Difference between revisions of "Oancea"
(→Obiceiuri și tradiții populare) |
(→Obiceiuri și tradiții populare) |
||
| Line 55: | Line 55: | ||
:''Caloianul'' este un ritual de invocare a ploii şi a fertilităţii solului. Obiceiul consta în crearea unui omuleţ (o păpuşă), făcut din lut combinat cu apă, care era împodobit cu iarbă şi care trecea succesiv prin ritualurile de înmormântare, respectiv înviere. La finalul acestor ritualuri, ''caloianul'' era eliberat pe apă, pentru a aduce apoi cheile cerului care opresc ploile. Invocarea ploii avea forma unui bocet al unui text, care se spunea de către cei care participau la înmormântarea ''caloianului''. | :''Caloianul'' este un ritual de invocare a ploii şi a fertilităţii solului. Obiceiul consta în crearea unui omuleţ (o păpuşă), făcut din lut combinat cu apă, care era împodobit cu iarbă şi care trecea succesiv prin ritualurile de înmormântare, respectiv înviere. La finalul acestor ritualuri, ''caloianul'' era eliberat pe apă, pentru a aduce apoi cheile cerului care opresc ploile. Invocarea ploii avea forma unui bocet al unui text, care se spunea de către cei care participau la înmormântarea ''caloianului''. | ||
:În comuna Cerțești, copiii se duceau la un râu din apropierea localității și acolo făceau chipuri umane, din clisă, pe care le boceau, apoi le aruncau în fântâni; acest ritual, era însoțit de rostirea unor versuri specifice. | :În comuna Cerțești, copiii se duceau la un râu din apropierea localității și acolo făceau chipuri umane, din clisă, pe care le boceau, apoi le aruncau în fântâni; acest ritual, era însoțit de rostirea unor versuri specifice. | ||
| − | :În Oancea, fetele făceau un ''căluian'', adică o păpușă din clisă; această păpușă se uda, apoi tinerii se udau între ei, la final păpușa era bocită și aruncată în pârâu. | + | :În Oancea, fetele făceau un ''căluian'', adică o păpușă din clisă; această păpușă se uda, apoi tinerii se udau între ei, la final păpușa era bocită și aruncată în pârâu.<ref>BREZEANU, Ioan. Valori ale culturii populare din zona de sud a Moldovei : Credinţe, datini, ritualuri. Galaţi : Editura Fundației Universitare "Dunărea de Jos", 2000, p. 131.</ref> |
| − | |||
| − | |||
:Strângerea recoltelor este și un moment prielnic pentru a aduce mulțumiri forțelor cosmice care au facilitat aceasta – astfel, acestor forțe li se aduceau "ofrande-jertfe". Acest obicei își are originea în niște vechi ceremonii păgâne în cinstea zeiței Diana, care proteja culturile și câmpurile. Cu ocazia sânzienelor, se aducea de la câmp câte un snop de grâu, iar boabele acestuia erau zdrobite și fierte cu miere, iar rezultatul acestui procedeu se numea "cașă" și era oferit ca ofrandă bisericii; din primele recolte de fructe, se ofereau de asemenea ofrande. Ultimul snop de grâu era lăsat pe câmp, deoarece se considera că acesta aparținea pământului care a rodit, era un fel de "pomană". | :Strângerea recoltelor este și un moment prielnic pentru a aduce mulțumiri forțelor cosmice care au facilitat aceasta – astfel, acestor forțe li se aduceau "ofrande-jertfe". Acest obicei își are originea în niște vechi ceremonii păgâne în cinstea zeiței Diana, care proteja culturile și câmpurile. Cu ocazia sânzienelor, se aducea de la câmp câte un snop de grâu, iar boabele acestuia erau zdrobite și fierte cu miere, iar rezultatul acestui procedeu se numea "cașă" și era oferit ca ofrandă bisericii; din primele recolte de fructe, se ofereau de asemenea ofrande. Ultimul snop de grâu era lăsat pe câmp, deoarece se considera că acesta aparținea pământului care a rodit, era un fel de "pomană". | ||
| − | :În Oancea, drept mulțumire pentru recoltele bogate, se lăsa pe câmp un mănunchi de grâu numit "polog". | + | :În Oancea, drept mulțumire pentru recoltele bogate, se lăsa pe câmp un mănunchi de grâu numit "polog".<ref> BREZEANU, Ioan. Valori ale culturii populare din zona de sud a Moldovei : Credinţe, datini, ritualuri. Galaţi : Editura Fundației Universitare "Dunărea de Jos", 2000, p. 203-204.</ref> |
| − | |||
| − | |||
