Petru Gh. Savin - Revision history

Tena at 11:45, 9 May 2022

2022-05-09T11:45:15Z

Tena at 11:44, 9 May 2022

2022-05-09T11:44:37Z

Tena at 11:42, 9 May 2022

2022-05-09T11:42:58Z

Tena at 09:08, 10 November 2021

2021-11-10T09:08:53Z

Tena at 09:04, 10 November 2021

2021-11-10T09:04:06Z

Tena at 08:58, 10 November 2021

2021-11-10T08:58:33Z

Show changes

Tena at 18:02, 2 November 2021

2021-11-02T18:02:24Z

Tena at 17:57, 2 November 2021

2021-11-02T17:57:57Z

Show changes

Tena at 17:45, 2 November 2021

2021-11-02T17:45:11Z

Tena at 10:46, 22 October 2021

2021-10-22T10:46:44Z

@@ Line 9: / Line 9: @@
 == Prezentare ==
-:Fiu al preotului [[Gheorghe Savin]] din Jorăşti, paroh al Bisericii „Sfinţii Împăraţi” din localitate, şi al prezbiterei Zoiţa, [[Petru Gh. Savin]] a urmat asemenea fratelui său, eruditul profesor [[Ioan GH. Savin]], studii universitare la Facultatea de Teologie din capitală. Cei doi băieţi, Ioan şi Petru, au adus bucurie în familia Savin, greu încercată de moartea copiilor pe care îi avuseseră până atunci, căci părinţii, „înaintaţi în vârstă, nu se mai aşteptau la moştenitor”.
+:Fiu al preotului [[Gheorghe Savin]] din Jorăşti, paroh al Bisericii „Sfinţii Împăraţi” din localitate, şi al prezbiterei Zoiţa, [[Petru Gh. Savin]] a urmat asemenea fratelui său, eruditul profesor [[Ioan Gh. Savin]], studii universitare la Facultatea de Teologie din capitală. Cei doi băieţi, Ioan şi Petru, au adus bucurie în familia Savin, greu încercată de moartea copiilor pe care îi avuseseră până atunci, căci părinţii, „înaintaţi în vârstă, nu se mai aşteptau la moştenitor”.
 :Avându-l ca model pe tatăl lui, „cel mai destoinic preot din timpul acela”, Petru Savin şi-a urmat vocaţia de preot chiar în localitatea de baştină, în Jorăşti, acolo unde îşi începuse activitatea mai întâi ca învăţător. Dincolo de vocaţia preoţiei, pe care a susţinut-o cu dăruire de-a lungul întregii sale vieţi, Petru Savin a deprins din copilărie dragostea pentru poveştile şi cântecele auzite de la mama sa sau la clăcile la care participa adesea: '',,Mi-erau dragi toţi cei ce ştiau poveşti, şi pe toţi îi ştiam pe degete, iar clăcile erau moartea mea. Nu era clacă să nu fiu şi eu acolo. Zoriam pe mama, plângeam de multe ori şi până ce nu mergea cu mine nu mă lăsam”''.
 :Colaborator şi prieten al marelui folclorist [[Tudor Pamfile]], pe care l-a avut ca model în activitatea de culegere a creaţiilor populare, desfăşurată după principiile acestuia, „printr’un studiu răbdător, modest şi cinstit, la faţa locului”, Petru Savin a iniţiat în 1923, în memoria acestuia, la Dorohoi, revista de limbă, literatură şi artă populară ''Tudor Pamfile'', numărându-se printre membrii comitetului de conducere al revistei, al cărei director a fost preotul Dumitru Furtună. În acelaşi spirit, al perpetuării moştenirii culturale lăsate de predecesorul său, a întemeiat revista de limbă, literatură şi artă populară ''Doina'', preluând, „în semn de adâncă admiraţie şi adâncă cinstire”, articolul program al publicaţiei Ion Creangă din Bârlad, la a cărei editare contribuise şi el, tipărind-o la aceeaşi tipografie, a lui Constantin D. Lupaşcu, pentru a „lega un fir rupt prin neaşteptata moarte a celui ce a fost Tudor Pamfile”. Încurajat în acest demers atât de Ioan Bianu, „cel ce se identificase cu Academia Română”, cât şi de scriitorul Liviu Rebreanu, „omul de suflet şi talent”, Petru Savin mărturisea că a avut „zile de senină bucurie şi tineresc entuziasm pe acest drum pe care am înţeles să-l continuu prin Doina”, reuşind să-i asigure o longevitate impresionantă. Revista a apărut timp de 14 ani, între 1928 şi 1942, cu o întrerupere în perioada 1931-1934, promovând folclorul şi folcloriştii din întreaga ţară, reflectând iubirea pe care o avea Petru Gh. Savin faţă de literatura populară şi faţă de marele meşter şi marele artist care a creat-o, poporul român.

