n ele."'''''
 == Prezentare ==
 :Recunoscut ca decanul de vârstă al scriitorilor secolului trecut, Eugeniu Ştefănescu s-a născut în anul 1881 la Craiova, în familia maestrului de muzică Gh. Ştefănescu1 şi a soţiei sale, Eufrosina Negoescu, bucurându-se de o longevitate de invidiat între cei care s-au afirmat în lumea literaturii române. Stabilit la Bucureşti, unde şi-a petrecut o mare parte a vieţii, a fost coleg de şcoală cu Tudor Arghezi la Colegiul „Sf. Sava”, a publicat alături de [[Vasile Alexandrescu Urechia]] în periodicele începutului de secol XX, l-a cunoscut pe Alexandru Macedonski, care l-a publicat în revista sa, ''Literatorul'', şi a cunoscut mari scriitori ai vremii, printre care Ion Minulescu, fost coleg de pension şi prieten apropiat, pe care l-a introdus în cercul boemilor care frecventau vestita cafenea literară de la „papa Kubler”.
 :Atras iniţial de lumea artistică, având înclinaţii spre pian şi spre arta plastică, s-a orientat apoi spre o altă pasiune a sa, avocatura, o profesie care îi oferea şi siguranţa materială dorită. De altfel, în perioada studenţiei şi-a exploatat talentul pentru pictură şi desen, întreţinându-se din vânzarea acuarelelor, în mare parte peisaje, şi din caricaturile publicate în ziare precum ''L’Independence Roumaine'' şi ''La Roumanie''. De altfel, chiar primul număr al revistei româneşti cu profil umoristic ''Furnica'', din 19 septembrie 1904, poartă pe prima pagină o caricatură semnată de avocatul, la acea vreme, Eugeniu Ştefănescu-Est. Multe astfel de desene şi de caricaturi s-au pierdut în negura timpului, doar o parte purtând şi semnătura autorului, dar rămâne în schimb un inedit album de caricaturi ce portretizează politicienii acelei perioade, aflat în colecţiile Bibliotecii Universitare „Mihai Eminescu” din Iaşi.
@@ Line 44: / Line 46: @@
 :'''Data şi locul naşterii:''' 2 martie 1881, Craiova
-:'''Data şi locul decesului:''' 2 martie 1980<ref>[Necrolog Eugeniu Ştefănescu-Est], în ''Viaţa nouă'', nr. 10365, 4 mart. 1980, p. 4. A fost înmormântat pe 5 martie în Cimitirul Eternitatea din Galaţi; alte surse dau eronat ca dată a morţii ziua de 12 martie 1980.</ref>, [[Galaţi]]
+:'''Data şi locul decesului:''' 2 martie 1980<ref>'''[Necrolog Eugeniu Ştefănescu-Est]''', în ''Viaţa nouă'', nr. 10365, 4 mart. 1980, p. 4. A fost înmormântat pe 5 martie în Cimitirul Eternitatea din Galaţi; alte surse dau eronat ca dată a morţii ziua de 12 martie 1980.</ref>, [[Galaţi]]
 :'''Studii:'''
@@ Line 79: / Line 80: @@
 :'''Colaborări la publicații:''' ''Ateneul literar'', Bacău (1925-1927); ''Carmen'' (1901-1902); ''Carnet literar'', Buzău (1931-1933); ''Cronica; Distracţia; Duşmanul; Facla'' (1916, 1923, 1925, 1930-1940); ''Flacăra'' (1911-1923); ''Floare albastră'' (1912); ''Foaia pentru toţi'' (1897-1899); ''Frontul literar; Graiul vremii; Insula'' (1912); ''Libertatea'' (1910); ''Literatorul'' (1904, 1918-1919); ''Moda ilustrată; Moş Teacă'' (cu caricaturi); ''Noua revistă română'' (1900-1902); ''Pagini literare'' (1899-1900); ''Pământul; Ramuri; Reporterul, Buzău; Revista albă, Geneva, Paris'' (1905); ''Revista celorlalţi'' (1908); ''Revista idealistă'' (1903-1908); ''Revista literară'' (1904-1905); ''Românul'' (1905-1907); ''Românul literar'' (1905); ''Sămănătorul'' (1907); ''Salonul literar'' (1925-1926); ''Seara'' (1911-1916); ''Simbolul'' (1912); ''Steaua; Tinereţea; Viaţa literară'' (1926); ''Vocea Buzăului'' etc.
