Mircea Ionescu - Revision history

Tena at 12:25, 18 July 2023

2023-07-18T12:25:03Z

Tena at 12:23, 18 July 2023

2023-07-18T12:23:53Z

Camelia: /* Fişier de autoritate */

2022-04-19T07:23:30Z

‎Fişier de autoritate

Tena at 13:41, 7 December 2021

2021-12-07T13:41:18Z

Tena at 13:39, 7 December 2021

2021-12-07T13:39:09Z

Show changes

Tena at 13:37, 6 December 2021

2021-12-06T13:37:25Z

Show changes

Tena at 09:18, 5 December 2021

2021-12-05T09:18:27Z

Tena at 09:14, 5 December 2021

2021-12-05T09:14:10Z

Tena at 09:07, 5 December 2021

2021-12-05T09:07:59Z

Tena: Created page with "
'''''Jurist, avocat, profesor universitar''''' :::::'''''„O lege care cere omului să nu fie om, este absurdă și nu poate fi pusă în a..."

2021-12-05T09:06:20Z

Created page with "<div style="text-align: justify;"> '''''Jurist, avocat, profesor universitar''''' :::::'''''„O lege care cere omului să nu fie om, este absurdă și nu poate fi pusă în a..."

New page

<div style="text-align: justify;"> '''''Jurist, avocat, profesor universitar'''''
:::::'''''„O lege care cere omului să nu fie om, este absurdă și nu poate fi pusă în aplicare.”'''''
[[ File:Dongoroz vintila autogr.jpg |thumb|Autograf Vintilă Dongoroz]]