@@ Line 2: / Line 2: @@
-:::::'''''Preotului i se cere cartea în genere, care să-i umple viața și golurile sufletești și nevoile intelectuale. El, preotul, nu trebuie să fie un recitator de rugăciuni și molifte, - el trebuie să fie un animatoir de suflete și deschizător de drumuri spre o viață nouă, curată, demnă, cât mai aproape de Mântuitorul.'''''
+:::::'''''Preotului i se cere cartea în genere, care să-i umple viața și golurile sufletești și nevoile intelectuale. El, preotul, nu trebuie să fie un recitator de rugăciuni și molifte, - el trebuie să fie un animator de suflete și deschizător de drumuri spre o viață nouă, curată, demnă, cât mai aproape de Mântuitorul.'''''
 [[ File:Savin petru autograf.jpg|thumb|200px|Autograf Petru Gh. Savin]]
@@ Line 8: / Line 9: @@
 == Prezentare ==
-:Fiu al preotului Gheorghe Savin din Jorăşti, paroh al Bisericii „Sfinţii Împăraţi” din localitate, şi al prezbiterei Zoiţa, Petru Savin a urmat asemenea fratelui său, eruditul profesor [[Ioan GH. Savin]], studii universitare la Facultatea de Teologie din capitală. Cei doi băieţi, Ioan şi Petru, au adus bucurie în familia Savin, greu încercată de moartea copiilor pe care îi avuseseră până atunci, căci părinţii, „înaintaţi în vârstă, nu se mai aşteptau la moştenitor”.
+:Fiu al preotului [[Gheorghe Savin]] din Jorăşti, paroh al Bisericii „Sfinţii Împăraţi” din localitate, şi al prezbiterei Zoiţa, [[Petru Gh. Savin]] a urmat asemenea fratelui său, eruditul profesor [[Ioan GH. Savin]], studii universitare la Facultatea de Teologie din capitală. Cei doi băieţi, Ioan şi Petru, au adus bucurie în familia Savin, greu încercată de moartea copiilor pe care îi avuseseră până atunci, căci părinţii, „înaintaţi în vârstă, nu se mai aşteptau la moştenitor”.
 :Avându-l ca model pe tatăl lui, „cel mai destoinic preot din timpul acela”, Petru Savin şi-a urmat vocaţia de preot chiar în localitatea de baştină, în Jorăşti, acolo unde îşi începuse activitatea mai întâi ca învăţător. Dincolo de vocaţia preoţiei, pe care a susţinut-o cu dăruire de-a lungul întregii sale vieţi, Petru Savin a deprins din copilărie dragostea pentru poveştile şi cântecele auzite de la mama sa sau la clăcile la care participa adesea: '',,Mi-erau dragi toţi cei ce ştiau poveşti, şi pe toţi îi ştiam pe degete, iar clăcile erau moartea mea. Nu era clacă să nu fiu şi eu acolo. Zoriam pe mama, plângeam de multe ori şi până ce nu mergea cu mine nu mă lăsam”''.
 :Colaborator şi prieten al marelui folclorist [[Tudor Pamfile]], pe care l-a avut ca model în activitatea de culegere a creaţiilor populare, desfăşurată după principiile acestuia, „printr’un studiu răbdător, modest şi cinstit, la faţa locului”, Petru Savin a iniţiat în 1923, în memoria acestuia, la Dorohoi, revista de limbă, literatură şi artă populară ''Tudor Pamfile'', numărându-se printre membrii comitetului de conducere al revistei, al cărei director a fost preotul Dumitru Furtună. În acelaşi spirit, al perpetuării moştenirii culturale lăsate de predecesorul său, a întemeiat revista de limbă, literatură şi artă populară ''Doina'', preluând, „în semn de adâncă admiraţie şi adâncă cinstire”, articolul program al publicaţiei Ion Creangă din Bârlad, la a cărei editare contribuise şi el, tipărind-o la aceeaşi tipografie, a lui Constantin D. Lupaşcu, pentru a „lega un fir rupt prin neaşteptata moarte a celui ce a fost Tudor Pamfile”. Încurajat în acest demers atât de Ioan Bianu, „cel ce se identificase cu Academia Română”, cât şi de scriitorul Liviu Rebreanu, „omul de suflet şi talent”, Petru Savin mărturisea că a avut „zile de senină bucurie şi tineresc entuziasm pe acest drum pe care am înţeles să-l continuu prin Doina”, reuşind să-i asigure o longevitate impresionantă. Revista a apărut timp de 14 ani, între 1928 şi 1942, cu o întrerupere în perioada 1931-1934, promovând folclorul şi folcloriştii din întreaga ţară, reflectând iubirea pe care o avea Petru Gh. Savin faţă de literatura populară şi faţă de marele meşter şi marele artist care a creat-o, poporul român.