-==Fişier de autoritate==
+== Note ==
 :[http://193.231.136.4/opac/authority/140985 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
@@ Line 86: / Line 90: @@
 == Resurse electronice ==
-:*'''
+:*'''ANDREESCU, ANCA'''. Între jurnalistică şi literatură. În: ''Conferinţele Bibliotecii ASTRA'' [online], nr. 139, 2011, p. 4, 7. [citat 9 februarie 2017]. Disponibil în Internet: [http://bjastrasibiu.ro/wp-content/uploads/2015/08/139-Anca-Andreescu.pdf]
 == Referințe ==
-:*'''
+:*'''Adriana Iliescu:''' ''Un adevărat maestru al sinesteziilor a fost şi Eugen Ştefănescu-Est. Parfumuri, culori, sunete se îmbină în imagini ale fastului, somptuozităţii şi luxului, trădând apetituri nobile ori strict senzoriale, hipertrofiate şi rafinate, impresionând prin senzaţii euforizante, de o puritate tiranică şi în acelaşi timp suspectă, de un parnasianism trădat prin narcisism.''
 :[[A]] [[B]] [[C]] [[D]] [[E]] [[F]] [[G]] [[H]] [[I]] [[J]] [[K]] [[L]] [[M]] [[N]] [[O]] [[P]] [[R]] [[S]] [[Ş]] [[T]] [[Ţ]] [[U]] [[V]] [[Z]]

@@ Line 2: / Line 2: @@
 <div style="text-align: justify;"> '''''Inginer'''''
-:::::'''''""'''''
+:::::'''''"Oh, lumea poeziei mele,
-:::::::::::::::::::::(Şerban Mişicu)
+:::::'''''În care-mi port vederea largă-a minții.
 == Prezentare ==
@@ Line 34: / Line 42: @@
 == Biografie ==
-:'''Data şi locul naşterii:''' 2 martie 1881
+:'''Data şi locul naşterii:''' 2 martie 1881, Craiova
-:'''Data şi locul decesului:'''
+:'''Data şi locul decesului:''' 2 martie 1980<ref>[Necrolog Eugeniu Ştefănescu-Est], în ''Viaţa nouă'', nr. 10365, 4 mart. 1980, p. 4. A fost înmormântat pe 5 martie în Cimitirul Eternitatea din Galaţi; alte surse dau eronat ca dată a morţii ziua de 12 martie 1980.</ref>, [[Galaţi]]
 [[File:Misicu mircea 1.PNG|thumb|200px|]]
 :'''Studii:'''
-:*
+:*Şcoala Primară Nr. 3 din Ploieşti (patru clase, absolvite în 1892);
-:'''Titluri științifice:'''
+:'''Activitate socio-profesională:'''
-:*
+:*a frecventat boema artistică şi literară din Montparnasse, Paris (1903);
 :'''Afiliere:'''
-:*
+:*membru al Uniunii Scriitorilor din România (1932);
-:'''Distincții - Premii - Decorații:'''
+:*membru al Asociaţiei Presei Buzoiene (7 iun. 1932).
-:*
 ==Fişier de autoritate==

@@ Line 10: / Line 10: @@
 :Atras iniţial de lumea artistică, având înclinaţii spre pian şi spre arta plastică, s-a orientat apoi spre o altă pasiune a sa, avocatura, o profesie care îi oferea şi siguranţa materială dorită. De altfel, în perioada studenţiei şi-a exploatat talentul pentru pictură şi desen, întreţinându-se din vânzarea acuarelelor, în mare parte peisaje, şi din caricaturile publicate în ziare precum ''L’Independence Roumaine'' şi ''La Roumanie''. De altfel, chiar primul număr al revistei româneşti cu profil umoristic ''Furnica'', din 19 septembrie 1904, poartă pe prima pagină o caricatură semnată de avocatul, la acea vreme, Eugeniu Ştefănescu-Est. Multe astfel de desene şi de caricaturi s-au pierdut în negura timpului, doar o parte purtând şi semnătura autorului, dar rămâne în schimb un inedit album de caricaturi ce portretizează politicienii acelei perioade, aflat în colecţiile Bibliotecii Universitare „Mihai Eminescu” din Iaşi.
 :Judecător în perioada 1906-1910, a devenit apoi avocat, cultivându-şi în paralel talentul literar şi publicând în diverse reviste literare sub numele său real şi, ulterior, sub pseudonimul Eugeniu Ştefănescu-Est<ref>Pseudonimul şi l-a format prin adăugarea particulei Est, E de la Eugeniu şi St de la Ştefănescu, după modelul interpretului de muzică uşoară Gheorghe Ionescu-Gion.</ref>, pentru a se delimita de numele destul de comun purtat la naştere.
