[ Afișul manifestării ]
Inapoi | Index

Oameni în memoria Galațiului
la Biblioteca „V.A. Urechia“ Galați

Continuând seria manifestărilor din cadrul proiectului „Oameni în memoria Galațiului“, Biblioteca „V.A. Urechia“ organizează pe perioada lunii martie a anului curent, miniexpoziții dedicate personalităților aniversate în această lună:
[ Afișul manifestării ]

Foto Eugen Bădărău
Eugen Bădărău

Eugen Bădărău (19 septembrie 1887, Com. Foltești, jud. Galați - 11 martie 1975, București)

Deschizător de drumuri în fizica descărcărilor în gaze, Eugen Bădărău s-a născut la 19 septembrie 1887 în comuna Foltești din județul Galați. După studii universitare la facultățile din Gratz și Pissa, își susține doctoratul în fizică în 1912.

„Secretul marilor descoperiri constă în muncă și spirit de observație, combinate cu simț al perspectivei și inteligenței“, filozofa marele fizician care și-a început cariera ca asistent în cadrul Institutului de Fizică Experimentală a Universității din Pisa (1912-1914). Ulterior, devine director al Institutului de Fizică din Leningrad (1918-1921) și profesor la universitatea din același oraș. Începând cu anul 1921, îl regăsim în calitate de profesor și director al Institutului de Fizică din Cernăuți, iar din 1934 este profesor la Universitatea din București. Între anii 1956 și 1970, a ocupat funcția de director al Institutului de Fizică din București.

Membru fondator al Academiei de Științe din București și membru titular al Academiei Române, Eugen Bădărău și-a concentrat în cele peste 150 de lucrări experiența sa de laborator în domeniul fizicii plasmei, în spectroscopie și acustică, fiind trecut la loc de onoare în rândul inventatorilor români. Pe 11 martie 2010, se împlinesc 35 de ani de când ne-a părăsit marele om de știință, a cărui filozofie de viață este exprimată în cuvinte simple: „Am dorit să-mi aduc contribuția la realizarea visului întregii omeniri, o viață senină, frumoasă“.

Fișă biobibliografică: Eugen Bădărău.

Foto Paul Călinescu
Paul Călinescu

Paul Călinescu (21 august 1902, Galați - 24 martie 2000, București)

Poate nu multă lume știe faptul că Paul Călinescu, autorul memorabilei pelicule „Titanic Vals“, cel care a adus cinematografiei românești primul premiu internațional și a realizat primul film color, este prin naștere gălățean. Regizorul român s-a născut la 21 august 1902 și a absolvit Academia Comercială din București, ajungând funcționar la Ministerul de Finanțe. Pasiunea pentru arta filmului, manifestată din copilărie, și-a afirmat-o prin înființarea, la propunerea sa, a Serviciului cinematografic al ONT, sâmburele cinematografiei instituționalizate din România. A debutat în cinematografie după împlinirea vârstei de 30 de ani, făcând parte (împreună cu Jean Georgescu și Jean Mihail) din „triumviratul istoric“ al cinematografiei românești, fiind considerat unul dintre principalii depozitari ale secretelor acestei bresle.

La începutul carierei s-a afirmat cu scurtmetraje și filme documentare, fiind premiat la Veneția, în 1939, cu cea mai importantă distincție acordată filmelor documentare pentru eseul cinematografic „Țara Moților“. Lungmetrajele de ficțiune întregesc profilul artistic al regizorului gălățean, relevând și alte valențe ale acestuia. „Răsună valea“ (1949), „Pe răspunderea mea“ (1956) sau „Titanic Vals“ (1964) reprezintă pelicule de referință ale cinematografiei românești, în care s-au afirmat nume vestite ale ecranului precum Radu Beligan, Colea Răutu, Ernest Maftei, Ștefan Ciubotărașu, Fory Eterle, Iurie Darie, Grigore Vasiliu Birlic și mulți alții. „Ultimul mohican“ din generația cineaștilor interbelici, Paul Călinescu, de la a cărui trecere în neființă se împlinesc pe 24 martie zece ani, și-a legat pentru totdeauna numele de pasiunea vieții sale, filmul, căruia i-a dedicat 40 de ani din viață.

Fișă biobibliografică: Paul Călinescu.

Foto Alexandru D. Moruzi
Alexandru D. Moruzi

Alexandru D. Moruzi (30 martie 1815, Constantinopol - 6 februarie 1878, Galați)

Economist, deputat al județului Covurlui în 1866 și primar al orașului Galați în perioadele 15 aprilie 1871 - 29 aprilie 1873 și 27 iulie - 23 septembrie 1874, era nepot al domnitorului Alexandru Moruzi. Aristocrat prin naștere și mare proprietar de pământuri prin situație socială, era pătruns de principiile doctrinare ale liberalismului economic: libertatea individuală, libertatea comercială, inviolabilitatea dreptului de proprietate. Opera sa, integral scrisă în limba franceză, l-a situat pe Alexandru Moruzi printre ctitorii științei economice românești din secolul al XIX-lea.

A realizat pentru orașul Galați, la acea vreme, importante îmbunătățiri edilitare, ocupând funcția de primar cu multă cinste, dând dovadă de spirit gospodăresc, înzestrând orașul cu lucrări de pavare, canalizare și apă, de numele acestuia legându-se și cel dintâi plan de sistematizare al orașului. Drept recunoștință pentru întreaga activitate depusă, gălățenii i-au ridicat un bust de bronz, opera sculptorului Oscar Späthe, amplasat pe strada Domnească în preajma anului 1942. Din păcate, după 1948, bustul a fost distrus de comuniști, ștergând de pe harta lucrărilor monumentale ale Galațiului amintirea celui care și-a dedicat o mare parte din viață ridicării orașului de care era atât de legat sufletește.

Fișă biobibliografică: Alexandru D. Moruzi.

Expoziția va fi deschisă în luna martie 2010, în foaierul de la etajul I la Sediul Central al Bibliotecii Județene „V.A. Urechia“.
Biblioteca Județeană V.A. Urechia Galați
Copyrigth © 2010