@@ Line 8: / Line 8: @@
 == Prezentare ==
-:Fiu al preotului Gheorghe Savin din Jorăşti, paroh al Bisericii „Sfinţii Împăraţi” din localitate, şi al prezbiterei Zoiţa, Petru Savin a urmat asemenea fratelui său, eruditul profesor [[Ioan Savin]], studii universitare la Facultatea de Teologie din capitală. Cei doi băieţi, Ioan şi Petru, au adus bucurie în familia Savin, greu încercată de moartea copiilor pe care îi avuseseră până atunci, căci părinţii, „înaintaţi în vârstă, nu se mai aşteptau la moştenitor”.
+:Fiu al preotului Gheorghe Savin din Jorăşti, paroh al Bisericii „Sfinţii Împăraţi” din localitate, şi al prezbiterei Zoiţa, Petru Savin a urmat asemenea fratelui său, eruditul profesor [[Ioan GH. Savin]], studii universitare la Facultatea de Teologie din capitală. Cei doi băieţi, Ioan şi Petru, au adus bucurie în familia Savin, greu încercată de moartea copiilor pe care îi avuseseră până atunci, căci părinţii, „înaintaţi în vârstă, nu se mai aşteptau la moştenitor”.
 :Avându-l ca model pe tatăl lui, „cel mai destoinic preot din timpul acela”, Petru Savin şi-a urmat vocaţia de preot chiar în localitatea de baştină, în Jorăşti, acolo unde îşi începuse activitatea mai întâi ca învăţător. Dincolo de vocaţia preoţiei, pe care a susţinut-o cu dăruire de-a lungul întregii sale vieţi, Petru Savin a deprins din copilărie dragostea pentru poveştile şi cântecele auzite de la mama sa sau la clăcile la care participa adesea: '',,Mi-erau dragi toţi cei ce ştiau poveşti, şi pe toţi îi ştiam pe degete, iar clăcile erau moartea mea. Nu era clacă să nu fiu şi eu acolo. Zoriam pe mama, plângeam de multe ori şi până ce nu mergea cu mine nu mă lăsam”''.
 :Colaborator şi prieten al marelui folclorist [[Tudor Pamfile]], pe care l-a avut ca model în activitatea de culegere a creaţiilor populare, desfăşurată după principiile acestuia, „printr’un studiu răbdător, modest şi cinstit, la faţa locului”, Petru Savin a iniţiat în 1923, în memoria acestuia, la Dorohoi, revista de limbă, literatură şi artă populară ''Tudor Pamfile'', numărându-se printre membrii comitetului de conducere al revistei, al cărei director a fost preotul Dumitru Furtună. În acelaşi spirit, al perpetuării moştenirii culturale lăsate de predecesorul său, a întemeiat revista de limbă, literatură şi artă populară ''Doina'', preluând, „în semn de adâncă admiraţie şi adâncă cinstire”, articolul program al publicaţiei Ion Creangă din Bârlad, la a cărei editare contribuise şi el, tipărind-o la aceeaşi tipografie, a lui Constantin D. Lupaşcu, pentru a „lega un fir rupt prin neaşteptata moarte a celui ce a fost Tudor Pamfile”. Încurajat în acest demers atât de Ioan Bianu, „cel ce se identificase cu Academia Română”, cât şi de scriitorul Liviu Rebreanu, „omul de suflet şi talent”, Petru Savin mărturisea că a avut „zile de senină bucurie şi tineresc entuziasm pe acest drum pe care am înţeles să-l continuu prin Doina”, reuşind să-i asigure o longevitate impresionantă. Revista a apărut timp de 14 ani, între 1928 şi 1942, cu o întrerupere în perioada 1931-1934, promovând folclorul şi folcloriştii din întreaga ţară, reflectând iubirea pe care o avea Petru Gh. Savin faţă de literatura populară şi faţă de marele meşter şi marele artist care a creat-o, poporul român.

