În anul 1932, la începutul lunii aprilie, la Teatrul Central din Galați s-a jucat revista „Bucureștii dansează” de Ion Pribeagu și Nicu Kanner.
Presa locală a popularizat evenimentul, anunțând gălățenii că pentru prețuri variind de la 25 la 100 de lei vor putea petrece câteva ore de veselie și voie bună vizionând un spectacol de revistă inedit, „într-un cadru de revistă fastuoasă, cu muzică, dans și femei frumoase”.
„Bucureștii dansează” – spectacol de revistă în 2 acte și 33 de tablouri – a fost jucat de un ansamblu de primă clasă. „Spiritele și poantele abundă, sketchurile pline cu haz alternează cu dansuri stilate și totul e prezentat într-un chip desăvârșit” constatau cronicile apărute pe marginea spectacolului.
Prestația trupei „Pitpalacul”, cea care a asigurat reușita revistei, a fost desăvârșită, fapt consemnat în presa vremii:
„aplauzele, aclamațiile și rechemările necontenite au dovedit că gălățenii gustă cu plăcere acest gen de spectacol, mai cu seamă când e prezentat de o trupă excelentă, într-un cadru adecvat și când, cum e cazul, – artiștii fac risipă de umor și fantezie. E drept că textul autorilor, d-nii Pribeagu și Kanner le furnizează materialul.”
Publicul le-a aclamat pe actrițele Natalița Pavelescu, Rosina Wiquelin, Mica Marinescu, Tatiana Nistor și pe cunoscuții Nicolae Niculescu-Buzău, Nicu Kanner, I. Pizone, Dan Demetrescu și Nae Simionescu.
Prezența lui Ion Pribeagu, „răsfățatul umorist al Capitalei”, care „a venit în carne și oase, spre a spune prologul revistei, «cu ceva chestii din localitate»” a fost garanția „unei seri bune și delicioase”. A doua zi, Ion Pribeagu a participat și la un bal, organizat de Comitetul pentru ajutorarea săracilor din Galați, în scopul strângerii de fonduri în beneficiul persoanelor fără venituri. Surpriza și punctul principal de atracție a fost prezența lui Ion Pribeagu, „principe autentic al vervei și humorului românesc”, așa cum era caracterizat în anunțul apărut în cotidianul local.
Ion Pribeagu era cunoscut și apreciat pentru revistele și cupletele pe care le realiza, calitățile apreciate acum 90 de ani de publicul ce gusta astfel de spectacole putând fi descoperite în aceleași cronici apărute în gazetele timpului: „au savoarea faptului curent, persiflarea în vorba literară, «poanta» care se ivește la tot momentul fără a mai da răgazul unei așteptări prea lungi sau să alunge atențiunea către meschinele preocupări brutale de orice clipă, apanajul vremurilor de tristă actualitate”.
Ion Pribeagu
Unul dintre cei mai buni umoriști români, Ion Pribeagu a fost cel care a scris atât multe dintre libretele umoristice ale lui Constantin Tănase, cât și versurile celebrului tangou Zaraza.
Zaraza, tangoul compus de argentinianul Benjamin Tagle Lara în anul 1929, a prins viață în limba română în anul 1931, datorită lui Ion Pribeagu, care a compus versurile. Melodia în versiunea românească, înregistrată la Odeon Records (Berlin, 1931), a devenit unul dintre cele mai populare „hituri`” al muzicii urbane din perioada interbelică și l-a făcut nemuritor pe brăileanul Cristian Vasile, care interpreta inimitabil celebrele versuri:
„Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza, / Cine te-a iubit,
Câți au plâns, nebuni, pentru tine / Și câți au murit!
Vreau să-mi dai gura-ți, dulce Zaraza,/ Să mă-mbete mereu,
De-a ta sărutare,/ Zaraza, vreau să mor și eu!”
Ion Pribeagu era de fapt un pseudonim literar, numele real al poetului și umoristului evreu, originar din România, fiind Isac Lazarovici (1887-1971). Acesta a scris atât piese pentru teatru, cât și cronici, proză şi versuri umoristice (calambururi, anecdote, poeme), folosind de asemenea și alte pseudonime, precum: Sachi Disperatul, Ion Palavră, Ion Vraiște, Ivan Turbincă, Vasile Găină, Vasile Ispravă etc. Din anul 1929, a colaborat cu texte la emisiunea „Ora veselă”, difuzată la Radiodifuziunea Română, devenind extrem de cunoscut, inclusiv prin interpretarea în lectură proprie a acestor texte și prin versurile de început ale emisiunii:
„Fraților din toată țara,/ Din Arad și Hunedoara
Din Constanța și Sascut/ Vă salut
Și vă spun la toți cinsit:/ Bine v-am găsit!”
A redactat, de asemenea, pagina veselă a ziarului Dimineața și a colaborat la numeroase publicații și reviste literare: Adevărul, Cronicarul, Rampa, Curierul Israelit, Ordinea, Facla, Caricatura, Umorul, Israelitul, Rațiunea, Ilustrațiunea, Pagini literare, Junimea Evree, Țânțarul, Scânteia, Stampa, Tribuna, Scena, Glasul Bucovinei.
A emigrat în Israel în anul 1962, continuând să scrie poezie umoristică în limba română la rubrica „Cronica rimată” a cotidianului Viața Noastră din Tel Aviv și a fost autorul câtorva spectacole de revistă.
Surse: Vocea Galaţilor, an. 15, nr. 4224, 9 apr. 1932; Vocea Galaților, an. 15, nr. 4225, 10 apr. 1932; Acţiunea, an. 3, nr. 552, 11 apr. 1932; Vocea Galaților, an. 15, nr. 4225, 8 apr. 1932; Ion Pribeagu, Vârfuri de spadă, Bucureşti: Atelierele Societăţei Anonime „Poporul”, 1915.