Revision as of 11:34, 1 November 2023

Date monografice

Familiile boiereşti

Biserica Băleni

Statuia lui Ştefan cel Mare

Băleni apare menţionat în documente în 1448, în expresia "fântâna lui Balea, pe Suholui"^[1], în 1528 fiind numită "Fântâna Bălenilor", iar în a doua jumătate a secolului XVIII, logofătul Ioan Cantacuzino, căpitanul Gheorghe Şerban şi hatmanul Costache Ghica au cumpărat moşii în zonă.^[2] Cea mai întinsă suprafaţă de pământ a fost însă deţinută, din a II-a jumătate a secolului al XVIII-lea până la exproprierea din 1949, de ramura Deleni a familiei Cantacuzino.

Comuna Băleni este atestată în două documente emise de Petru Rareş în anul 1528; unul dintre ele a fost întocmit la Huşi, întărind prin carte domnească, dreptul de stăpânire asupra unei ocine; cel de al II-lea document a fost scris în limba slavonă, prin acest act, domnul Moldovei întărind dreptul de proprietate asupra moşiei formată din „giumătăţi de la Fântâna Bălenilor”. Ambele documente se referă la posesiuni care se aflau pe teritoriul actualei comune Băleni: Poiana Ocolului, Fântâna Bălenilor; de asemenea, sunt menţionaţi şi o parte dintre membrii obştei răzăşeşti de pe Suhurlui, care au în proprietate terenuri ale căror limite au fost hotărnicite în vremea lui Ştefan cel Mare de starostele Felea: Alba, Petru, Oane, Jurj.

Familia Cantacuzino şi-a pus amprenta asupra istoriei acestei comune. "Localnicii spun că domniţele participau la sărbătorile satului, jucau la horele duminicale [...]. Le plăcea să cunune tinerii care întemeiau noi familii şi să le boteze copii."^[3]

Oamenii locului erau impresionaţi de conacul impunător al Cantacuzinilor, construcţie solidă, înconjurată cu un zid roşu, masiv. După 1949, localul a servit o vreme ca şcoală şi sediu pentru C.A.P., apoi a fost demolat. La începutul secolului al XX-lea a fost proiectat şi construit Cavoul Cantacuzinilor, după modelul construcţiilor din ţările europene.

Pe teritoriul comunei Băleni, se regăsește "Valul lui Atanaric" - un zid de apărare, atribuit goților, datând din secolele II-IV d. Hr. și care este înscris în Lista monumentelor istorice cu codul GL-I-m-A-02975.01, conform Anexei la Ordinul ministrului culturii nr. 2.828/2015 pentru modificarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului culturii și cultelor nr. 2.314/2004 privind aprobarea Listei monumentelor istorice, actualizată, și a Listei monumentelor istorice dispărute, cu modificările ulterioare din 24.12.2015 (M. Of., Partea I nr. 113bis din 15 februarie 2016).^[4]

Comuna este situată în colinele Covurluiului şi câmpia înaltă a Covurluiului. Teritoriul este de 6755 ha, iar populaţia era în 2002 de 2686 locuitori. Temperatura medie anuală a aerului este de 10,5°C. Teritoriul comunei Băleni se înscrie în bazinul hidrografic al Siretului, principala apă curgătoare fiind Suhurluiul, care provine din 3 afluenţi: Mileşti, Suhurlui şi Suhu.

De-a lungul timpului, cultivarea terenurilor a reprezentat ocupaţia de bază a locuitorilor din Băleni. Cele mai însemnate suprafeţe erau cultivate cu grâu, secară, porumb.