@@ Line 3: / Line 3: @@
 :::::'''''Preotului i se cere cartea în genere, care să-i umple viața și golurile sufletești și nevoile intelectuale. El, preotul, nu trebuie să fie un recitator de rugăciuni și molifte, - el trebuie să fie un animatoir de suflete și deschizător de drumuri spre o viață nouă, curată, demnă, cât mai aproape de Mântuitorul.'''''
+[[ File:Savin petru autograf.jpg|thumb|200px|Autograf Petru Gh. Savin]]
 [[File:Savin petru.jpg |thumb|200px|'''Petru Gh. Savin''' - preot, folclorist, publicist]]

@@ Line 2: / Line 2: @@
-:::::''''''''''
+:::::'''''Preotului i se cere cartea în genere, care să-i umple viața și golurile sufletești și nevoile intelectuale. El, preotul, nu trebuie să fie un recitator de rugăciuni și molifte, - el trebuie să fie un animatoir de suflete și deschizător de drumuri spre o viață nouă, curată, demnă, cât mai aproape de Mântuitorul.'''''
 [[File:Savin petru.jpg |thumb|200px|'''Petru Gh. Savin''' - preot, folclorist, publicist]]
 == Prezentare ==
 :Fiu al preotului Gheorghe Savin din Jorăşti, paroh al Bisericii „Sfinţii Împăraţi” din localitate, şi al prezbiterei Zoiţa, Petru Savin a urmat asemenea fratelui său, eruditul profesor [[Ioan Savin]], studii universitare la Facultatea de Teologie din capitală. Cei doi băieţi, Ioan şi Petru, au adus bucurie în familia Savin, greu încercată de moartea copiilor pe care îi avuseseră până atunci, căci părinţii, „înaintaţi în vârstă, nu se mai aşteptau la moştenitor”.
 :Avându-l ca model pe tatăl lui, „cel mai destoinic preot din timpul acela”, Petru Savin şi-a urmat vocaţia de preot chiar în localitatea de baştină, în Jorăşti, acolo unde îşi începuse activitatea mai întâi ca învăţător. Dincolo de vocaţia preoţiei, pe care a susţinut-o cu dăruire de-a lungul întregii sale vieţi, Petru Savin a deprins din copilărie dragostea pentru poveştile şi cântecele auzite de la mama sa sau la clăcile la care participa adesea: '',,Mi-erau dragi toţi cei ce ştiau poveşti, şi pe toţi îi ştiam pe degete, iar clăcile erau moartea mea. Nu era clacă să nu fiu şi eu acolo. Zoriam pe mama, plângeam de multe ori şi până ce nu mergea cu mine nu mă lăsam”''.
@@ Line 21: / Line 20: @@
 :Continuându-şi în acelaşi spirit şi cu acelaşi har activitatea pastorală şi după strămutarea în capitală, în 1940, Petru Gh. Savin s-a înscris printre figurile luminoase ale parohiei „Sfântul Pantelimon” - Foişorul de Foc din Bucureşti, având un rol important în educaţia spirituală şi religioasă a tinerei generaţii.
 :Preot, inspector şcolar, publicist, folclorist, dramaturg, Petru Gh. Savin rămâne una dintre figurile luminoase ale clerului gălăţean, un exemplu de verticalitate şi omenie, care şi-a iubit profund satul natal, Jorăştiul, căruia „i-a dăruit ce a avut mai scump, tinereţile sale” şi care a găsit în creaţia populară izvorul de înţelepciune şi de seninătate care i-a luminat întreaga viaţă.
 == Biografie ==
@@ Line 68: / Line 66: @@
 :*membru în Comitetul de conducere (1923-1926) şi preşedinte al Societăţii Clerului „Solidaritatea” din Galaţi;
 :*membru fondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei literare a scriitorilor „Dunărea de Jos” din Galaţi (20 mart. 1939).
 :'''Distincţii:'''
@@ Line 75: / Line 71: @@
 :*Distincţia „Coroana României” în grad de Cavaler pentru merite culturale, ca autor de cărţi şi scrieri, la propunerea autorităţilor bisericeşti (1925).
 == Fişier de autoritate ==
@@ Line 82: / Line 79: @@
 :'''Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Tena Bezman, Otilia Badea.''' ''Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2016'', Galaţi, Axis Libri, 2017.
 :[[A]] [[B]] [[C]] [[D]] [[E]] [[F]] [[G]] [[H]] [[I]] [[J]] [[K]] [[L]] [[M]] [[N]] [[O]] [[P]] [[R]] [[S]] [[Ş]] [[T]] [[Ţ]] [[U]] [[V]] [[Z]]