-:Infuzat de simbolismul parizian pe care l-a descoperit în călătoriile sale în Franţa şi influenţat de creaţia prietenului său, poetul Ion Minulescu, împreună cu care a şi făcut primele încercări de versificare, Eugeniu Ştefănescu-Est a scris versuri „de o bizară şi îndrăzneaţă frumuseţe”, fiind încadrat, alături de acesta, în
+:Infuzat de simbolismul parizian pe care l-a descoperit în călătoriile sale în Franţa şi influenţat de creaţia prietenului său, poetul Ion Minulescu, împreună cu care a şi făcut primele încercări de versificare, Eugeniu Ştefănescu-Est a scris versuri „de o bizară şi îndrăzneaţă frumuseţe”, fiind încadrat, alături de acesta, în rândul poeţilor simbolişti şi inclus în importante istorii şi antologii ale literaturii române. Astfel, remarcabilul critic literar George Călinescu l-a considerat un „autor de feerii” în lucrarea sa de referinţă, apreciind că „poetul scrie în culori... visează ţări cu grădini albastre şi lacuri verzi”, poezia sa fiind exotică şi fastuoasă, în timp ce basmele în proză, „foarte graţioase”, se remarcau printr-un „mare sens al fantasticului şi al policromului”. Eugen Lovinescu l-a inclus, de asemenea, în a sa istorie a literaturii române, ca pe unul dintre poeţii aflaţi sub influenţa poeziei minulesciene, în timp ce Constantin Ciopraga l-a numit „fantezist”, cu o poezie în care motivele predominante sunt date de „frivolităţi galante”.
-rândul poeţilor simbolişti şi inclus în importante istorii şi antologii ale literaturii române. Astfel, remarcabilul critic literar George Călinescu l-a considerat un „autor de feerii” în lucrarea sa de referinţă, apreciind că „poetul scrie în culori... visează ţări cu grădini albastre şi lacuri verzi”, poezia sa fiind exotică şi fastuoasă, în timp ce basmele în proză, „foarte graţioase”, se remarcau printr-un „mare sens
+:Alături de poeziile apărute în reviste, şi-a adunat versurile şi în volum, începând cu cel de debut, intitulat simplu „Poeme” şi apărut în anul 1911, despre al cărui conţinut Ovid Densusianu aprecia: „versuri fluide, versuri cochete în care sclipesc visuri de călătorii fantastice, de sărbători cu confetti, serpentine şi foşnete de mătase – ceva din lumea în care simţurile caută numai impresii tari, ameţitoare, şi voluptăţi enervante [...] d-sa este un visual care vede numai bacanale, casinouri, temple afrodisiace”. Încadrată în literatura de regenerare a scrisului românesc, creația din primul volum a fost considerată reprezentativă pentru „poezia nouă”, aducând „un suflu nou de culoare, de culoare tare, tumultuoasă, vie... cu preţioase sonorităţi verbale... iar viziunea poetică, în ansamblul ei, intensă ca o cutie de rezonanţă”.
-al fantasticului şi al policromului”. Eugen Lovinescu l-a inclus, de asemenea, în a sa istorie a literaturii române, ca pe unul dintre poeţii aflaţi sub influenţa poeziei minulesciene, în timp ce Constantin Ciopraga l-a numit „fantezist”, cu o poezie în care motivele predominante sunt date de „frivolităţi galante”.
+:Eugeniu Ştefănescu-Est s-a afirmat şi ca prozator prin cele trei romane editate în anii ʼ40, precum şi prin intermediul „feeriilor” destinate copiilor, scrise „cu oarecari stângăcii pe alocuri, cu un mare sens al fantasticului şi al policromului, fără denaturări cultiste” apreciate ca „graţioase” de George Călinescu. Un început al acestei înclinaţii spre proză poate fi descoperit în perioada în care scriitorul era locotenent în Regimentul 9 Infanterie în Primul Război Mondial, când în paginile ziarului ''România'' apărea sub semnătura sa o povestire de pe front, ce scotea în evidenţă vitejia şi eroismul soldatului român Virtuozitatea de colorist a poetului Eugeniu Ştefănescu-Est se remarcă şi în volumele ulterioare de poezie, care transformă cele mai lăuntrice note sufleteşti în imagini exterioare, versurile sale făcându-l pe Perpessicius să aprecieze că acestea beneficiază de o „reală magie a versului”. În aceeaşi notă, volumul intitulat „Imperii efemere” a fost considerat de Perpessicius o „kermesă fragilă de spumă, în care serpentine și confetti lexicale sboară în aer ca globule multicolore și nevinovați șerpi prăvăliți prea iute din gloria lor de-o clipă”, versurile având „o graţie de pastel, pe care oricâtă inatenţie din parte-i nu i-o poate smulge, ea transcrie într-o muzicalitate paralelă cu aceea minulesciană, o lubricitate fantastică, un rafinament verbal, cum e procesiunea...”.
