Ioan Simion Mărculescu - Revision history

Camelia at 10:00, 4 May 2026

2026-05-04T10:00:54Z

Camelia at 10:00, 4 May 2026

2026-05-04T10:00:28Z

Camelia at 09:59, 4 May 2026

2026-05-04T09:59:34Z

Tena at 09:00, 16 October 2023

2023-10-16T09:00:46Z

Camelia: /* Fişier de autoritate */

2022-05-04T05:34:31Z

‎Fişier de autoritate

Tena at 07:19, 30 August 2021

2021-08-30T07:19:32Z

Tena at 07:14, 30 August 2021

2021-08-30T07:14:21Z

Tena at 07:12, 30 August 2021

2021-08-30T07:12:57Z

Show changes

Tena at 15:34, 28 August 2021

2021-08-28T15:34:45Z

Tena at 09:23, 27 August 2021

2021-08-27T09:23:28Z

@@ Line 18: / Line 18: @@
 :A acordat o importanță deosebită promovării culturii artistice, susținând dezvoltarea artei românești contemporane şi introducerea unor noi elemente în expoziţiile organizate precum instalaţii, artă ambientală, design sau artă fotografică. A surprins permanent prin proiectele sale artistice, atât muzeografice, cât şi arhitecturale, unul dintre acestea fiind cel referitor la schimbarea imaginii spațiilor citadine printr-o nouă cromatică, prin reamenajarea unor zone şi a unor clădiri.
   [[File:Simion miscare.png |thumb|200px|Studiind mişcarea...]]
-:Artistul plastic Ioan Simion Mărculescu a fost remarcat încă de la prima expoziţie personală, inaugurată alături de [[Ingo Gerhard Glass]] în holul [[Teatrului Dramatic din Galaţi]], fiind apreciat pentru „compoziții de tip constructivist, pentru ca foarte rapid să se orienteze către pop-art, tendinţă ce a marcat o zonă semnificativă a artei româneşti în anii ’60. A fost perioada cea mai definitorie pentru personalitatea sa şi în acelaşi timp a fost orientarea care l-a adus în atenţia criticii de specialitate.
+:Artistul plastic Ioan Simion Mărculescu a fost remarcat încă de la prima expoziţie personală, inaugurată alături de [[Ingo Gerhard GLASS]] în holul [[Teatrului Dramatic din Galaţi]], fiind apreciat pentru „compoziții de tip constructivist, pentru ca foarte rapid să se orienteze către pop-art, tendinţă ce a marcat o zonă semnificativă a artei româneşti în anii ’60. A fost perioada cea mai definitorie pentru personalitatea sa şi în acelaşi timp a fost orientarea care l-a adus în atenţia criticii de specialitate.
 :Urmărind evoluţia în timp a artistului şi direcțiile abordate de-a lungul vremii, artista [[Angela Tomaselli]] remarca „stilul bine conturat, recognoscibil” al compoziţiilor de început, urmate de „subiecte inspirate din lumea muzicală, mai ales din jazz... în care dominau culorile roşu, negru, gri, alb - în contraste puternice, cu un desen sigur, cu trăsături accentuate” şi de „lucrări abstracte, foarte geometrizate” sau surprinzătoarea „compoziție de mari dimensiuni în care personajele principale erau ziariștii [[Lică Rugină]] și [[Radu Macovei]], prietenii și susținătorii artiștilor din acea perioadă” admirată pentru „ingeniozitatea și originalitatea compoziției, foarte profesionist realizată, amintind, într-o oarecare măsură, de admirația lui pentru pictura americană realistă (Rauschenberg, mai ales)”.
 :Opera sa plastică, rod al unei munci susținute, plină de pasiune, demonstrează că SIM a rămas fidel de-a lungul anilor marilor sale teme: jazzul cu formațiile și interpreții săi, civilizația automobilistică, viața citadină și oamenii, portretul și nudul feminin, teme pe care le-a explorat şi aprofundat pe parcursul evoluţiei sale artistice.

