Dumitru Solomon

Revision as of 07:14, 11 May 2022 by Camelia (talk | contribs)

(diff) ← Older revision | Latest revision (diff) | Newer revision → (diff)

Dramaturg, scriitor, critic de teatru
„Scriu comedie fiindcă îmi place să-i văd pe oameni râzând, fiindcă mă bucură lumina de pe chipul omului care zâmbeşte, aşa cum mă înspăimântă întunericul de pe chipul celui care nu poate sau nu ştie să zâmbească...”
Autograf Dumitru Solomon
Dumitru Solomon - dramaturg, scriitor, critic de teatru

Prezentare

Unul dintre cei mai de seamă şi experimentaţi dramaturgi români contemporani, Dumitru Solomon, s-a născut la Galaţi, într-o familie de evrei. După studii primare şi liceale la Bârlad, a absolvit Facultatea de Filologie din Bucureşti, susţinând lucrarea de diplomă cu tema „Problema intelectualului în opera lui Camil Petrescu”, moment în care, după cum a mărturisit mai târziu, s-a petrecut apropierea lui de teatru:
Lucrul în sine m-a obligat, în chip firesc, să parcurg pe orizontală şi pe verticală tot teatrul lui Camil Petrescu, să-i studiez nu numai problematica circumscrisă temei mele, dar şi tehnica dramatică, mijloacele de expresie atât de caracteristice, aşa încât e foarte posibil ca virusul teatrului să-mi fi intrat încă de atunci în sânge...
Cunoscut mai întâi ca ziarist, fiind redactor la publicaţiile Gazeta literară şi Luceafărul, cronicar literar şi teatral, dar şi telecronicar, s-a afirmat ca o autentică personalitate abordând dramaturgia, domeniu pentru care şi-a descoperit vocaţia destul de târziu:
N-am vrut să scriu teatru. Interferenţa teatrului cu orbita mea de filolog, un filolog liniştit, calm, fără ambiţii, a fost un accident. Voiam să fiu critic, critic literar. Am şi exersat o vreme această meserie, pentru care n-am avut vocaţie, dovadă că am considerat-o trudnică şi lipsită de satisfacţii. Dacă se spune despre critici că ar fi scriitori rataţi, ei bine, mă tem că, apucându-mă de dramaturgie, am demonstrat că se poate vorbi şi despre critici rataţi.
Bogata sa operă cuprinde schiţe dramatice reprezentative pentru temele postbelice ale genului, comedii spumoase, incitante parabole dramatico-filozofice, de inspiraţie istorică, dar şi de substanţială actualitate. Piesele sale de teatru sunt marcate de ironie incisivă, sarcasm, umor rafinat, fiind primite cu entuziasm de public. Forţa metaforei şi a fabulei a dat valoare pieselor sale scrise înainte de 1989.
Cu ştiinţa replicii încărcate de ironie şi cu subtile trimiteri metaforice, Dumitru Solomon s-a remarcat atât prin teatrul de idei din primele sale scrieri, caracterizate de limbajul absurdului, al cărui reprezentant a fost, cât şi prin influenţa teatrului de avangardă de după ᾿90, piesele sale tinzând spre postmodernism. Notorietatea pe care a căpătat-o s-a datorat atât pieselor sale de comedie cât şi teatrului scurt pe care l-a practicat: ... am scris foarte mult teatru scurt, în care am exersat dialectica ideii, în tentativa de a răspunde unor întrebări ale omului contemporan.
Proza lui Dumitru Solomon este reprezentată de schiţele al căror personaj recurent, Arhip, este tipul mizantropului neadaptat, amator de paradox, acelaşi paradox pe care îl scoate în evidenţă şi în teatrul său, dominat de un permanent conflict între aparenţă şi esenţă.
Dumitru Solomon a lucrat, de asemenea, în cinematografie şi a condus cu discreţie şi competenţă două reviste dedicate lumii din spatele cortinei: Teatrul azi: (continuatoarea revistei Teatrul, după 1990) şi Scena, publicată între anii 1998-2001 de trustul Media Pro. Eseurile marcate de inteligenţa lui sprintenă, reunite în volume ca „Teatrul ca metaforă” şi „Dialog interior”, au fost apreciate de Academia Română, de breasla scriitorilor şi de UNITER, prin acordarea unor importante premii.

