Mihai Mihail - Revision history

Tena at 09:10, 16 October 2023

2023-10-16T09:10:20Z

Tena at 07:59, 26 April 2022

2022-04-26T07:59:00Z

Tena at 08:37, 21 April 2022

2022-04-21T08:37:25Z

Tena at 08:34, 21 April 2022

2022-04-21T08:34:41Z

Tena at 08:33, 21 April 2022

2022-04-21T08:33:43Z

Tena at 12:56, 20 April 2022

2022-04-20T12:56:34Z

Tena at 10:49, 20 April 2022

2022-04-20T10:49:39Z

Show changes

Tena at 11:11, 19 April 2022

2022-04-19T11:11:47Z

Show changes

Tena at 10:44, 19 April 2022

2022-04-19T10:44:11Z

Tena at 10:25, 19 April 2022

2022-04-19T10:25:56Z

@@ Line 3: / Line 3: @@
 [[  File:Mihai autorgraf.jpg   |thumb|200px|Autograf Mihai Mihail]]
-[[ File:Mihai.jpg|thumb|200px|'''Mihai Mihail''' - actor, regizor]]
+[[ File:Mihai mihail.jpg |thumb|200px|'''Mihai Mihail''' - actor, regizor]]
 == Prezentare ==
 :Născut şi crescut în Bucureşti<ref>Buletinul de Bucureşti l-a schimbat cu cel de Galaţi abia la vârsta de 64 de ani.</ref>, Mihai Mihail şi-a descoperit înclinaţia pentru teatru încă din fragedă copilărie, la şapte ani, când, împreună cu ceilalţi copii din cartier (printre care şi viitoarea actriţă Rodica Popescu-Bitănescu), recita poezii şi improviza spectacole de revistă pentru divertismentul celor din jur. La finalizarea studiilor liceale s-a angajat muncitor, porţile instituţiilor de învăţământ superior din ţară fiindu-i închise la acea vreme din cauza trecutului tatălui său. Vechea pasiune pentru teatru s-a reaprins la locul de muncă, intrând în trupa de teatru a întreprinderii la care era angajat, Cooperativa „Lupta pentru Pace”, acolo unde a fost descoperit după un timp de maestrul Ion Cojar, la al cărui sfat s-a hotărât să urmeze Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică. Talentul tânărului Mihai Mihail, şlefuit mai întâi sub îndrumarea profesoarei Irina Răchiţeanu şi desăvârşit apoi în clasa maestrului Radu Beligan „omul care considera că teatru nu se poate face decât în echipă”, a fost semnalat pentru prima dată în presă în anul 1960, într-un articol dedicat examenelor studenţilor de la Institutul de Teatru. Mircea Alexandrescu evidenţia atenţia cu care profesorul Radu Beligan a ales pentru studenţii săi din anul II un text de actualitate, pentru a pune în valoare omogenitatea echipei sale de studenţi şi pentru a ascunde „stângăciile atât de inerente începătorilor”, printre aceştia fiind remarcat şi studentul Mihai Mihail, care interpreta rolul regizorului din piesa „Repetiţia” de Albert Maltz, „pentru maturitatea şi talentul său deosebit, pentru siguranţa şi discreţia lui...”.

@@ Line 1: / Line 1: @@
 <div style="text-align: justify;"> '''''Actor, regizor '''''
-:::::'''''„.”'''''
+:::::'''''„E o iluzie că poţi rămâne în memoria oamenilor, sunând a gol pe dinăuntru şi strălucind ca tinicheaua pe dinafară. Vine o vreme când poleiala se scorojeşte şi faţa hâdă a histionului ţi se dezvăluie.”'''''
 [[  File:Mihai autorgraf.jpg   |thumb|200px|Autograf Mihai Mihail]]