Primăria Băleni

Primăria comunei Băleni

Date de contact:

Adresa: Str. Principală, nr. 30

Cod poştal: 807025

Telefon: 0236/330530

Fax: 0236/330430

E-mail: primariabaleni@yahoo.com

Site: http://www.comunabaleni.ro

Biblioteca

Situată în centrul comunei, a fost înfiinţată după cel de-Al Doilea Război Mondial, în anul 1960. Tot atunci, s-a construit Căminul Cultural, renovat în 1977, în cadrul căruia a funcţionat o bibliotecă destinată întregii comunităţi. După 1989, biblioteca a rămas în aceeaşi clădire, dar beneficiază de un spaţiu mai mare, ce include o sală de lectură. În anul 1990 biblioteca avea 5396 de volume din diverse domenii. La nivelul anului 2001, fondul de carte a crescut la 7835 de volume. Biblioteca a fost frecventată în perioada postrevoluţionară de un număr de 350 cititori anual, cei mai numeroşi fiind elevii, studenţii, casnicele şi pensionarii. Până în 1989, fondul de carte a fost gestionat de Sorin Cristian Noureanu, profesor de limba rusă şi limba engleză.

Comuna Băleni se mândreşte cu o importantă bibliotecă, şi anume cea a familiei Cantacuzino. Istoricul Paul Păltănea afirma că cele mai multe volume au fost colecţionate de George Matei Cantacuzino în secolul al XIX- lea, în urma lungilor sale călătorii în apusul Europei. Multe dintre lucrările în limba engleză, franceză, germană şi rusă, dar şi ediţii româneşti erau legate în piele de viţel, vopsită în culori sobre, în special negru. Ele purtau pe cotor inscripţia Prince Georges Cantacuzino. Dintre cărţile care au aparţinut cneazului George Matei Cantacuzino, aproximativ 1220 de volume au îmbogăţit fondul Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" din Galaţi, o parte dintre ele fiind inventariate în 1952, fiind astăzi accesibile publicului.

Blogul bibliotecii': http://biblioteca-baleni.blogspot.ro/

Biblioteca pe facebook: https://www.facebook.com/biblioteca.baleni

Bibliotecari: Grecu Florica (absolventă a Facultăţii de Biologie, în prezent pensionară); Ilie Lisaveta (absolventă a Liceului Pedagogic Galaţi, în prezent învăţătoare); Noureanu Sorin (profesor de limba engleză, decedat la Revoluţia din 1989).

Bibliotecar: CRĂCIUN Maricica (din 1990).

Educaţie

Şcoala generală Băleni

Grădiniţe:

• Grădiniţa cu Program Normal Nr. 1

Școli gimnaziale:

• Şcoala Gimnazială Nr. 1 Băleni, com. Băleni, Tel: 0236/330.406, e-mail: scoalabaleni2008@yahoo.com,

facebook: https://ro-ro.facebook.com/scoala.baleni

Obiceiuri și tradiții populare

Sărbătoarea Crăciunului și vestea bună a Nașterii Domnului era răspândită, din casă în casă, de copiii care cântau Florile dalbe.

În noaptea de Anul Nou, cete de copii merg cu Plugul - acum, sunt răsplătiți preponderent cu bani, pe când în trecut primeau nuci, mere sau roșcove. În trecut, ceata celor care mergeau cu Plugul, era alcătuită din cămăraș, un tânăr care ducea cei patru boi de coarne și unul care era la plug. Atunci când treceau pe lângă poarta gospodarului, cei din ceată trăgeau o brazdă și apoi erau răsplătiți de gazde. În prezent, se mai practică puține obiceiuri, cu excepția organizării Clămpilor.^[5]

Sânzienele este sărbătoarea populară care are loc în data de 24 iunie și care marchează momentul în care culturile de cereale ating maturitatea. Premergător acestei zile, se făcea curățenie și se măturau curțile și gospodăriile, iar tinerii, fetele și flăcăii, își pregăteau hainele de sărbătoare. Această sărbătoare dublează în plan popular sărbătoarea nașterii sfântului Ioan Botezătorul. În zorii acestei zile, tinerii se îndreptau spre locurile de unde puteau culege flori de sânziene, pe care le adunau în buchețele sau le împleteau în cununi de formă circulară sau cruciformă, care apoi erau aduse în sat. Cununile de sânziene se așezau la porți, uși ori ferestre, dar și la ușile grajdurilor; aceste cununi aveau rolul de a proteja de forțele malefice, considerându-se că sunt aducătoare de noroc.