@@ Line 9: / Line 9: @@
 :Fiu al preotului Gheorghe Savin din Jorăşti, paroh al Bisericii „Sfinţii Împăraţi” din localitate, şi al prezbiterei Zoiţa, Petru Savin a urmat asemenea fratelui său, eruditul profesor [[Ioan Savin]], studii universitare la Facultatea de Teologie din capitală. Cei doi băieţi, Ioan şi Petru, au adus bucurie în familia Savin, greu încercată de moartea copiilor pe care îi avuseseră până atunci, căci părinţii, „înaintaţi în vârstă, nu se mai aşteptau la moştenitor”.
-:Avându-l ca model pe tatăl lui, „cel mai destoinic preot din timpul acela”, Petru Savin şi-a urmat vocaţia de preot chiar în localitatea de baştină, în Jorăşti, acolo unde îşi începuse activitatea mai întâi ca învăţător. Dincolo de vocaţia preoţiei, pe care a susţinut-o cu dăruire de-a lungul întregii sale vieţi, Petru Savin a deprins din copilărie dragostea pentru poveştile şi cântecele auzite de la mama sa sau la clăcile la care participa adesea: '',,Mi-erau
+:Avându-l ca model pe tatăl lui, „cel mai destoinic preot din timpul acela”, Petru Savin şi-a urmat vocaţia de preot chiar în localitatea de baştină, în Jorăşti, acolo unde îşi începuse activitatea mai întâi ca învăţător. Dincolo de vocaţia preoţiei, pe care a susţinut-o cu dăruire de-a lungul întregii sale vieţi, Petru Savin a deprins din copilărie dragostea pentru poveştile şi cântecele auzite de la mama sa sau la clăcile la care participa adesea: '',,Mi-erau dragi toţi cei ce ştiau poveşti, şi pe toţi îi ştiam pe degete, iar clăcile erau moartea mea. Nu era clacă să nu fiu şi eu acolo. Zoriam pe mama, plângeam de multe ori şi până ce nu mergea cu mine nu mă lăsam”'']].
 :Colaborator şi prieten al marelui folclorist [[Tudor Pamfile]], pe care l-a avut ca model în activitatea de culegere a creaţiilor populare, desfăşurată după principiile acestuia, „printr’un studiu răbdător, modest şi cinstit, la faţa locului”, Petru Savin a iniţiat în 1923, în memoria acestuia, la Dorohoi, revista de limbă, literatură şi artă populară ''Tudor Pamfile'', numărându-se printre membrii comitetului de conducere al revistei, al cărei director a fost
 preotul Dumitru Furtună. În acelaşi spirit, al perpetuării moştenirii culturale lăsate de predecesorul său, a întemeiat
@@ Line 29: / Line 28: @@
 ''Ce frumos e să priveşti sătenii în frunte cu preotul, învăţătorii, elevii şcoalelor secundare, adunaţi împreună în localul şcoalei primare şi ascultând de la aceştia cum şopoteşte izvorul sănătăţii sufleteşti. E o flacără vie aprinsă în inima fiecărui, dornic a sorbi cu nesaţ apa limpede şi sănătoasă de care mare parte din săteni sunt lipsiţi — cultura. Un om, la glasul căruia toţi jorăştenii sunt în picioare când e vorba de o serbare sau şezătoare, este preotul Petru Gh. Savin. Ca un adevărat Creangă ştie el cum să intre în sufletul sătenilor cu snoavele lui. El este preşedintele