='''Note/Referinţe'''= | ='''Note/Referinţe'''= | ||
:*Oancea, comună : [referinţe din baza de date a Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia"] [citat 1 februarie 2018], disponibil în internet: http://193.231.136.4/opac/authority/222271?pn=opac%2FBrowse#idx=12&q=Oancea%2C+comun%C4%83 | :*Oancea, comună : [referinţe din baza de date a Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia"] [citat 1 februarie 2018], disponibil în internet: http://193.231.136.4/opac/authority/222271?pn=opac%2FBrowse#idx=12&q=Oancea%2C+comun%C4%83 | ||
Revision as of 08:53, 18 June 2021
Contents
Date monografice
- Toponimicul „ gura Oancii”, adică confluenţa pârâului Oancea cu Prutul, apare pentru prima dată, într-un vechi document istoric (anul 1521, aprilie 20) acolo unde se află astăzi comuna Oancea. Numele de Oancea poate fi numele unui oştean, a unui călător, poate a unui dregător din vremea sau înaintea lui Ştefan cel Mare etc. Prima atestare documentară găsită deocamdată, în care „satul de la gura Oancii” apare cu numele de Oancea este datată 1588 februarie 26, de la domnitorul Petru Voevod Şchiopul (1582-1592). În secolele XVII-XVIII, satul Oancea apare frecvent în jurnalele de călatorie ale unor străini, care au strabătut Moldova. Satul Oancea apare în mai toate hărţile vechi, începând cu prima hartă a Moldovei, alcătuită de Dimitrie Cantemir, terminată în 1716 şi publicată în 1737.
- Oancea este situată pe malul drept al râului Prut, la 57 km nord de oraşul Galaţi şi la 7 km vest de oraşul Cahul din Republica Moldova. Poziţia satului este pitorească, case aşezate pe cele 2 coline despărţite de pârâu, care coboară până aproape de malul Prutului. La est se învecinează cu râul Prut, graniţa actuală între România şi Republica Moldova, la sud comuna Vlădeşti, la vest cu satul Roşcani şi la nord cu satul Rogojeni.
- Comuna Oancea este alcătuită din două sate: Oancea (centrul comunei) şi Slobozia Oancea, care, spre deosebire de Oancea (vechi sat răzăşesc, format din ţărani liberi, mici propietari de pământ), este un sat mult mai tânăr de clăcaşi, care ia fiinţă ca slobozie (sat înfiinţat pe loc pustiu sau depopulat după fuga locuitorilor) pe moşia Oancea a boierului Constantin Onu, fost medelnicer la curtea domnească. Satul s-a înfiinţat după toate probabilităţile în perioada 1830-1860.
- Cu o suprafaţă totală de 5050 ha, moşia comunei Oancea este situată în partea sudică a podişului Moldovei, parte cunoscută şi ca podişul Bârladului, la interferenţa Câmpiei Covurlui cu dealurile Fălciului. Clima este temperat-continentală cu veri călduroase şi ierni friguroase.
- Pe teritorul comunei se află două bălţi mari: Şovârca, la nord de Oancea (cca 200ha) şi balta Maicăş (400ha) la sud de Slobozia Oancea, amândouă formate din vărsăturile Prutului.
- Populaţia este în număr de 2650 persoane (de la ultimul recensământ), din care 2380 în Oancea şi 270 în Slobozia. Activitatea de bază a acestora, începând cu cele mai vechi timpuri, a fost şi a rămas agricultura şi creşterea vitelor.
- Din datele statistice ale învăţământului primar din Oancea, aflăm că a funcţionat o şcoală de băieţi şi o şcoală de fete, apoi una mixtă. Din arhive, mai aflăm că prin anii 1904-1906 în comună exista o bibliotecă, iar în 1927 chiar un Cămin Cultural.
- În comună au fost ridicate patru monumente istorice, pentru cinstirea memoriei eroilor din această localitate: Cimitirul Eroilor căzuţi în cel de-al Doilea Război Mondial, Troiţa lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, Monumentul Eroilor căzuţi în Războiul pentru Independenţă (1877) şi Primul Război Mondial (1916-1918), Monumentul Eroilor Onceni căzuţi în cel de-al Doilea Război Mondial.
- Sursa: Marin, Gheorghe Anton. Monografia comunei Oancea - Galaţi. Braşov : Editura Lux Libris, 1999; Nistor, Bogdan. Dascălii navetişti, traşi în ţeapă cu deconturile. În: Adevărul [online], 17 mai 2010. [citat 15 mai 2012]. Disponibil în Internet: http://www.adevarul.ro/locale/galati/Dascalii_navetisti-trasi_in_teapa_cu_deconturile_0_263373785.html.