@@ Line 18: / Line 18: @@
 :A acordat o importanță deosebită promovării culturii artistice, susținând dezvoltarea artei românești contemporane şi introducerea unor noi elemente în expoziţiile organizate precum instalaţii, artă ambientală, design sau artă fotografică. A surprins permanent prin proiectele sale artistice, atât muzeografice, cât şi arhitecturale, unul dintre acestea fiind cel referitor la schimbarea imaginii spațiilor citadine printr-o nouă cromatică, prin reamenajarea unor zone şi a unor clădiri.
   [[File:Simion miscare.png |thumb|200px|Studiind mişcarea...]]
-:Artistul plastic Ioan Simion Mărculescu a fost remarcat încă de la prima expoziţie personală, inaugurată alături de [[Ingo Gerhard GLASS| GLASS Ingo Gerhard]] în holul [[Teatrului Dramatic din Galaţi]], fiind apreciat pentru „compoziții de tip constructivist, pentru ca foarte rapid să se orienteze către pop-art, tendinţă ce a marcat o zonă semnificativă a artei româneşti în anii ’60. A fost perioada cea mai definitorie pentru personalitatea sa şi în acelaşi timp a fost orientarea care l-a adus în atenţia criticii de specialitate.
+:Artistul plastic Ioan Simion Mărculescu a fost remarcat încă de la prima expoziţie personală, inaugurată alături de [[Ingo Gerhard Glass]] în holul [[Teatrului Dramatic din Galaţi]], fiind apreciat pentru „compoziții de tip constructivist, pentru ca foarte rapid să se orienteze către pop-art, tendinţă ce a marcat o zonă semnificativă a artei româneşti în anii ’60. A fost perioada cea mai definitorie pentru personalitatea sa şi în acelaşi timp a fost orientarea care l-a adus în atenţia criticii de specialitate.
 :Urmărind evoluţia în timp a artistului şi direcțiile abordate de-a lungul vremii, artista [[Angela Tomaselli]] remarca „stilul bine conturat, recognoscibil” al compoziţiilor de început, urmate de „subiecte inspirate din lumea muzicală, mai ales din jazz... în care dominau culorile roşu, negru, gri, alb - în contraste puternice, cu un desen sigur, cu trăsături accentuate” şi de „lucrări abstracte, foarte geometrizate” sau surprinzătoarea „compoziție de mari dimensiuni în care personajele principale erau ziariștii [[Lică Rugină]] și [[Radu Macovei]], prietenii și susținătorii artiștilor din acea perioadă” admirată pentru „ingeniozitatea și originalitatea compoziției, foarte profesionist realizată, amintind, într-o oarecare măsură, de admirația lui pentru pictura americană realistă (Rauschenberg, mai ales)”.
 :Opera sa plastică, rod al unei munci susținute, plină de pasiune, demonstrează că SIM a rămas fidel de-a lungul anilor marilor sale teme: jazzul cu formațiile și interpreții săi, civilizația automobilistică, viața citadină și oamenii, portretul și nudul feminin, teme pe care le-a explorat şi aprofundat pe parcursul evoluţiei sale artistice.

@@ Line 18: / Line 18: @@
 :A acordat o importanță deosebită promovării culturii artistice, susținând dezvoltarea artei românești contemporane şi introducerea unor noi elemente în expoziţiile organizate precum instalaţii, artă ambientală, design sau artă fotografică. A surprins permanent prin proiectele sale artistice, atât muzeografice, cât şi arhitecturale, unul dintre acestea fiind cel referitor la schimbarea imaginii spațiilor citadine printr-o nouă cromatică, prin reamenajarea unor zone şi a unor clădiri.
   [[File:Simion miscare.png |thumb|200px|Studiind mişcarea...]]
-:Artistul plastic Ioan Simion Mărculescu a fost remarcat încă de la prima expoziţie personală, inaugurată alături de [[Ingo Glass]] în holul [[Teatrului Dramatic din Galaţi]], fiind apreciat pentru „compoziții de tip constructivist, pentru ca foarte rapid să se orienteze către pop-art, tendinţă ce a marcat o zonă semnificativă a artei româneşti în anii ’60. A fost perioada cea mai definitorie pentru personalitatea sa şi în acelaşi timp a fost orientarea care l-a adus în atenţia criticii de specialitate.
+:Artistul plastic Ioan Simion Mărculescu a fost remarcat încă de la prima expoziţie personală, inaugurată alături de [[Ingo Gerhard GLASS| GLASS Ingo Gerhard]] în holul [[Teatrului Dramatic din Galaţi]], fiind apreciat pentru „compoziții de tip constructivist, pentru ca foarte rapid să se orienteze către pop-art, tendinţă ce a marcat o zonă semnificativă a artei româneşti în anii ’60. A fost perioada cea mai definitorie pentru personalitatea sa şi în acelaşi timp a fost orientarea care l-a adus în atenţia criticii de specialitate.
 :Urmărind evoluţia în timp a artistului şi direcțiile abordate de-a lungul vremii, artista [[Angela Tomaselli]] remarca „stilul bine conturat, recognoscibil” al compoziţiilor de început, urmate de „subiecte inspirate din lumea muzicală, mai ales din jazz... în care dominau culorile roşu, negru, gri, alb - în contraste puternice, cu un desen sigur, cu trăsături accentuate” şi de „lucrări abstracte, foarte geometrizate” sau surprinzătoarea „compoziție de mari dimensiuni în care personajele principale erau ziariștii [[Lică Rugină]] și [[Radu Macovei]], prietenii și susținătorii artiștilor din acea perioadă” admirată pentru „ingeniozitatea și originalitatea compoziției, foarte profesionist realizată, amintind, într-o oarecare măsură, de admirația lui pentru pictura americană realistă (Rauschenberg, mai ales)”.
 :Opera sa plastică, rod al unei munci susținute, plină de pasiune, demonstrează că SIM a rămas fidel de-a lungul anilor marilor sale teme: jazzul cu formațiile și interpreții săi, civilizația automobilistică, viața citadină și oamenii, portretul și nudul feminin, teme pe care le-a explorat şi aprofundat pe parcursul evoluţiei sale artistice.