[[ File:Dongoroz vintila.jpg |thumb|200px|'''Vintilă Dongoroz''' - jurist, avocat, profesor universitar]]
== Prezentare ==
:Mircea Ionescu s-a născut în târgul moldovenesc al Bujorului, în fostul
judeţ Covurlui, în anii premergători celui de-al Doilea Război Mondial,
într-o familie de învăţători dedicaţi profesiunii lor de credinţă, Octavian
şi Marghioliţa Ionescu1, care i-au transmis dragostea pentru cuvântul scris.
De la bunicii săi, în special de la bunica Penelopa, amintită adesea cu
nostalgie în scrierile sale, a deprins în copilăria sa „răscolită de anii războiului şi
întunecată de seceta pustiitoare care a venit după el”2, dragostea pentru oamenii
şi tradiţiile locului, dar mai ales pentru frumoasele ei poveşti, pe care şi le-a
întipărit în memorie şi pe care le-a inclus apoi în paginile date tiparului:
Şi, în ceasurile acelea de aşteptare, care atunci mi se păreau fără de sfârşit, veghind în
preajma râşniţei ori a meliţei, ori a războiului de ţesut, eu, singurul „bărbat” al familiei,
minunându-mă cum nevedeşte pânza ori fură caierului de in firul subţire, tăios şi
moale, sorbeam din gura bătrânei „bune”, ca dintr-un sân de mamă, toate „veştile şi
poveştile, toate cântecele şi descântecele” acestei frământate Terase a Covurluiului.3
Nu i-a uitat niciodată pe ţăranii din locurile natale, cărora le declara o
„dragoste profundă pentru răbdarea lor proverbială, filozofia simplă, umorul sec
şi muşcător, oamenii aceştia în cea mai mare parte neştiutori de carte pe atunci,
cum era şi bunica Penelopa”4. Despre aceşti ţărani sau depre alţii, despre oamenii
simpli şi muncitori, a scris în multe dintre materialele pe care le-a încredinţat
tiparului, în cariera de ziarist pe care a ales să o urmeze, după ce iniţial a deprins
tehnica muncii de documentare în Biblioteca Regională „V.A. Urechia” din
Galaţi, primul loc de muncă după finalizarea studiilor universitare de la Institutul
Pedagogic din Galaţi, completate ulterior la Iaşi, la Universitatea „Alexandru
Ioan Cuza”.
Şi-a început activitatea jurnalistică la cotidianul local din Galaţi, Viaţa
nouă, în paginile căruia a publicat diverse articole, reportaje, anchete, interviuri,
activând în special în zona jurnalismului de investigaţie, de unde a deprins peste
ani pasiunea pentru policier5.
A trăit, odată cu societatea românească, frământările schimbărilor sociale
şi politice ale vremurilor pe care le-a traversat, dar dincolo de epocă sau de
subiectul tratat, de temele sociale, politice sau culturale, de faptul cotidian abordat
în nenumăratele articole răspândite în paginile ziarelor la care a lucrat, Mircea
Ionescu a investit permanent pasiune şi seriozitate în această profesie atât de
solicitantă, de alertă, ale cărei rezultate sunt aparent supuse perimării timpului, dar
care imprimă, în memoria hârtiei fragile a ziarului, momente în timp care devin
adesea evenimente ale istoriei sau puncte de reper în viaţa unei comunităţi.
Martor şi cronicar al schimbărilor prin care a trecut Galaţiul, dedicat
meseriei sale, şi-a continuat activitatea în acest domeniu şi după 1989, iniţial la
cotidianul local consacrat, Viaţa liberă, ulterior la ziarul Acţiunea şi la gazetele
pe care le-a înfiinţat, folosindu-şi experienţa acumulată pe parcursul timpului şi
împărtăşind adesea cu cititorii săi, în editoriale, zbuciumul societăţii româneşti
aflate într-o veşnică tranziţie. Fie că a abordat teme sociale sau politice, fie că a
luat interviuri sau a realizat anchete, gazetarul Mircea Ionescu a rămas fidel sieşi
şi mai ales cititorilor săi, cărora le mărturisea: „pesimismul meu, oricât de radical
şi de evident ar fi, nu a putut să mă facă să descopăr nefericirea vieţii. Poate doar,
jalea după tinereţea ce nu se mai întoarce...”7
Interesul manifestat pentru activitatea detectivistică a poliţiei şi pentru sfera
spionajului internaţional s-a reflectat atât
în tematica subiectelor abordate de-a
lungul timpului în articole, cât şi în unele
dintre cărţile publicate. Astfel, volumul
de nuvele poliţiste apărut sub titulatura
„Moartea paharelor de cristal”9, cât şi
romanul „Singurătatea calului troian”
(tipărit în 136.000 de exemplare),
apărute ambele în anii ᾿70, se regăsesc cu
siguranţă pe rafturile multor biblioteci
personale, făcând parte din cunoscuta colecţie poliţistă „Fantomas” a editurii
Junimea din Iaşi. De altfel, „Moartea paharelor de cristal” reprezintă şi debutul
său editorial, un volum al cărui „motto”, ce face referire la iubita sa bunică, incită
prin subtextul metaforic10. Pe unul dintre exemplarele deţinute de Biblioteca „V.A.
Urechia” autorul gălăţean a lăsat şi o dedicaţie, datată 22 noiembrie 1975: „Cu
deosebită emoţie, acestui minunat şi secular lăcaş de cultură, întâia mea carte!”.
Bun cunoscător al istoriei, Mircea Ionescu a folosit împrejurări şi personaje
reale atât în articole din presă, în rubrici dedicate spionajului, cât şi în romanul
„Cacialmaua”, în care documente de arhivă, planuri de luptă şi realităţi ale istoriei
au devenit fundaţia unor situaţii imaginare, relatate într-un stil reportericesc.
Dincolo de munca de ziarist şi de editor, Mircea Ionescu a fost un prolific
