În primăvara anului 1937, „în una din cele mai frumoase pozițiuni și pe o arteră principală a Galaților, a început să se înalțe falnică și plină de somptuozitate, clădirea mult visatului cămin al nostru”. Construcția Casei Învățătorilor Covurluieni era rodul unei munci tenace a Asociației Învățătorilor din Județul Covurlui, care a desfășurat timp de mai mulți ani o intensă activitate în scopul construirii unui local propriu.
Un rol important l-a avut înființarea Societății „Căminul” Corpului didactic primar din Județul Covurlui (20 aprilie 1924) al cărui scop principal, prin Statut, era de a clădi sau a cumpăra în Galați un cămin al societății, care să dispună de bibliotecă, sală de conferințe didactice, cinematograf, restaurant și hotel pentru corpul didactic, internat pentru fiii corpului didactic primar etc. De asemenea, asociația avea rolul de a acorda ajutoare pentru studii copiilor săraci și merituoși ai membrilor Societății, de a întreține coloniile școlare și de a da ajutoare în caz de boală sau deces, precum și de a scoate o Foaie „în care să se dezbată chestiuni școlare și profesionale”, toate aceste deziderate fiind îndeplinite și în ziua de astăzi de Casa Corpului Didactic Galați.
În februarie 1928, Petre Puchianu, președintele Asociației Învățătorilor din Județul Covurlui, solicita, printr-o cerere, Primăriei orașului Galați un loc viran pentru construcția unui local.
O serie de măsuri au fost luate în ședința noului comitet al Asociației Învățătorilor din Județul Covurlui, din februarie 1934, condus de Iordache Stoica. Acele măsuri prevedeau: continuarea reuniunilor colegiale în oraș și în județ, îmbogățirea bibliotecii, dar și o cercetare asupra sumei de bani realizată pentru construcția casei învățătorilor.
La începutul anilor ‘30, Comitetul Asociației Învățătorilor crease „un fond inalienabil în vederea construcției Casei învățătorilor – de lei 9000 – precum și a unui fond de rezervă de aproape 6000 lei, care desigur că va avea aceiași destinație ca și suma de mai sus”.
La 31 iulie 1936, Comisia Interimară a Municipiului Galați a donat Asociației Învățătorilor din Județul Covurlui un teren de aproape 1.368 metri pătrați din proprietatea Primăriei orașului Galați, situat în strada Heliade Rădulescu. Actul de donație, autentificat de Tribunalul Judeţului Covurlui, a fost încheiat între președintele Comisiei interimare a Municipiului Galați, G. H. Dumitrescu și președintele Asociației Învățătorilor din Județul Covurlui, Iordache Stoica.
Pentru că suma necesară construcției era de cca 2 milioane de lei, au avut loc diverse acțiuni de colectă publică: baluri, donații, conferințe, serbări școlare, vânzarea unor caiete către elevi, fiind vizată strângerea sumei necesare.
Fondurile necesare construcției au fost strânse datorită unei „complete solidarități” între cele două instituţii: Asociația Generală a Învăţătorilor din Judeţul Covurlui şi Banca Cadrelor Didactice, care au contribuit „cu tot ce a fost posibil omeneşte” pentru realizarea imperiosului edificiu:
„Căminul învățătorilor covurluieni nu poate și nu trebuie să fie o prea modestă căsuță, ci un impozant edificiu, care să contribuie la sporirea prestigiului nostru, să adauge la estetica orașului, să satisfacă cea mai mare parte din necesitățile profesionale și materiale ale corpului nostru și mai presus de toate, să fie mijlocul prin care solidaritatea noastră să crească mereu” .
Casa Corpului Didactic Galați
La sfârșitul anului 1936, în presa locală au apărut articole despre clădirea în care aveau să fie concentrate toate instituțiile corpului didactic și care „va satisface și latura morală de a contribui prin proporțiile și estetica lui la ridicarea prestigiului corpului învățătoresc din acest oraș și județ, constituind totodată un spor la frumusețea și estetica primului port la Dunăre care este Galați. Într-un cuvânt noua clădire va fi un palat impozant demn de învățători. Prin construirea «Casei învățătorilor» se înfăptuiește unul din cele mai de seamă năzuinți ale învățătorimii din Covurlui.”
Construcția clădirii din strada Heliade Rădulescu nr. 2 (astăzi str. Gării nr. 35), ridicată pe terenul donat de Primăria Municipiului Galați, care a și susținut inițiativa cu o însemnată subvenție în bani, a necesitat eforturi financiare, materiale și umane majore pentru finalizarea ei.
Astăzi imobilului situat pe str. Gării nr. 35 face parte din Patrimoniul Cultural Naţional, fiind înregistrat în Lista Monumentelor Istorice pentru județul Galați, la poziția 147, cod GL-II-m-B-03049.
Surse: Vocea Galaților, an. 19, nr 5562, 16 sept 1936; Acțiunea, 31 dec. 1936; Vocea Galatilor, an. 20, nr 5692, 19 febr 1937, p 1; Căminul şcolii, an. 7, nr. 7-8-9-10, mart. – iun. 1937; Valentin Bodea, Monumente istorice și personalități din orașul Galați, Galați, Sinteze, 2015.
Petre Puchianu
Petru Puchianu (1886-1970) – institutor. Absolvent al Școlii Normale „C. Negri” din Galați, care a activat la Școala de aplicație de pe lângă Școala Normală (azi Colegiul Național „C. Negri”) din Galați (1910-1914), autor de manuale didactice pentru clasa a X-a, membru în colectivul de redacție al revistei Școala, căpitan în Regimentul 35 artilerie, fondator și președinte al Băncii Învățătorilor din Galați, președinte al Asociației Corpului Didactic Primar din Covurlui, condamnat în 1951, pentru „uneltire împotriva ordinii sociale”.