Difference between revisions of "Dimitrie Cuclin"

„Cauza artei este însăşi cauza existenţei, vieţii, conservării, activităţii creatoare, progresului, înălţării şi nemuririi geniului omenesc.”

Prezentare

Dimitrie Cuclin, compozitor

Numit de George Enescu „cel mai mare gânditor român în domeniul muzicii” şi apreciat de doctorul Hans Hartmann drept „autorul unora dintre cele mai interesante teze de filosofie a artei din lumea contemporană”, Dimitrie Cuclin a fost o personalitate singulară, enciclopedică, care s-a desfăşurat pe multiple planuri, de la loja instrumentistului la condeiul poetului şi, mai ales, al creatorului de lucrări monumentale.

Biografie

Data şi locul naşterii: 24 martie 1885, Galaţi

Data şi locul decesului: 7 februarie 1978, Bucureşti

Studii:

• studii primare şi secundare la Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi (1896-1897, 1899-1903), cu profesorii Constantin Cuclin (tatăl

său), Georgiu Cociu şi Ioan Bohociu (teorie-solfegiu) şi la Turnu-Măgurele (1897-1899);

• lecţii de vioară la Academia de Muzică cu profesorul Constantin Cerchez (1903-1904);
• Conservatorul din Bucureşti cu Dimitrie Kiriac (teorie-solfegii, armonie), Alfonso Castaldi (contrapunct, fugă şi compoziţie),

Robert Klenck (vioară), Dimitrie Dinicu (muzică de cameră), Constantin Dimitrescu (orchestră) (1904-1907);

• Conservatoire National de Musique din Paris, clasa de compoziţie a lui Charles-Marie Widor (oct. - dec. 1907);
• Schola Cantorum din Paris, cu profesorii Vincent d’Indy şi Auguste Sérieux (compoziţie) (1908-1914).

Activitate socio-profesională:

Distincţii - Decoraţii:

Legături externe

[]

Surse

Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Mihaela Bute, Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2008, Galaţi, Axis Libri, 2009.