Birlic, 
sinonimul „tăvălugului de râs eclatant, tordantă năvalnică molipsitoare veselie la scenă, când la trap, când la galop…”, este titlul cărții dedicate marelui actor de cunoscutul impresar artistic și memorialist Gaby Michailescu, titlu ce reușește să exprime emoțiile trezite în public de interpretarea faimosului Grigore Birlic, cel care a dat scenei și ecranului personaje de neuitat.
„Dumnezeu ne pune degetul pe frunte când reușim să intrăm perfect în pielea personajului”, spunea actorul Radu Beligan, cuvinte ce se potrivesc perfect carierei celui care a fost Grigore Vasiliu Birlic, cel care se înscrie între marile personalități ale teatrului românesc de comedie.
Numele primit la naștere, Grigore Vasiliu, a fost completat ulterior de porecla Birlic, datorită succesului înregistrat cu rolul principal, al funcționarului Perjoiu, din comedia bulevardieră franțuzească „Birlic”, jucată la începutul carierei sale pe scena Teatrului Vesel din capitală.
Grigore Vasiliu, cel care s-a visat în copilărie nu star de cinema, ci clovn la circ, s-a născut pe 24 ianuarie 1905, la Fălticeni, în familia unui negustor. Făcând parte din prima promoţie a Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni, Grigore Vasiliu era comediantul clasei, stârnind adesea amuzamentul colegilor săi. S-a înscris apoi la Facultatea de Drept din Cernăuţi, în paralel făcând figuraţie la Teatrul Naţional, pentru a se întreține. A fost inițial distribuit de directorul Teatrului din Cernăuţi într-un rol în care, graţie accentului său peltic, a reușit o interpretare apreciată de public. După absolvirea facultăţii de drept, Grigore Vasiliu s-a angajat la Teatrul Naţional din Cernăuţi.
Accentul peltic a fost cel care l-a împiedicat să fie admis la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuți, acolo unde a perseverat ani la rând, pentru ca la a șaptea încercare să fie în sfârșit primit în rândurile cursanților, pentru ca în anul 1933 să se mute cu studiile la București.
„Avea un fizic împotriva tuturor canoanelor profesionale. Era un om mărunţel, insignifiant, cu o figură caricaturală. Iar în mijlocul acestei feţe ilare se aflau doi ochi de o infinită tristeţe, doi ochi de câine bătut. Acest contrast crea un soi de tensiune care era însăşi esenţa artei lui. El juca precum un echilibrist care merge pe-o sârmă, atent să ţină această cumpănă fragilă între tragic şi comic”, își amintea actorul Radu Beligan.
A fost căsătorit de două ori, mai întâi cu actriţa Angela Mateescu, apoi cu actriţa Valeria Nanci, dar nu a avut copii. Cea de-a doua soţie, Valeria Vasiliu Birlic, a jucat alături de soţul ei în filmul „Titanic vals” (1964), precum şi la Teatrul Naţional în piesa „Topaze” (1968) de Marcel Pagnol.
„Titanic vals”, ecranizare după celebra piesă a lui Tudor Muşatescu, este și filmul în care a jucat sub regia gălățeanului Paul Călinescu (1902-2000), film de referință pentru istoria filmului românesc, la fel de proaspăt și astăzi, pentru că, așa cum remarca Paul Călinescu,
„Filmul este veșnic tânăr. Pot îmbătrâni mijloacele tehnice sau modalitățile de expresie, dar filmul operă de artă cum ar putea îmbătrâni?”
Marele actor Grigore Vasiliu Birlic a primit în anul 1953 titlul de Artist Emerit „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă şi pentru activitate merituoasă”, fiind distins apoi şi cu titlul de Artist al Poporului. În 1967 a primit Ordinul Meritul Cultural clasa I „pentru activitate îndelungată în teatru şi merite deosebite în domeniul artei dramatice”.
A murit la 14 februarie 1970, la Bucureşti, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu.
Birlic împreună cu regizorul Paul Călinescu
Vă invităm să vi-l reamintiți pe marele Birlic sau să îl cunoașteți mai bine prin intermediul volumul „Birlic – tăvălugul râsului eclatant, tordantă năvalnică molipsitoare veselie la scenă, când la trap, când la galop” de Gaby Michailescu, volum ce poate fi împrumutat atât de la sediul Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”, cât și de la filialele acesteia.