 societăţei.''
-:Continuându-şi în acelaşi spirit şi cu acelaşi har activitatea pastorală şi după strămutarea în capitală, în 1940, Petru Gh. Savin s-a înscris printre figurile luminoase ale parohiei „Sfântul Pantelimon” - Foişorul de Foc din Bucureşti, având un rol important în educaţia spirituală şi religioasă a tinerei generaţii. Astfel, în primul număr al revistei ''Foaea Parohială'', „organ cultural al parohiei şi ateneului religios Sfântului Pantelimon - Foişorul de Foc Bucureşti”, editată începând cu anul 1941, la iniţiativa preoţilor Petru Gh. Savin şi Gheorghe Popescu-Colibaşi.
+:Continuându-şi în acelaşi spirit şi cu acelaşi har activitatea pastorală şi după strămutarea în capitală, în 1940, Petru Gh. Savin s-a înscris printre figurile luminoase ale parohiei „Sfântul Pantelimon” - Foişorul de Foc din Bucureşti, având un rol important în educaţia spirituală şi religioasă a tinerei generaţii.
-:După instaurarea regimului comunist, preotul Petru Gh. Savin a fost permanent suspectat de activităţi ostile regimului, atât prin prisma activităţii fratelui său, marele teolog Ioan Gh. Savin, opozant al regimului, cât şi datorită
+:Preot, inspector şcolar, publicist, folclorist, dramaturg, Petru Gh. Savin rămâne una dintre figurile luminoase ale clerului gălăţean, un exemplu de verticalitate şi omenie, care şi-a iubit profund satul natal, Jorăştiul, căruia „i-a
-faptului că a avut îndrăzneala de a-şi manifesta făţiş opoziţia faţă de regimul comunist în predicile şi cuvântările sale, luptând pentru păstrarea icoanelor atât în spaţiul public, cât şi în cel privat, susţinând păstrarea credinţei ortodoxe. Silit să se transfere la Constanţa în 1949, desfăşoară aceeaşi activitate intensă în spiritul educaţiei religioase şi contra terorii regimului comunist, iniţiind o corespondenţă intensă cu preotul Gheorghe Sorescu, care îl înlocuise la Biserica „Sf. Pantelimon” din Bucureşti, solicitându-i acestuia broşurile editate la Bucureşti, pentru a le împărţi credincioşilor din parohia constănţeană „Adormirea Maicii Domnului I”, toate aceste acţiuni fiind urmărite cu
+dăruit ce a avut mai scump, tinereţile sale” şi care a găsit în creaţia populară izvorul de înţelepciune şi de seninătate care i-a luminat întreaga viaţă.
+:
 == Biografie ==
-:'''Data şi locul naşterii:''' 12 ianuarie 1883, [[Galaţi]]
+:'''Data şi locul naşterii:''' 24 august 1891, [[com. Jorăşti]], jud. Covurlui (azi Galaţi)
-:'''Data şi locul decesului:''' 9 iulie 1956, București
+:'''Data şi locul decesului:''' 26 mai 1977, București
 Studii:
- Şcoala Primară din Jorăşti, judeţul Covurlui;
+:*Şcoala Primară din Jorăşti, judeţul Covurlui;
- Seminarul „Veniamin Costachi” din Iaşi (1906-1914);
+:*Seminarul „Veniamin Costachi” din Iaşi (1906-1914);
- Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi (în paralel);