scenarist, textele sale fiind difuzate pe postul naţional de radiodifuziune, unele
având un caracter educativ, fiind incluse în rubrica intitulată „Oameni de seamă”,
în timp ce altele au fost transpuse în piese de teatru, inclusiv pentru copii,
ajungând să fie preluate în ţări precum Germania de Est şi Ungaria. De altfel,
unul dintre genurile preferate abordate a fost literatura pentru copii, pe lângă
scenarii, putând fi amintit romanul „Taina bătrânului fort”, publicat la cunoscuta
Editură „Ion Creangă” din Bucureşti.
Dornic să îşi folosească experienţa profesională dobândită într-o editură
proprie, a obţinut, în anul 1992, atestarea de consilier editorial din partea
Ministerului Culturii, înfiinţând ulterior Editura Hypatya şi apoi Editura Pax
Aura Mundi, sub egida cărora şi-a
continuat şi vechea profesie de jurnalist,
în revistele cu acelaşi nume.
Munca pentru aceste edituri, pentru
aducerea pe piaţa cărţii a unor titluri de
interes atât literar, cât şi a unor lucrări de
specialitate din diverse domenii, efortul
susţinut pentru publicarea revistelor
Hypatya şi Pax Aura Mundi au consumat
din timpul scriitorului, care şi-a permis
destul de rar să evadeze din activitatea jurnalistică pentru a se dedica literaturii,
de obicei în orele nopţii, din această cauză rămânându-i nepublicate mai multe
romane. „Se culca pe la nouă seara şi se scula pe la două, două-jumătate. Mai stătea
câteva minute în pat să vadă dacă este apt de scris, dacă se simte bine. Venea apoi
la bucătărie, aici scria, ca să poată să şi fumeze. Are două maşini de scris aici… Îşi
făcea cafeaua şi se apuca de scris, cu geamul deschis, ca să iasă fumul. Şi maşina lui
se auzea până la „Spicul”! În blocurile acestea, toţi ştiau că Mircea Ionescu scrie”13
rememora soţia sa, Georgeta Ionescu, această alchimie a creaţiei scriitorului
gălăţean, într-un interviu acordat cotidianului Viaţa liberă.
Considerat „un Conan Doyle de la Dunărea de Jos”14, a dat tiparului, în
anii ᾿90, alte trei romane, incluse în seria intitulată „Detectiv”, a editurii gălăţene
Porto-Franco: „Capcana ucigaşă”, „O anchetă ratată” şi „Cacialmaua”. Realizând
o analiză extrem de aprofundată asupra prozei sale, Livia Ciupercă remarca, în
ceea ce priveşte această parte a creaţiei sale, caracterul ei inedit în comparaţie
cu alte cărţi ale genului, respectiv „acea sensibilitate, tandreţe şi umanism, care
se contrapun sobrietăţii şi durităţii cerute de anchete criminalistice. La Mircea
Ionescu, misterul îmbracă o mantie a duioşiei”15.
„Fiu, nepot, strănepot de vânători, aveam patima în sânge şi chemarea tainică
a depărtărilor în suflet. Eram, cum să vă spun, vânător înnăscut,
nu făcut!”17 mărturisea Mircea Ionescu în paginile ultimului
volum publicat, care adună „mici bijuterii ale genului”18 şi în
care împărtăşeşte, cu nedisimulată
pasiune, o parte dintre aventurile
sale, unele trăite alături de Bic, „un
baset cu păr sârmos, roşu ca o vulpe,
câine cu o inteligenţă deosebită şi
escroc sentimental cum nu am mai
întâlnit altul”1
Împărţit între pasiunea pentru scris şi cea pentru vânătoare, Mircea
Ionescu a iubit oamenii, oameni cu care era în permanent contact şi despre care
scria în reportajele sale, colaboratori din presă, scriitori, oameni din diverse medii
sociale, care „îl vor păstra în amintire ca un om de cultură inimos, deschis în a-şi
ajuta semenii, pregătit să facă bine, în acelaşi timp drept în judecată, neînduplecat
în convingeri”22 şi a iubit, de asemenea, oraşul în care a trăit cea mai mare parte a
vieţii sale şi despre a cărui existenţă a scris, opera sa păstrându-şi acea actualitate
pe care doar talentul o poate consacra:
Dunărea e albastră uneori. Iată, o văd şi depun mărturie! Este adevărat. Se întâmplă
în zori, când fluviul pare de untdelemn. Cu o clipă sau două înainte de răsăritul
soarelui. Atunci, în nemişcarea totală a aerului şi a norilor, Dunărea se colorează
în apele cerului. Este atât de perfectă asemănarea încât nu-ţi dai seama până unde
coboară cerul şi de unde începe apa. Un cer şi o apă! O apă şi un pământ! Aceleaşi de
milenii. Şi oamenii sunt aceiaşi, pe acest pământ străbun! Şi gândurile, şi speranţele
lor, şi credinţa că ziua de mâine va fi mai bună decât cea de azi!...23
„Unul dintre puţinii prozatori din zona Moldovei cu activitate
scriitoricească îndelungă şi constantă”, după cum aprecia scriitorul Mircea
Radu Iacoban în recomandarea de afiliere la Uniunea Scriitorilor din România,
Mircea Ionescu a iubit scrisul şi „nopţile destinate adânc scrisului, când maşina
sa de scris răsuna ca mitraliera în somnul cartierului”24, a iubit vânătoarea şi
vieţuitoarele pădurilor şi „a ars” cu dăruire pentru presă şi pentru cititorii ei,
lăsând urme adânci în memoria locurilor şi în istoria literaturii, în special a celei
de la Dunărea de Jos.
Data naşterii: 20 decembrie 1938
Locul naşterii: com. Bujor, plasa Bujor, jud. Covurlui25
Data decesului: 7 aprilie 2013
Locul decesului: Galaţi
Studii:
 studii gimnaziale în oraşul Târgu Bujor, jud. Galaţi (1945-1952);
 Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi (1952-1955);
 Şcoala Tehnică Cinematografică din Buftea (1956-1958);