Biografie

Data şi locul naşterii: 14 decembrie 1932, Galați
Data şi locul decesului: 10 februarie 2003[1], București
Studii:
  • Şcoala primară în Bârlad;
  • Liceul „Gheorghe Roşca Codreanu” din Bârlad (1944-1951);
  • Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Filologie, specializarea Limba şi literatura română (1951-1955).
Activitate socio-profesională:
  • redactor la revistele Gazeta literară (1955-1962) şi Luceafărul (1962-1964);
  • director artistic la Casele de Filme 3 şi 4 ale Studioului Cinematografic Bucureşti (1964-1972);
  • lector de scenarii la Casa de Filme 3, redactor şi producător-delegat la Studioul Cinematografic Bucureşti (1971-1989);
  • redactor-şef al revistei Teatrul azi (1990-1998);
  • editor-şef al revistei Scena (din 1998);
  • conferenţiar universitar la Academia Naţională de Teatru şi Film din Bucureşti (din 1990);
  • a realizat prezentări şi prefeţe ale unor volume de literatură rusă şi franceză (Cehov, Gogol, Molière);
  • producător delegat pentru producţii cinematografice;
  • scenarist pentru producţii cinematografice.
Afiliere:
  • membru al Uniunii Scriitorilor din România (U.S.R.);
  • membru al Uniunii Teatrale din România (UNITER);
  • membru al Asociaţiei Umoriştilor Români;
  • membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru – Secţia Română;
  • membru şi preşedinte al Fundaţiei Culturale „Teatrul XXI”.
Premii (selectiv):
  • Premiul Uniunii Scriitorilor (1981 şi 1983);
  • Premiul Asociaţiei Umoriştilor Români (1994);
  • Premiul UNITER - „Cea mai bună piesă românească” a anului 1995 pentru piesa „Repetabila scenă a balconului”;
  • Premiul Ministerului Culturii (1996).
Colaborări la publicaţii (selectiv): Adevărul, Amfiteatru, Argeş, Astra, Cinema, Colocvii, Contemporanul, Dilema, Femeia, Flacăra, Flacăra Sibiului (Sibiu), Gazeta literară, Informaţia Bucureştiului, Igaz Szo (Târgu Mureş), Luceafărul, Noul Cinema, Orizont, Pentru patrie, Radio, Rampa, Romanian Review (Bucureşti), România liberă, România literară, Rumänische Rundschau (Bucureşti), Rumynskaja literatura (Bucureşti), Scânteia, Scena, Secolul XX, Studioul Cinematografic Bucureşti, Teatrul, Teatrul Azi, Tribuna, Urzica, Vatra, Viaţa românească, Viaţa militară, Ziarul de duminică.

Note

  1. 9 Înmormântat pe 12 februarie 2003, în Cimitirul Evreiesc de pe Şoseaua Giurgiului din Capitală.

Fişier de autoritate

Catalogul electronic al Bibliotecii Judeţene "V.A. Urechia" Galaţi

Surse

  • Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Tena Bezman. Oameni în memoria Galaţiului : aniversări 2012 - 2013, Galaţi, Axis Libri, 2014.

Referințe

  • Nicolae Carandino: Este unul dintre cei mai înzestraţi autori dramatici pe care îi avem. La o vârstă abia matură scriitorul are la activul său numeroase volume de teatru şi încă şi mai numeroase spectacole în ţară şi în străinătate, la radio, la televiziune, şi pe scenă, cu piese lungi sau scurte.[...] Dumitru Solomon ne-a vorbit despre «tristeţea de a nu fi autentic faţă de ceilalţi şi faţă de tine însuţi, de a te îndrăgosti de propria-ţi mască»...
  • Ion Cocora: Teatrul scris de Dumitru Solomon poartă cu evidenţă însemnele originalităţii. Inteligenţă artistică, rafinament, inventivitate – reprezintă atribute care fac personalitatea unui important dramaturg contemporan.
  • Mircea Iorgulescu: Scrise cu o îndemânare admirabilă, piesele lui D. Solomon îmbină virtuozitatea pur tehnică a unui bun cunoscător al meşteşugului teatral cu o surprinzătoare fantezie intelectuală, mobilă, diversă, ironică, maliţioasă şi deopotrivă tandră în transfigurarea elementelor de viaţă cotidiană. Originalitatea autorului provine din această fuziune între termeni care, având aceeaşi natură, sunt totuşi rareori împreună: există, în teatrul lui D. Solomon, un cumul de însuşiri ce nu se alătură în chip obişnuit, tocmai fiindcă sunt prea apropiate, putându-se la nevoie, suplini, dar nu şi completa.
  • Miruna Ionescu: În peisajul dramatic românesc, scrisul lui Dumitru Solomon se particularizează neîndoielnic prin ingeniozitatea şi rafinamentul cu care foloseşte una dintre cele mai dificile, mai greu de manevrat arme ale comediei: ironia. O ironie care când este muşcătoare, când tristă, când neiertătoare, când maliţioasă, când şfichiuitoare, când încărcată de omenească înţelegere.
A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ş T Ţ U V Z