-:Alături de poeziile apărute în reviste, şi-a adunat versurile şi în volum, începând cu cel de debut, intitulat simplu „Poeme” şi apărut în anul 1911, despre al cărui conţinut Ovid Densusianu aprecia: „versuri fluide, versuri cochete în care sclipesc visuri de călătorii fantastice, de sărbători cu confetti, serpentine şi foşnete
+:Apreciat de o pleiadă de critici precum Ilarie Chendi, Ovid Densusianu, Nicolae Davidescu, Eugen Lovinescu şi până la Perpessicius, care l-a inclus în „Antologia poeţilor de azi” realizată împreună cu Ion Pillat, inclus apoi de Lidia Bote în „Antologia poeziei simboliste româneşti”, Eugeniu Ştefănescu-Est rămâne unul dintre reprezentanţii de seamă ai simbolismului românesc, individualizat de înclinaţia spre ludic, unul dintre cei care au deschis drumul mişcării care se va dezvolta şi va înflori după 1900.
-de mătase – ceva din lumea în care simţurile caută numai impresii tari, ameţitoare, şi voluptăţi enervante [...] d-sa este un visual care vede numai bacanale, casinouri, temple afrodisiace”. Încadrată în literatura de regenerare a scrisului românesc, creația din primul volum a fost considerată reprezentativă pentru „poezia nouă”, aducând „un suflu nou de culoare, de culoare tare, tumultuoasă, vie... cu preţioase sonorităţi verbale... iar viziunea poetică, în ansamblul ei, intensă ca o cutie de rezonanţă”.
+:Rămas fără vedere în 1952, colaborează din ce în ce mai greu cu editurile, astfel că numeroase lucrări ale sale rămân în manuscris, numele său dispărând încet-încet din lumea literară şi din vizorul criticii. Anul 1952 s-a transformat în mod fals şi în anul dispariţiei sale fizice, prin intermediul informaţiei false, preluată ulterior şi de alte surse, că ar fi murit:
-:Eugeniu Ştefănescu-Est s-a afirmat şi ca prozator prin cele trei romane editate în anii ʼ40, precum şi prin intermediul „feeriilor” destinate copiilor, scrise „cu oarecari stângăcii pe alocuri, cu un mare sens al fantasticului şi al policromului, fără denaturări cultiste” apreciate ca „graţioase” de George Călinescu. Un început al acestei înclinaţii spre proză poate fi descoperit în perioada în care scriitorul era locotenent în Regimentul 9 Infanterie în Primul Război Mondial, când în paginile ziarului ''România'' apărea sub semnătura sa o povestire de pe front, ce scotea în evidenţă vitejia şi eroismul soldatului român Virtuozitatea de colorist a poetului Eugeniu Ştefănescu-Est se remarcă şi în volumele ulterioare de poezie, care transformă cele mai lăuntrice note sufleteşti în imagini exterioare, versurile sale făcându-l pe Perpessicius să aprecieze că acestea beneficiază de o „reală magie a versului”. În aceeaşi notă, volumul intitulat „Imperii efemere” a fost considerat de Perpessicius o „kermesă fragilă de spumă, în care serpentine și confetti lexicale sboară în
+:::::'''''Atâta-i tot! Eternă noapte
-aer ca globule multicolore și nevinovați șerpi prăvăliți prea iute din gloria lor de-o clipă”, versurile având „o graţie de pastel, pe care oricâtă inatenţie din parte-i nu i-o poate smulge, ea transcrie într-o muzicalitate paralelă cu aceea minulesciană, o lubricitate fantastică, un rafinament verbal, cum e procesiunea...”.
+:::::'''''De linişte, iar pe volum
-:Apreciat de o pleiadă de critici precum Ilarie Chendi, Ovid Densusianu, Nicolae Davidescu, Eugen Lovinescu şi până la Perpessicius, care l-a inclus în „Antologia poeţilor de azi” realizată împreună cu Ion Pillat, inclus apoi de Lidia Bote în „Antologia poeziei simboliste româneşti”, Eugeniu Ştefănescu-Est rămâne unul dintre reprezentanţii de seamă ai simbolismului românesc, individualizat
+:::::'''''Mai flutură un vers parfum
-de înclinaţia spre ludic, unul dintre cei care au deschis drumul mişcării care se va
+:::::'''''Şi-un nume de poet în şoapte.'''''