Institutul Pedagogic de 3 ani din Galaţi, Facultatea de Filologie, secţia
Limba română – limba rusă (1959-1962);
 Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Filologie,
specialitatea Limba şi literatura română (1964-1968, cu examen de stat
în 1969);
 atestarea calităţii de ziarist din partea Comisiei de atestare a Ministerului
Educaţiei şi Învăţământului (21 mai 1977);
 Certificat de atestare a profesiunii de ziarist din partea Uniunii Ziariştilor
Profesionişti din România (28 iun. 1991);
 consilier editorial atestat de Ministerul Culturii (1992).
Activitate socio-profesională:
 angajat la Întreprinderea Cinematografică a
judeţului Galaţi (1 aug. 1958 – 30 oct. 1959);
 bibliograf (oct. 1962), bibliograf principal (nov. 1962
– nov. 1966), şef de secţie (1965-1966) la Biblioteca
Regională „V.A. Urechia” din Galaţi (1962-1966);
 ziarist (nov. 1966), redactor (iul. 1969), şef de secţie
(mart. 1972), redactor de rubrică (mai 1974) la
cotidianul gălăţean Viaţa nouă (1966-1976);
 inspector la Consiliul Popular Judeţean Galaţi,
perioadă în care şi-a continuat activitatea
gazetărească (sept. 1976 – febr. 1990);
 redactor (febr. 1990), redactor de rubrică (apr. 1990
– 30 mai 1991) la cotidianul gălăţean Viaţa Liberă;
 asociat la S.C. „Viaţa liberă” S.A. (30 mai 1991 – 1 apr. 1992);
 redactor-şef adjunct la ziarul Acţiunea al Editurii Porto-Franco din Galaţi
(1 apr. 1992 – 1 aug. 1994);
 redactor responsabil al revistei de informaţie Instanţa Publică (revistă
de informare, reportaj şi opinii împotriva crimei, violenţei, corupţiei şi
din Galaţi (1992);
 tehnoredactor la S.C. Proiect S.A. (1 aug. 1994 –
11 nov. 1995);
 director al Editurii Hypatya din Galaţi şi redactor
şef al publicaţiei Hypatya : Revistă de conştiinţă
socială (1 nov. 1995 – 1 aug. 1997);
 director al Editurii „Pax Aura Mundi” din Galaţi
şi al revistei Pax Aura Mundi, care continuă
revista Hypatya (1 aug. 1997 – ian. 1999);
 redactor-şef al ziarului Jurnalul de Galaţi (din 1998);
 pensionat pentru limită de vârstă (ian. 1999);
 a scris scenarii radiofonice, piese de teatru (transmise la radio şi
televiziune), printre care:
Afiliere:
 membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România;
 membru al Societăţii Scriitorilor „Costache Negri” din Galaţi;
 membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Distincţii - Decoraţii:
 „Medalia Muncii” (1972)28;
 Medalia „25 de ani de la proclamarea Republicii” (1972)29.
Premii:
 Premiul judeţean pentru scenarii de film (1984);
 Premiul I şi titlul de laureat pentru creaţie dramatică din partea Cenaclului
„Verva” (1987);
 Premiul Televiziunii Române, pentru scenariul de film „Primăvara cailor
sălbatici” (1988);
 Premiul pentru proză acordat de Societatea Scriitorilor „Costache Negri”
Galaţi pentru romanul „Cacialmaua (A patra punte)” (1991);
 Premiul Salonului Internaţional de Carte pentru Copii de la Chişinău
pentru colecţia de carte pentru copii a Editurii „Pax Aura Mundi” din
Galaţi (2006).
Colaborări la publicaţii: Acţiunea, Ateneu (Bacău), Cronica (Iaşi), Dunărea,
Flacăra, Hypatya, Luceafărul (Bucureşti), Pagini dunărene, Pax Aura Mundi,
Porto-Franco, Tomis (Constanţa), Viaţa liberă, Viaţa nouă.
== Biografie ==
:'''Data şi locul naşterii:'''
:'''Data şi locul decesului:'''