@@ Line 37: / Line 37: @@
 :'''Studii:'''
 :*Școala Primară Nr. 17 din Oradea (1949-1953);
-:*Liceul „Emanuil Gojdu”30 din Oradea, secţia matematica-fizică (1953-1960);
+:*Liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea, secţia matematica-fizică (1953-1960);
 :*Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, secţia Pictură (1961-1967);
 :*a urmat Şcoala militară de ofiţeri în rezervă din Bacău, obținând gradul de sublocotenent (1967);

@@ Line 78: / Line 78: @@
 == Fişier de autoritate ==
-:[http://193.231.136.4/opac/authority/91829 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
+:[http://tinread.bvau.ro/opac/authority/91829 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
 == Surse ==

@@ Line 5: / Line 5: @@
 :::::'''''"... cel mai important lucru în viață este pasiunea. Pasiunea înseamnă să trăiești. Iar dacă pasiune nu există, atunci nu are rost să trăiești. Adevărata creație este, de fapt, să plonjezi într-un necunoscut pe care să-l recreezi. "'''''
   [[File:Simion autogr.png|thumb|200px|]]
-[[File:Eternul feminin.png|thumb|200px|Eternul feminin în viziunea lui Ioan Simion Mărculescu]]
+[[File:Eternul feminin.png|thumb|200px|Eternul feminin în viziunea lui '''Ioan Simion Mărculescu''']]
-  [[File:Simion lucrari.png |thumb|200px|Ioan Simion Mărculescu alături de lucrări ale sale din tinereţe]]
+  [[File:Simion lucrari.png |thumb|200px|'''Ioan Simion Mărculescu''' alături de lucrări ale sale din tinereţe]]
 == Prezentare ==
@@ Line 24: / Line 24: @@
 :Instantaneele surprinse de aparatul fotografului Ioan Simion Mărculescu, mărturii inestimabile peste timp, ilustrează importante albume monografice ale Galațiului din perioada 1997-1999, iar desenele sale pot fi descoperite, de-a lungul anilor, în diverse publicații periodice locale şi naţionale.
 :În ceea ce priveşte activitatea de scenograf, în calitate de colaborator al teatrelor gălăţene sau de angajat al [[Teatrului Muzical din Galaţi]], Ioan Simion Mărculescu a contribuit din plin la cultivarea gustului spectatorilor, apropiindu-i de frumosul artistic prin numeroasele schițe de decor de scenă și proiecte de costume realizate pentru opere, operete, spectacole de revistă şi de balet, fiecare în parte reprezentând în sine o operă de artă. Prima realizare a tânărului scenograf a fost pentru scena [[Teatrului Muzical din Galaţi]], în 1969, când a realizat decorurile și costumele pentru spectacolul „O noapte furtunoasă” de Paul Constantinescu, colaborare care a reprezentat și primul succes, urmat de numeroase alte spectacole pentru care a realizat scenografii și costume în perfectă consonanță cu particularitățile fiecărei lucrări.
-[[File:Costume.png|thumb|200px|Costume imaginate de Ioan Simion Mărculescu pentru spectacolele Teatrului Muzical din Galaţi]]
+[[File:Costume.png|thumb|200px|Costume imaginate de '''Ioan Simion Mărculescu''' pentru spectacolele Teatrului Muzical din Galaţi]]
 :Ca profesor la [[Şcoala de Arte]] şi la Colegiul Universitar Studium din Galaţi, Ioan Simion Mărculescu s-a implicat în descoperirea, îndrumarea și formarea tinerelor talente, în evoluţia noilor artişti şi „a militat pentru libertatea reală a exprimării elevilor şi studenţilor, a fost inamicul declarat al spiritului de imitaţie, virtuozităţii ieftine, pozei, extravaganţei stilistice, încurajând cu afecţiune demersurile estetice ale celor care tind spre lirism elevat, hrănit de un intelectualism sever, lipsit însă de ostentaţie.
 :Prin tot ce a întreprins în relaţiile cu elevii, publicul, şi semenii săi a fost promotorul tenace a unei atitudini critice, interesate în organizarea viitorului, nu doar de conservarea trecutului”.