-dezvolta şi va înflori după 1900.
+:Cum declara într-un interviu acordat poetului Dorin Tudoran în 1963, Eugeniu Ştefănescu-Est a rămas totuşi cu amintirea unei vieţi frumoase: „am avut bani, am fost poet, am scris romane, am cântat la pian, am făcut aricaturi, am fost la Paris, i-am văzut pe pictori. Da, am avut o viaţă frumoasă. Mi-aduc aminte cu plăcere de ea”. Chiar dacă şi-a pierdut vederea, poezia, imaginaţia, fantasticul l-au ajutat să-şi compenseze pierderea acestui simţ vital, după cum mărturisea în acelaşi interviu: „Ei, şi ce dacă? Eu am fost poet, domnule Tudoran. Am imaginat atâtea lucruri. Înţelegi? Cum adică, dacă nu văd, nu-mi pot închipui cum trec vapoarele, şlepurile? - am fost poet, domnule. Eu pot să văd orice”.
-Rămas fără vedere în 1952, colaborează din ce în ce mai greu cu editurile,
+:Şi într-adevăr, chiar dacă a rămas fără vedere, a continuat să aştearnă versuri pe hârtie, în careuri delimitate pe paginile caietelor care reprezentau cel mai preţios avut al său, opt caiete de manuscrise, a căror existenţă o verifica în fiecare dimineaţă la capul patului, în locuinţa din Galaţi a fiicei sale, [[Margareta]] [[Ciurdăreanu]] şi a soţului acesteia, medicul endocrinolog [[Ionel Ciurdăreanu]].
-astfel că numeroase lucrări ale sale rămân în manuscris, numele său dispărând
+:Spre sfârşitul vieţii, profesorul gălăţean [[D. D. Şoitu]] a făcut numeroase eforturi pentru a-l scoate pe scriitorul Eugeniu Ştefănescu-Est, devenit şi el gălăţean, din conul de umbră al uitării, evocând profilul acestuia în mai multe reviste literare ale timpului şi făcându-i bucuria de a-l vizita, împreună cu un grup de elevi, de ziua acestuia, la împlinirea vârstei de 98 de ani. Copiii i-au luat scriitorului un interviu, publicat ulterior în revista şcolară ''Petale de lumină'', determinându-l să-şi depene amintirile în faţa invitaţilor săi, profesorii [[Corneliu Stoica]] şi [[Cornelia Ungureanu]] de la[[ Şcoala Generală nr. 29]], şi a prozatorului [[Apostol Gurău]]. Peste ani, profesorul [[Corneliu Stoica]] a donat [[Bibliotecii „V.A. Urechia”]] o serie de fotografii surprinse cu ocazia acestei vizite, Aceste mărturii, alături de interviurile rămase posterităţii, conturează o imagine a omului și a scriitorului Eugeniu Ștefănescu-Est, a cărui dragoste pentru literatură şi pentru viaţă, alături de amintirile tinereţii şi de farmecul poeziei i-au înseninat ultimii ani ai vieţii, în ciuda faptului că aproape fusese uitat de lumea literară:
-încet-încet din lumea literară şi din vizorul criticii. Anul 1952 s-a transformat
+:::::'''''Să sper cumva că stihul meu
-în mod fals şi în anul dispariţiei sale fizice, prin intermediul informaţiei false,
+:::::'''''Să-şi taie cale mai departe?
-preluată ulterior şi de alte surse, că ar fi murit23:
+:::::'''''Răspund că nu! El n-are parte
-Atâta-i tot! Eternă noapte
+:::::'''''Decât de-un singur om, care sunt eu
-De linişte, iar pe volum
+:::::'''''Acum e clipa mea de veşnicie
-Mai flutură un vers parfum
+:::::'''''E stropul meu de viaţă-n univers
-Şi-un nume de poet în şoapte.24
+:::::'''''Şi pot gusta din marea poezie.
-Cum declara într-un interviu acordat poetului
+:::::'''''Eu nu mă-ntreb de-al existenţei mers
-Dorin Tudoran în 1963, Eugeniu Ştefănescu-Est a rămas
+:::::'''''De ce aş şti de ce va fi să fie?
-totuşi cu amintirea unei vieţi frumoase: „am avut bani,
+:::::'''''Sunt fericit că pot să scriu un vers...'''''
 == Biografie ==
-:'''Data şi locul naşterii:'''
+:'''Data şi locul naşterii:''' 2 martie 1881
 :'''Data şi locul decesului:'''