Amilcar P. Vasiliu

Inginer agronom

Biografie

Data şi locul naşterii: 1 iunie 1900, Craiova

Data şi locul decesului: 21 iun. 1994, București

Studii:

Şcoala primară din comuna Colopăr, jud. Dolj (1907-1912); Studiile gimnaziale şi liceul le-a urmat în mai multe localităţi (1912-1921), obţinând bacalaureatul la Iaşi, în 1921; Academia de Cooperaţie din Bucureşti (1923); Academia de Agricultură din Cluj, ca şef de promoţie (1927); cursuri de specializare în fizica solului-pedologie, la Pflanzenbau, Institutul din Königsberg-Prusia Orientală a Germaniei (1929); cursuri de specializare în agrotehnică şi ştiinţa solului în Cehoslovacia, la Praga, în Elveţia, la Zürich şi în Germania, la München (1937).

Activitate socio-profesională:

inginer agronom stagiar la Moşiile Iveşti-Torceşti şi profesor la Şcoala Comercială Iveşti (1925-1927), timp în care a redactat prima monografie agricolă din România, cea a Domeniului Iveşti-Torceşti; asistent universitar (1931), conferenţiar (1940) şi profesor (1941) la Academia de Agricultură Cluj; decan al Facultăţii de Agronomie din Cluj (1948-1949); director al Institutului Central de Cercetări Agronomice din Bucureşti (1949-1966); a fost considerat cel mai mare specialist pedolog în Peninsula Balcanică (1919-1941), pentru ca, sub regimul comunist să facă parte din Comitetul Internaţional de Pedologie al ţărilor socialiste europene; a ieşit la pensie în 1971, continuând să lucreze drept consultant ştiinţific la I.C.P.A. Bucureşti şi la Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice până în 1985.

Afiliere:

membru corespondent (1955), apoi membru titular (1963) al Academiei Române; membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Bucureşti (1969).

Premii – Distincții - Decorații:

Ordinul „Coroana României”; Ordinul „Muncii”, clasa a III-a (1957); Ordinul „Meritul Agricol”, clasa I-a.