Întoarcere în timp, în Galațiul anilor ’70: Servicii la domiciliu pentru gospodinele ocupate!

Din categoria „serviciilor la domiciliu”, dincolo de tocilarul și de chivuțele vremurilor trecute, deplasându-ne cu câteva decenii mai încoace, în perioada anilor ’70, vom descoperi cu mirare că prestarea de servicii la domiciuliul gălățenilor, de tipul cumpărăturilor comandate din confortul casei, erau promovate și în Galațiul acelei perioade.

Sub titlul „O formă de comerț mai puțin cunoscută”, cotidianul local Viața nouă populariza în anul 1970, în rândul concetățenilor noștri, o astfel de formă de cumpărături la distanță.

Nu exista facilitatea oferită de telefoanele mobile sau „comanda online”, disponibilă în orice moment, dar era posibilă comanda telefonică! Cumpărăturile nu se făceau de la „supermarket” ci de la magazinele cunoscute, complexe comerciale sau magazinele alimentare din principalele cartiere ale Galațiului, iar oferta nu era la fel de vastă!

Dar „rapiditatea” era și atunci la mare preț, astfel că devenea oportună inițierea unui serviciu care își propunea să modernizeze comerțul local prin asigurarea accesului la cumpărături „doar prin puterea magică a două numere de telefon”: 13840 – Magazinul „Mercur” din cartierul Mazepa Galați și 15624 – Magazinul Țiglina I Galați, curând urmate și de un al treilea, magazinul alimentar din Țiglina III!

Și reclama era pe măsură:

„Când nu-ți mai vezi capul de treburi, când vii obosită de la muncă, ridicarea receptorului și formarea numerelor respective îți aduce parcă puțină alinare. Simți că de dincolo, de la capătul firului îți va veni „salvarea”. Aceasta nu poate fi decât una din cele două unități alimentare cu servire la domiciliu, care, în schimbul a 30 de bani pe kg (pentru transport!), îți va aduce la ora fixată tot ceea ce dorești.”

Noul serviciu, inițiat de Direcția Comercială Galați, a fost testat pe clienții fideli în principal, iar răspunsul „pieții” a fost analizat cu atenție, în urma desfășurării unui sondaj de opinie în rândul gospodinelor amatoare, care au răspuns cu entuziasm la această idee.

Întrebării reporterului, adresată unei „soții casnice” („Credeți că servirea la domiciliu știrbește din prestigiul unei soții care s-a dedicat exclusiv menajului?”) i s-a răspuns cu aplomb: „Desigur că nu. O gospodină harnică duce o permanentă lipsă de timp și câteva ore în plus contează pentru fiecare.”

Surse: Viața nouă, an. 26, nr. 7967, 26 iul. 1970