@@ Line 8: / Line 8: @@
 :Portretul realizat de prof. univ. Elena Negreanu, prezentă la Galaţi în anul 1997, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de viaţă şi a 35 de ani de carieră a talentatului actor, scoate la lumină, peste ani, personalitatea studentului Mihai Mihail: ''„un tânăr slab, modest, rezervat, nu orgolios cum spune el că ar fi fost ci,mai degrabă, orgoliul i-l traduc printr-o ambiţie spre perfecţiune. Un tânăr care nu şi-a chinuit profesorii cu prea multe întrebări, dar care i-a răsplătit cu foarte multe răspunsuri. Mihai a fost, încă din primii ani, pivotul în jurul căruia se adunau toate forţele pozitive”''.
 :Şef al promoţiei de actori care îi includea şi pe Alexandru Arşinel, Cristina Deleanu şi Constantin Diplan, Mihai Mihail a ales oraşul Galaţi pentru a-şi începe cariera artistică, fascinat fiind de numele actorilor care se perindaseră în acel lăcaş al Thaliei ([[Gina Patrichi]], [[Ştefan Bănică]], [[Mihai Pălădescu]]) dar şi convins fiind că va rămâne doar o lună sau două, după cum mărturisea peste ani. Astfel, tânărul actor Mihai Mihail a debutat pe scena teatrului gălăţean în anul 1963, având oportunitatea de a-şi pune în valoare talentul şi de a fi distribuit numai în roluri de primă mână încă de la venire, şansă pe care mărturisea<ref>„«Am avut mereu suflet de slugă». Stăpânul actorului Mihai Mihail a fost întotdeauna teatrul”. [Reporteri] Nicu Mircea, Marius Anton, în ''Monitorul de Galaţi'', an. 4, nr. 260(1065), 5 nov. 2001, p. 3B.</ref> că poate nu ar fi avut-o în altă parte.
 :În cele peste două sute de roluri din repertoriul naţional şi internaţional cărora le-a dat viaţă, de-a lungul celor mai bine de patru decenii cât a slujit scena teatrului, Mihai Mihail a reuşit să transfigureze în mod original roluri de referinţă. De la rolul studentului-gazetar Rică Venturiano („O scrisoare pierdută”), a amantului Crăcănel („D-ale carnavalului”) şi a tânărului intelectual Mereuţă („Surorile Boga”), până la domnitorul Vlad Ţepeş, a cărui personalitate copleşitoare o conturează „cu intuiţie şi măsură”, Mihai Mihail a reuşit să compună de fiecare dată personaje credibile, transmiţând spectatorilor sentimente şi emoţii puternice.
 :A jucat rolul secretarului de partid Vasile Dogaru în „Cazul profesorului Enăchescu”, al emigrantului Vasilis în „Nevastă de ocazie”, al intendentului Malvolio în „A douăsprezecea noapte” şi al slugii Matti în „Domnul Puntila şi sluga sa Matti”, despre acest ultim rol criticul teatral Constantin Paiu afirmând că reprezintă „o contribuţie la galeria de rezolvări actoriceşti ale acestui personaj: inteligenţă suplă, sarcasm, umor, dar şi o abia perceptibilă tristeţe, vecină cu tâmpla îngândurată a tuturor durerilor lumii”.

@@ Line 12: / Line 12: @@
 :Personalitatea complexă a actorului Mihai Mihail, director al teatrului din Galaţi, este reliefată inclusiv în evocările celor care l-au cunoscut, mulţi dintre ei fiindu-i prieteni declaraţi. Dacă actriţa Dorina Lazăr spunea „am fost prietenă bună şi tovarăşă de multe turnee cu vechiul director al teatrului din Galaţi, Mihai Mihail”, cunoscutul regizor şi actor [[Adrian Lupu]] îl numea „fratele meu întru teatru” şi îl considera „o mare valoare”, în timp ce actorul [[Eugen Popescu-Cosmin]], un alt titan al scenei gălăţene, amintea de „plăcerea şi satisfacţia profesională de a-l avea ca partener ideal pe Mihai Mihail”.
 :Actorul gălăţean [[Cristian Gheorghe]], astăzi director al teatrului gălăţean, menţiona că a urcat pe scenă sub îndrumarea lui Mihai Mihail, la vârsta de şase ani, şi tot de la acesta, dar şi de la tatăl său, actorul [[Gheorghe V. Gheorghe]], a învăţat că „a fi actor înseamnă a fi!”, admirându-l, de asemenea, de director şi actor”.
 :Rememorând activitatea omului de teatru Mihai Mihail în echipa de actori amatori ai „Teatrului Nostru” <ref>Înfiinţat mai întâi ca un club muncitoresc (1962) pe lângă Întreprinderea de Construcţii Orăşeneşti (I.C.Or), a primit numele de [[„Teatrul Nostru”]] (mai 1971).</ref>, actorul Lucian Temelie sublinia: ''După spectacolele pe care le juca seara la teatru, se urca în tramvai şi urca pe strada Tecuci unde îşi avea sediul micuţul teatru de cartier. Aici, de cum intra, plin de entuziasm, şi proaspăt ca şi cum n-ar fi avut o zi plină, cu repetiţie dimineaţa şi spectacol seara, întreba dacă „ciorba e făcută”! Adică o oală mare de ciorbă, plină cu cafea. După ce se servea cafeaua, prin fum de ţigară, se trecea la scenă. [...] Entuziasmul creat de Mihai prin măiestria lui actoricească crea o emulaţie printre artiştii amatori care, cuceriţi şi hipnotizaţi de arta marelui actor, îl priveau cu ochi lacomi pentru a nu pierde nici un moment din jocul său. Când în scenă, în rolul lui Ţepeş, Mihai închidea un ochi, toţi cei de faţă tremurau de frica domnitorului!''
 :Talentul şi efortul depuse în cadrul echipei de amatori, în spectacole de teatru precum „Basarabii”, „Arvinte şi Pepelea” sau în spectacole de varietăţi precum „Divina comedie”, în care a jucat alături de actori precum [[Tamara Buciuceanu]], [[Emil Hossu]], Hamdi Cerchez şi [[Lucian Temelie]], i-au fost recompensate în anul 1973, când a fost numit membru de onoare al „Teatrului Nostru”.