La Băleni, se practica obiceiul ca fetele și flăcăii să pună scaieți curățați de puf, în vase fără apă, pe care le puneau la streșinile caselor. Se considera ca vor avea noroc în dragoste sau nenoroc, dacă scaieții creșteau sau nu peste noapte.^[6]

Bogăția recoltelor viitoare era legată de atragerea forțelor benefice ale naturii. Atragerea acestor forțe se făcea prin ritualurile cultului agrar al boului, care se practica în perioada ieșitului la semănat. Ziua ieșirii la câmp era desemnată pe 9 martie, iar atunci, membrii familiei se adunau în jurul carului, unde erau plugul și sacii cu sămânță și asistau la momentul în care se pleca la semănat, considerându-se că participarea lor contribuia la bogăția în roade a respectivului an.

În Băleni, se făcea o brazdă, se semăna, moment în care se făcea și o urare specifică.

Sursa: BREZEANU, Ioan. Valori ale culturii populare din zona de sud a Moldovei : Credinţe, datini, ritualuri. Galaţi : Editura Fundației Universitare "Dunărea de Jos", 2000, p. 200

Note/Referinţe

1. ↑ Dorin Pintilie, Mariana Pintilie, Comuna Băleni : Studiu monografic complex, Cluj-Napoca, Eurodidact, 2003, p. 192
2. ↑ Paul Păltănea, Mihai Dim. Sturdza, "Istoria moşiei Băleni din ţinutul Covurlui", în Familiile boiereşti din Moldova şi Ţara Românească. Vol. III : Familia Cantacuzino, Bucureşti, Simetria, 2014, p. 503
3. ↑ Dorin Pintilie, Mariana Pintilie, Comuna Băleni : Studiu monografic complex, Cluj-Napoca, Eurodidact, 2003
4. ↑ LISTA MONUMENTELOR ISTORICE 2015-Județul Galaţi. În: Institutul Național al Patrimoniului [online],[15 febr. 2016].[citat: 4 aprilie 2022]. Disponibil în Internet:https://patrimoniu.gov.ro/images/lmi-2015/LMI-GL.pdf?fbclid=IwAR0UZNHdUUdQolDkcxlF-HorxdYSt-_i5WtcB9XauxELBSeCz8nZ8Yc_h6I
5. ↑ BĂNCESCU, Iuliana; PANAITESCU, Laura Elisabeta, Obiceiuri de iarnă la Dunărea de Jos, vol. 1. Galaţi : Editura Centrului Cultural "Dunărea de Jos", 2017, p. 111.
6. ↑ BREZEANU, Ioan. Valori ale culturii populare din zona de sud a Moldovei : Credinţe, datini, ritualuri. Galaţi : Editura Fundației Universitare "Dunărea de Jos", 2000, p. 114.

• Primăria Comunei Băleni [online]. [citat 8 februarie 2010]. Disponibil în internet: http://www.comunabaleni.ro/utile.html.
• Iasmina Ungureanu, "Comună gălăţeană mică, visuri mari", în Viaţa liberă [online], 6 iun. 2017, [citat 27 iunie 2017]. Disponibil în Internet: https://www.viata-libera.ro/satul/89845-comuna-galateana-mica-visuri-mari-proiecte-de-modernizare-a-drumurilor-si-a-retelei-de-canalizare
• Dorin Pintilie, Mariana Pintilie, Comuna Băleni : Studiu monografic complex, Cluj-Napoca, Eurodidact, 2003
• Băleni, comună : [referinţe din baza de date a Bibliotecii "V.A. Urechia"], [citat: 27 iunie 2017]. Disponibil în Internet: http://193.231.136.4/opac/authority/220170?pn=opac%2FBrowse#idx=12&q=B%C4%83leni%2C+comun%C4%83