Primăria OANCEA
Date contact:
- Adresa: loc. Oancea, jud. Galaţi
- Cod poştal: 807235
- Telefon: 0236/343011, 343104
- Fax: 0236/343011
- E-mail: primariaoancea@yahoo.com
- Site: http://primariaoancea.ro
Biblioteca
- În comuna Oancea, a existat o bibliotecă între anii 1904-1906, conform unor documente din arhivă. Între anii 1960-1961 a fost construit, prin muncă voluntară, un Cămin Cultural spaţios, cu o sală de cinema şi o bibliotecă. În prezent, biblioteca funcţionează în incinta Căminului Cultural. În fiecare an, sunt achiziţionate cărţi, în prezent existând un număr de 10.459 volume. La sfârşitul anului 2008, erau înscrişi un număr de 290 de utilizatori, din care 242 activi.
- Una din cele mai cunoscute activităţi, devenită tradiţie, este "Hora satului", la care au participat invitaţi de seamă, printre care şi Ansamblul "Rapsozii Botoşanului" împreună cu Daniela Condurache şi Sofia Vicoveanca.
- Bibliotecari :
- Călin Evdoca (1961-1974)
- Lazăr Mircea (1974-1980)
- David Jenica (1980-1987)
- Chitiga Măndiţa (1987-1991)
- Bibliotecar:
- SÂRBU Neculina
Experienţă profesională:
- Bibliotecar Biblioteca Comunală Oancea (din 1991).
Educaţie
- Grădiniţe:
- Grădiniţa cu Program Normal Nr. 1, com. Oancea.
- Școli gimnaziale:
- Şcoala Gimnazială ”Vasile Şeicaru", com. Oancea
email: scoalaoancea@yahoo.com.
Obiceiuri și tradiții populare
- Caloianul este un ritual de invocare a ploii şi a fertilităţii solului. Obiceiul consta în crearea unui omuleţ (o păpuşă), făcut din lut combinat cu apă, care era împodobit cu iarbă şi care trecea succesiv prin ritualurile de înmormântare, respectiv înviere. La finalul acestor ritualuri, caloianul era eliberat pe apă, pentru a aduce apoi cheile cerului care opresc ploile. Invocarea ploii avea forma unui bocet al unui text, care se spunea de către cei care participau la înmormântarea caloianului.
- În comuna Cerțești, copiii se duceau la un râu din apropierea localității și acolo făceau chipuri umane, din clisă, pe care le boceau, apoi le aruncau în fântâni; acest ritual, era însoțit de rostirea unor versuri specifice.
- În Oancea, fetele făceau un căluian, adică o păpușă din clisă; această păpușă se uda, apoi tinerii se udau între ei, la final păpușa era bocită și aruncată în pârâu.[1]
- Strângerea recoltelor este și un moment prielnic pentru a aduce mulțumiri forțelor cosmice care au facilitat aceasta – astfel, acestor forțe li se aduceau "ofrande-jertfe". Acest obicei își are originea în niște vechi ceremonii păgâne în cinstea zeiței Diana, care proteja culturile și câmpurile. Cu ocazia sânzienelor, se aducea de la câmp câte un snop de grâu, iar boabele acestuia erau zdrobite și fierte cu miere, iar rezultatul acestui procedeu se numea "cașă" și era oferit ca ofrandă bisericii; din primele recolte de fructe, se ofereau de asemenea ofrande. Ultimul snop de grâu era lăsat pe câmp, deoarece se considera că acesta aparținea pământului care a rodit, era un fel de "pomană".
- În Oancea, drept mulțumire pentru recoltele bogate, se lăsa pe câmp un mănunchi de grâu numit "polog".[2]
Note/Referinţe
- Oancea, comună : [referinţe din baza de date a Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia"] [citat 1 februarie 2018], disponibil în internet: http://193.231.136.4/opac/authority/222271?pn=opac%2FBrowse#idx=12&q=Oancea%2C+comun%C4%83
- ↑ BREZEANU, Ioan. Valori ale culturii populare din zona de sud a Moldovei : Credinţe, datini, ritualuri. Galaţi : Editura Fundației Universitare "Dunărea de Jos", 2000, p. 131.
- ↑ BREZEANU, Ioan. Valori ale culturii populare din zona de sud a Moldovei : Credinţe, datini, ritualuri. Galaţi : Editura Fundației Universitare "Dunărea de Jos", 2000, p. 203-204.