@@ Line 14: / Line 14: @@
 :Rememorând activitatea omului de teatru Mihai Mihail în echipa de actori amatori ai „Teatrului Nostru” <ref>Înfiinţat mai întâi ca un club muncitoresc (1962) pe lângă Întreprinderea de Construcţii Orăşeneşti (I.C.Or), a primit numele de [[„Teatrul Nostru”]] (mai 1971).</ref>, actorul Lucian Temelie sublinia: ''După spectacolele pe care le juca seara la teatru, se urca în tramvai şi urca pe strada Tecuci unde îşi avea sediul micuţul teatru de cartier. Aici, de cum intra, plin de entuziasm, şi proaspăt ca şi cum n-ar fi avut o zi plină, cu repetiţie dimineaţa şi spectacol seara, întreba dacă „ciorba e făcută”! Adică o oală mare de ciorbă, plină cu cafea. După ce se servea cafeaua, prin fum de ţigară, se trecea la scenă. [...] Entuziasmul creat de Mihai prin măiestria lui actoricească crea o emulaţie printre artiştii amatori care, cuceriţi şi hipnotizaţi de arta marelui actor, îl priveau cu ochi lacomi pentru a nu pierde nici un moment din jocul său. Când în scenă, în rolul lui Ţepeş, Mihai închidea un ochi, toţi cei de faţă tremurau de frica domnitorului!''
 :Talentul şi efortul depuse în cadrul echipei de amatori, în spectacole de teatru precum „Basarabii”, „Arvinte şi Pepelea” sau în spectacole de varietăţi precum „Divina comedie”, în care a jucat alături de actori precum [[Tamara Buciuceanu]], [[Emil Hossu]], Hamdi Cerchez şi [[Lucian Temelie]], i-au fost recompensate în anul 1973, când a fost numit membru de onoare al „Teatrului Nostru”.
 :Mihai Mihail a fost profesor pentru generaţii de actori amatori la [[Şcoala Populară de Arte din Galaţi]], concomitent fiind şi unul dintre animatorii vieţii culturale din cadrul [[Casei Municipale de Cultură din Galaţi]], încă de la începuturile acesteia, ca regizor al trupei de teatru, dar şi în calitate de coordonator al cineclubului. Piese precum „Insula”, „Neîncrederea în foişor”, „Liftul”, „Insomnie”, „Sentimentul”, „Balade”, au fost puse în scenă sub îndrumarea sa, efortul său şi al echipei fiind răsplătit prin obţinerea premiului I la Festivalul de Teatru „I. L. Caragiale”, ediţia a V-a (1969), dar şi a Medaliei de aur şi a titlului de „Laureat” pentru regie şi spectacol. Prezentarea mai multor scurt-metraje la faza finală a primului festival al cineamatorilor din România demonstrează profesionalismul desăvârşit cu care au fost realizate în cadrul cineclubului „Dunărea” numeroase producţii: „Gânduri răzleţe”, „Povestea Dunării”, „Vocea mâinilor”, „Măturătorul”, „Compot de pere”.
 :Proeminent artist, talentat şi generos actor, Mihai Mihail a fost unul dintre iniţiatorii, la Galaţi (împreună cu Valentin Silvestru, personalitate marcantă a vieţii teatrale din România şi cu [[Aurelia Cazacu]], secretar literar al Teatrului Dramatic din Galaţi) a primului festival de comedie din România Colocviul despre Arta Comediei, care, în 1994, şi-a schimbat numele în Festingal, iar în anul 2000, cu ocazia împlinirii a 45 de ani de existenţă, s-a transformat în [[Festivalul Naţional de Comedie]], aflat sub conducerea lui Mihai Mihail, directorul teatrului gălăţean, şi a Nataliei Stancu, critic de teatru.

@@ Line 47: / Line 47: @@
 :*Premiul pentru cea mai bună interpretare a unui rol masculin (Matti în „Domnul Puntila şi sluga sa Matti”) la Colocviul despre Arta Comediei, ediţia a II-a (28 nov. – 7 dec. 1977);
 :*Menţiune de interpretare (pentru rolul l din „Scene din viaţa unui bădăran”) la Colocviul despre Arta Comediei, ediţia a III-a (2-9 dec. 1978);
-:*Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină ex aequo (Mihai Mihail pentru rolul Predicatorul, şi Mitică Iancu, pentru rolul Cheremuţ din „Bocet vesel pentru un fir de praf nov. 1980);
+:*Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină ex aequo (Mihai Mihail pentru rolul Predicatorul, şi Mitică Iancu, pentru rolul Cheremuţ din „Bocet vesel pentru un fir de praf (nov. 1980);
 :*Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină (pentru rolurile Bunşa şi Ivan Cel Groaznic din „Ţarul Ivan îşi schimbă meseria”) la Colocviul despre Arta Comediei, ediţia a V-a (1-7 nov. 1982);
 :*Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină ex aequo (Mihai Mihail pentru rolul Astrov şi Gheorghe V. Gheorghe pentru rolul Serebreakov din „Unchiul Vanea”) la Colocviul despre Arta Comediei, ediţia a VI-a (18-24 nov. 1985);

@@ Line 288: / Line 288: @@
 == Fişier de autoritate ==
-[https://tinread.bvau.ro/opac/authority/37008 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
+[https://tinread.bvau.ro/opac/authority/94276 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
 == Surse ==