:'''Studii:'''
:*

:'''Titluri științifice:'''
:*

:'''Activitate socio-profesională:'''
:*

:'''Afiliere:'''
:*
:'''Premii:'''
:*

:'''Colaborări la publicaţii:''' nitenciarelor'' (din 1920), ''Studii şi cercetări juridice, Tribuna juridică'' (din 1920).

== Note ==
<references/>
== Fişier de autoritate ==
:[http://193.231.136.4/opac/authority/44345 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]

== Surse ==
:'''TOPORAŞ, CAMELIA; BEZMAN, TENA; IRIMIA, ROCSANA; PRICOPI, OTILIA.''' ''Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2018 - 2019.'' Galaţi, Axis Libri, 2019.

== Referinţe ==
:*'''

:[[A]] [[B]] [[C]] [[D]] [[E]] [[F]] [[G]] [[H]] [[I]] [[J]] [[K]] [[L]] [[M]] [[N]] [[O]] [[P]] [[R]] [[S]] [[Ş]] [[T]] [[Ţ]] [[U]] [[V]] [[Z]]

@@ Line 6: / Line 6: @@
 == Prezentare ==
-[[File:Ionescu mircea.jpg|thumb|200px|'''Mircea Ionescu''' - jurnalist, scriitor]]
+[[ File:Mircea ionescu2.jpg |thumb|200px|'''Mircea Ionescu''' - jurnalist, scriitor]]
 :Mircea Ionescu s-a născut în târgul moldovenesc al Bujorului, în fostul judeţ Covurlui, în anii premergători celui de-al Doilea Război Mondial, într-o familie de învăţători dedicaţi profesiunii lor de credinţă, Octavian şi Marghioliţa Ionescu, care i-au transmis dragostea pentru cuvântul scris. De la bunicii săi, în special de la bunica Penelopa, amintită adesea cu nostalgie în scrierile sale, a deprins în copilăria sa „răscolită de anii războiului şi întunecată de seceta pustiitoare care a venit după el”, dragostea pentru oamenii şi tradiţiile locului, dar mai ales pentru frumoasele ei poveşti, pe care şi le-a întipărit în memorie şi pe care le-a inclus apoi în paginile date tiparului: '''Şi, în ceasurile acelea de aşteptare, care atunci mi se păreau fără de sfârşit, veghind în preajma râşniţei ori a meliţei, ori a războiului de ţesut, eu, singurul „bărbat” al familiei, minunându-mă cum nevedeşte pânza ori fură caierului de in firul subţire, tăios şi moale, sorbeam din gura bătrânei „bune”, ca dintr-un sân de mamă, toate „veştile şi poveştile, toate cântecele şi descântecele” acestei frământate Terase a Covurluiului.'''
 :Nu i-a uitat niciodată pe ţăranii din locurile natale, cărora le declara o '''„dragoste profundă pentru răbdarea lor proverbială, filozofia simplă, umorul sec şi muşcător, oamenii aceştia în cea mai mare parte neştiutori de carte pe atunci, cum era şi bunica Penelopa”'''. Despre aceşti ţărani sau depre alţii, despre oamenii simpli şi muncitori, a scris în multe dintre materialele pe care le-a încredinţat tiparului, în cariera de ziarist pe care a ales să o urmeze, după ce iniţial a deprins tehnica muncii de documentare în Biblioteca Regională „V.A. Urechia” din Galaţi, primul loc de muncă după finalizarea studiilor universitare de la [[Institutul Pedagogic din Galaţi]], completate ulterior la Iaşi, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”.