+:*Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi (în paralel);
- Facultatea de Teologie din Bucureşti (1934).
+:*Facultatea de Teologie din Bucureşti (1934).
 :'''Activitate socio-profesională:'''
@@ Line 70: / Line 47: @@
 :*
 :*
-Activitate socio-profesională:
+:'''Activitate socio-profesională:'''
- învăţător în satul Zărneşti, comuna Jorăşti, jud. Galaţi (1914);
+:*învăţător în satul Zărneşti, comuna Jorăşti, jud. Galaţi (1914);
- preot în comuna Jorăşti (15 mart. 1915 - 1 oct. 1931);
+:*preot în comuna Jorăşti (15 mart. 1915 - 1 oct. 1931);
- a înfiinţat, în Jorăşti, Societatea Culturală „Sf. Împăraţi” (1919);
+:*a înfiinţat, în Jorăşti, Societatea Culturală „Sf. Împăraţi” (1919);
- s-a numărat printre fondatorii revistei de limbă, literatură şi artă populară
+:*s-a numărat printre fondatorii revistei de limbă, literatură şi artă populară
 Ion Creangă, apărută la Bârlad şi Chişinău, alături de arhiereul-vicar Iacov
 Bârlădeanul, preotul Dumitru Furtună, George Tutoveanu ş.a., redactor
 şi secretar de redacţie fiind folcloristul Tudor Pamfile (1919);
- a editat Calendarul Cultural al judeţului Covurlui, tipărit la Tipografia C.
+:*a editat Calendarul Cultural al judeţului Covurlui, tipărit la Tipografia C.
 D. Lupaşcu din Bârlad (1922);
- a iniţiat şi editat, alături de preotul Dumitru Furtună şi de Mina I.
+:*a iniţiat şi editat, alături de preotul Dumitru Furtună şi de Mina I.
 Grădinaru, revista de limbă, literatură şi artă populară Tudor Pamfile, al
 cărei prim număr a apărut la Dorohoi (febr. 1923-1928);
@@ Line 86: / Line 63: @@
 Societatea „Solidaritatea” a Clerului Eparhiei Dunării de Jos din Galaţi
 (mart. 1925) şi director al revistei (ian. 1934 - apr. 1940);
- proprietar şi director al revistei Gazeta satelor, „organ lunar cultural
+:*proprietar şi director al revistei Gazeta satelor, „organ lunar cultural
 pentru luminarea satelor”, editată la Jorăşti (1926-1928);
- a editat la Jorăşti revista de limbă, literatură şi artă
+:*a editat la Jorăşti revista de limbă, literatură şi artă
 populară Doina, al cărei director a fost (1 mai 1928
 - 1930, 1935-1942), întreruperea fiind datorată
 studiilor universitare şi greutăţilor financiare;
- a susţinut numeroase conferinţe, printre care se
+:*a susţinut numeroase conferinţe, printre care se
 numără cele de sub egida Societăţii „Solidaritatea” din
 Galaţi31: „Satele sub raport cultural” (1924), „Preotul

@@ Line 1: / Line 1: @@
-<div style="text-align: justify;"> '''''Medic, profesor universitar, om politic'''''
+<div style="text-align: justify;"> '''''Preot, folclorist, publicist, scriitor'''''
 :::::''''''''''
-[[File:Titu gane.jpg|thumb|200px|'''Titu Gane''' - medic]]
+[[File:Savin petru.jpg |thumb|200px|'''Petru Gh. Savin''' - preot, folclorist, publicist]]
 == Prezentare ==