@@ Line 4: / Line 4: @@
 :::::'''''"... cel mai important lucru în viață este pasiunea. Pasiunea înseamnă să trăiești. Iar dacă pasiune nu există, atunci nu are rost să trăiești. Adevărata creație este, de fapt, să plonjezi într-un necunoscut pe care să-l recreezi. "'''''
-[[File:Est autogr.jpg |thumb|200px|Autograf Eugeniu Ştefănescu-Est]]
+ [[File:Simion autogr.png|thumb|200px|]]
 [[File:Eternul feminin.png|thumb|200px|Eternul feminin în viziunea lui Ioan Simion Mărculescu]]
-[[File:Costume.png|thumb|200px|Costume imaginate de Ioan Simion Mărculescu pentru spectacolele Teatrului Muzical din Galaţi]]
+ [[File:Simion lucrari.png |thumb|200px|Ioan Simion Mărculescu alături de lucrări ale sale din tinereţe]]
 == Prezentare ==
 :Personalitate proeminentă, cu puternice rezonanțe în lumea artelor vizuale, Ioan Simion Mărculescu este unul dintre artiştii români contemporani a cărui activitate efervescentă s-a remarcat cu precădere în domeniul picturii şi sculpturii, arta fotografică, muzeografia şi scenografia fiind alte zone artistice în care spiritul său creator şi-a descoperit valenţe.
@@ Line 20: / Line 17: @@
 :Ca muzeograf, Ioan Simion Mărculescu s-a aplecat asupra studiului organizării expunerii artei contemporane româneşti la nivel muzeistic, aplicată în organizarea expoziţiilor permanente sau temporare ale instituţiei de artă gălăţene sau valorificată în prezentările susţinute în cadrul simpozioanelor de specialitate.
 :A acordat o importanță deosebită promovării culturii artistice, susținând dezvoltarea artei românești contemporane şi introducerea unor noi elemente în expoziţiile organizate precum instalaţii, artă ambientală, design sau artă fotografică. A surprins permanent prin proiectele sale artistice, atât muzeografice, cât şi arhitecturale, unul dintre acestea fiind cel referitor la schimbarea imaginii spațiilor citadine printr-o nouă cromatică, prin reamenajarea unor zone şi a unor clădiri.
 :Artistul plastic Ioan Simion Mărculescu a fost remarcat încă de la prima expoziţie personală, inaugurată alături de Ingo Glass în holul Teatrului Dramatic din Galaţi, fiind apreciat pentru „compoziții de tip constructivist, pentru ca foarte rapid să se orienteze către pop-art, tendinţă ce a marcat o zonă semnificativă a artei româneşti în anii ’60. A fost perioada cea mai definitorie pentru personalitatea sa şi în acelaşi timp a fost orientarea care l-a adus în atenţia criticii de specialitate.
 :Urmărind evoluţia în timp a artistului şi direcțiile abordate de-a lungul vremii, artista Angela Tomaselli remarca „stilul bine conturat, recognoscibil” al compoziţiilor de început, urmate de „subiecte inspirate din lumea muzicală, mai ales din jazz... în care dominau culorile roşu, negru, gri, alb - în contraste puternice, cu un desen sigur, cu trăsături accentuate” şi de „lucrări abstracte, foarte geometrizate” sau surprinzătoarea „compoziție de mari dimensiuni în care personajele principale erau ziariștii Lică Rugină și Radu Macovei, prietenii și susținătorii artiștilor din acea perioadă” admirată pentru „ingeniozitatea și originalitatea compoziției, foarte profesionist realizată, amintind, într-o oarecare măsură, de admirația lui pentru pictura americană realistă (Rauschenberg, mai ales)”.
@@ Line 27: / Line 25: @@