@@ Line 3: / Line 3: @@
 [[File:Ionescu m autograf.jpg |thumb|200px|Autograf Mircea Ionescu]]
-[[File:Ionescu m.jpg |thumb|200px|'''Mircea Ionescu''' - jurnalist, scriitor]]
+[[File:Mircea ionescu1.jpg  |thumb|200px|'''Mircea Ionescu''' - jurnalist, scriitor]]
 == Prezentare ==

@@ Line 69: / Line 69: @@
 == Fişier de autoritate ==
-:[http://193.231.136.4/opac/authority/72051 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
+:[http://tinread.bvau.ro/opac/authority/72051 Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi]
 == Surse ==

@@ Line 1: / Line 1: @@
 <div style="text-align: justify;"> '''''Jurnalist, scriitor'''''
 :::::'''''„Sunt lucruri pe care nu le poți afla din nici o carte... Le înveți de la omul de lângă tine și din anii care se adună... se adună și rămân dincolo de noi..”'''''
-[[  File:Ionescu m autograf.jpg   |thumb|200px|Autograf Mircea Ionescu]]
+[[File:Ionescu m autograf.jpg |thumb|200px|Autograf Mircea Ionescu]]
-[[  File:Ionescu m.jpg |thumb|200px|'''Mircea Ionescu''' - jurnalist, scriitor]]
+[[File:Ionescu m.jpg |thumb|200px|'''Mircea Ionescu''' - jurnalist, scriitor]]
 == Prezentare ==
 :Mircea Ionescu s-a născut în târgul moldovenesc al Bujorului, în fostul
 judeţ Covurlui, în anii premergători celui de-al Doilea Război Mondial,

@@ Line 1: / Line 1: @@
 <div style="text-align: justify;"> '''''Jurnalist, scriitor'''''
-:::::'''''„O lege care cere omului să nu fie om, este absurdă și nu poate fi pusă în aplicare.”'''''
+:::::'''''„Sunt lucruri pe care nu le poți afla din nici o carte... Le înveți de la omul de lângă tine și din anii care se adună... se adună și rămân dincolo de noi..”'''''
-[[ File:Dongoroz vintila autogr.jpg  |thumb|Autograf Vintilă Dongoroz]]
+[[  File:Ionescu m autograf.jpg   |thumb|200px|Autograf Mircea Ionescu]]
 [[  File:Ionescu m.jpg |thumb|200px|'''Mircea Ionescu''' - jurnalist, scriitor]]
@@ Line 246: / Line 246: @@
 == Referinţe ==
 :*'''
+Parcurgând opera epică (proză scurtă, roman, reportaj literar)
 :[[A]] [[B]] [[C]] [[D]] [[E]] [[F]] [[G]] [[H]] [[I]] [[J]] [[K]] [[L]] [[M]] [[N]] [[O]] [[P]] [[R]] [[S]] [[Ş]] [[T]] [[Ţ]] [[U]] [[V]] [[Z]]