Difference between revisions of "Smaranda Brăescu"
| Line 3: | Line 3: | ||
'''Data decesului:''' 2 februarie 1948 | '''Data decesului:''' 2 februarie 1948 | ||
'''Locul decesului:''' Cluj | '''Locul decesului:''' Cluj | ||
| − | 21MAI189.JPG | + | [[Fișier:21MAI189.JPG]] |
Spulberând concepţiile vremii cu privire la sexul feminin, „Aviatoarea Morţii”, „Vizionara”, „Sfidătoarea aerului” sau „Regina aerului” (după cum era numită de către presa vremii Smaranda Brăescu*), s-a dăruit total visului ei de a spulbera recorduri în înălţimile cerului. Trecând peste refuzul de a fi primită în rândurile şcolii de pilotaj a aviaţiei române, şi-a urmat destinul la Berlin unde inginerul şi inventatorul Otto Heinecke (cel care a construit „umbrela salvatoare”) a ajutat-o să urmeze Şcoala Specială de Paraşutism „Schroeder”. Devine astfel prima paraşutistă cu brevet internaţional în România şi a patra în lume. Doboară recordul mondial absolut de lansare cu paraşuta, acesta fiind omologat de Federaţia Aeronautică Internaţională şi depăşit abia după 20 de ani, tot de un român. | Spulberând concepţiile vremii cu privire la sexul feminin, „Aviatoarea Morţii”, „Vizionara”, „Sfidătoarea aerului” sau „Regina aerului” (după cum era numită de către presa vremii Smaranda Brăescu*), s-a dăruit total visului ei de a spulbera recorduri în înălţimile cerului. Trecând peste refuzul de a fi primită în rândurile şcolii de pilotaj a aviaţiei române, şi-a urmat destinul la Berlin unde inginerul şi inventatorul Otto Heinecke (cel care a construit „umbrela salvatoare”) a ajutat-o să urmeze Şcoala Specială de Paraşutism „Schroeder”. Devine astfel prima paraşutistă cu brevet internaţional în România şi a patra în lume. Doboară recordul mondial absolut de lansare cu paraşuta, acesta fiind omologat de Federaţia Aeronautică Internaţională şi depăşit abia după 20 de ani, tot de un român. | ||
Îndrăgostită de libertatea oferită de zborul în înalturi, este oprită brutal din drumul ei ascendent de către regimul comunist. „Vreau libertate, nu închisoare, vreau aripi, nu ghiare!”, scria Smaranda într-o scrisoare din acea perioadă. Prigonită şi bolnavă, ascunzându-se sub o altă identitate, moare la Cluj. | Îndrăgostită de libertatea oferită de zborul în înalturi, este oprită brutal din drumul ei ascendent de către regimul comunist. „Vreau libertate, nu închisoare, vreau aripi, nu ghiare!”, scria Smaranda într-o scrisoare din acea perioadă. Prigonită şi bolnavă, ascunzându-se sub o altă identitate, moare la Cluj. | ||
Prin demersurile consăteanului ei, pasionatul cercetător Neculai Staicu-Buciumeni, biografia Smarandei Brăescu a fost reconstituită iar activitatea de pionierat şi izbânzile aviatice ale Smarandei Brăescu au fost onorate prin dezvelirea la 21 mai 1995, în comuna natală Buciumeni, a unui bust realizat de către sculptorul Dan Mateescu. | Prin demersurile consăteanului ei, pasionatul cercetător Neculai Staicu-Buciumeni, biografia Smarandei Brăescu a fost reconstituită iar activitatea de pionierat şi izbânzile aviatice ale Smarandei Brăescu au fost onorate prin dezvelirea la 21 mai 1995, în comuna natală Buciumeni, a unui bust realizat de către sculptorul Dan Mateescu. | ||
Revision as of 07:58, 11 April 2013
Data naşterii: 21 mai 1897 Locul naşterii: sat Hănţeşti, comuna Buciumeni, judeţul Galaţi** Data decesului: 2 februarie 1948 Locul decesului: Cluj Fișier:21MAI189.JPG Spulberând concepţiile vremii cu privire la sexul feminin, „Aviatoarea Morţii”, „Vizionara”, „Sfidătoarea aerului” sau „Regina aerului” (după cum era numită de către presa vremii Smaranda Brăescu*), s-a dăruit total visului ei de a spulbera recorduri în înălţimile cerului. Trecând peste refuzul de a fi primită în rândurile şcolii de pilotaj a aviaţiei române, şi-a urmat destinul la Berlin unde inginerul şi inventatorul Otto Heinecke (cel care a construit „umbrela salvatoare”) a ajutat-o să urmeze Şcoala Specială de Paraşutism „Schroeder”. Devine astfel prima paraşutistă cu brevet internaţional în România şi a patra în lume. Doboară recordul mondial absolut de lansare cu paraşuta, acesta fiind omologat de Federaţia Aeronautică Internaţională şi depăşit abia după 20 de ani, tot de un român. Îndrăgostită de libertatea oferită de zborul în înalturi, este oprită brutal din drumul ei ascendent de către regimul comunist. „Vreau libertate, nu închisoare, vreau aripi, nu ghiare!”, scria Smaranda într-o scrisoare din acea perioadă. Prigonită şi bolnavă, ascunzându-se sub o altă identitate, moare la Cluj. Prin demersurile consăteanului ei, pasionatul cercetător Neculai Staicu-Buciumeni, biografia Smarandei Brăescu a fost reconstituită iar activitatea de pionierat şi izbânzile aviatice ale Smarandei Brăescu au fost onorate prin dezvelirea la 21 mai 1995, în comuna natală Buciumeni, a unui bust realizat de către sculptorul Dan Mateescu.