 :Instantaneele surprinse de aparatul fotografului Ioan Simion Mărculescu, mărturii inestimabile peste timp, ilustrează importante albume monografice ale Galațiului din perioada 1997-1999, iar desenele sale pot fi descoperite, de-a lungul anilor, în diverse publicații periodice locale şi naţionale.
 :În ceea ce priveşte activitatea de scenograf, în calitate de colaborator al teatrelor gălăţene sau de angajat al Teatrului Muzical din Galaţi, Ioan Simion Mărculescu a contribuit din plin la cultivarea gustului spectatorilor, apropiindu-i de frumosul artistic prin numeroasele schițe de decor de scenă și proiecte de costume realizate pentru opere, operete, spectacole de revistă şi de balet, fiecare în parte reprezentând în sine o operă de artă. Prima realizare a tânărului scenograf a fost pentru scena Teatrului Muzical din Galaţi, în 1969, când a realizat decorurile și costumele pentru spectacolul „O noapte furtunoasă” de Paul Constantinescu, colaborare care a reprezentat și primul succes, urmat de numeroase alte spectacole pentru care a realizat scenografii și costume în perfectă consonanță cu particularitățile fiecărei lucrări.
 :Ca profesor la Şcoala de Arte şi la Colegiul Universitar Studium din Galaţi, Ioan Simion Mărculescu s-a implicat în descoperirea, îndrumarea și formarea tinerelor talente, în evoluţia noilor artişti şi „a militat pentru libertatea reală a exprimării elevilor şi studenţilor, a fost inamicul declarat al spiritului de imitaţie, virtuozităţii ieftine, pozei, extravaganţei stilistice, încurajând cu afecţiune demersurile estetice ale celor care tind spre lirism elevat, hrănit de un intelectualism sever, lipsit însă de ostentaţie.
 :Prin tot ce a întreprins în relaţiile cu elevii, publicul, şi semenii săi a fost promotorul tenace a unei atitudini critice, interesate în organizarea viitorului, nu doar de conservarea trecutului”.
@@ Line 77: / Line 76: @@
 :*membru fondator al Clubului Rotary - Filiala Galaţi;
 :*membru fondator al grupării artistice AXA (1995).<ref>Grupul AXA avea la înfiinţare următoarea componenţă: Gheorghe Andreescu, Jana Andreescu, Sergiu Dumitrescu, Tudor Ioan, Ioan Simion Mărculescu, Gheorghe Miron, David Sava, Anca Tofan.</ref>
 == Note ==
@@ Line 93: / Line 90: @@
 == Referințe ==
-:*'''Plasticianul și muzeograful Gheorghe Miron,  Libertatea pe care o dădea artiştilor în actul creaţiei era atât de benefică încât, când îţi spunea: fă ce vrei tu, îţi mai creştea o pereche de aripi. Cred că asta l-a definit pe marele
+:*'''Gheorghe Miron:'''  ''Libertatea pe care o dădea artiştilor în actul creaţiei era atât de benefică încât, când îţi spunea: fă ce vrei tu, îţi mai creştea o pereche de aripi. Cred că asta l-a definit pe marele Mărculescu. Dumnealui crescuse într-un spaţiu neîngrădit, nu a fost supus niciodată. Domnul Mărculescu nu s-a lăsat prins vreodată. […] cred că a fost un deschizător de drumuri, atât în artă, cât şi în comportament. Orice îi cereau artiştii, răspunsul său era invariabil: da. Acestor oameni, care îţi dau siguranţa că nu se vor dezice niciodată de tine, cum poţi să le spui? Cum poţi să-i cuprinzi în definiţii? Cred că oameni ca el se nasc foarte rar. Sunt hărăziţi de Dumnezeu să lase urme adânci pe acolo pe unde trec.''
 :[[A]] [[B]] [[C]] [[D]] [[E]] [[F]] [[G]] [[H]] [[I]] [[J]] [[K]] [[L]] [[M]] [[N]] [[O]] [[P]] [[R]] [[S]] [[Ş]] [[T]] [[Ţ]] [[U]] [[V]] [[Z]]