Acum 85 de ani, ziarul Adevărul din 16 aprilie 1937 publica articolul intitulat „Un fenomen muzical românesc : Copiii minune Valentin și Ștefan Gheorghiu”.
Cei doi copii proveneau din Galați și astăzi sunt personalități importante, care au intrat în istoria muzii românești. Valentin Gheorghiu, în vârstă de opt ani, cânta la pian, în timp ce Ștefan Gheorghiu, în vârstă de zece ani, cânta la vioară, despre cei doi frați presa remarcând faptul că „au dovedit resurse excepționale înainte de a avea cele mai elementare noțiuni muzicale. Ca elevi ai Academiei regale de muzică s-au impus în cel mai scurt timp și au trezit convingerea unanimă asupra destinului lor excepțional”.
Cititorii erau invitați să-i asculte pe cei doi „copii minune” într-un concert la sala „Dalles” unde, pe lângă compoziții semnate de Bach, Mozart și Beethoven, aveau să interpreteze și compoziții proprii, ale celui mai mic dintre frați, Valentin. Totodată se menționa faptul că însuşi „marele nostru Enescu vorbește și atestă în cuvinte de laudă excepționala apariție a acestui fenomen muzical românesc”, într-o scrisoare a cărui facsimil urma să apară în revista Muzică și poezie.
La câteva zile după concert, redactorul ziarului Adevărul, publicistul Miron Grindea publica articolul „Copii minune”:
„M-am dus ieri la concertul fraților Gheorghiu, cu un sentiment de legitimă teamă. Prezența unui copil minune este mai curând enervantă, la gândul că desfășurarea prodigioasă a unui talent artistic este, poate, un capriciu brusc al naturii, sortit să devină, cu timpul, un fapt banal, pierdut în cotidian… […] Frații Ștefan și Valentin Gheorghiu sunt incontestabil două apariții fenomenale. Primul, în vârstă de 10 ani, cântă la vioară cu o gravitate de mare concertist. Desigur că având o îndrumare severă, și mai târziu binecuvântarea pedagogică a unui Enescu, prodigele de astăzi va ajunge un violonist de mare clasă. […] Darurile pianistului, Valentin Gheorghiu pot fi socotite, însă, fără nici nici o reticență, drept miraculoase. E drept că talentul acestui copil se desvoltă sub controlul celui mai mare pedagog al pianului dela noi, d-ra Constanța Erbiceanu, dar, în afara oricărei orientări Valentin Gheorghiu impresionează prin naturalețea structurii sale (cântă ca și cum s-ar juca fără nici o încordare, fără nici o grație convențională). Tonul acestui concertist de opt ani este de o plinătate și o frumusețe pe care le-ar putea râvni mulți profesioniști. Densitatea acordurilor trebuie socotită printre fenomene. Valentin Gheorghiu a executat Fantezia în re minor de Mozart ca orice mare pianist. Muzicalitatea lui e desăvârșită. Frații Gheorghiu au trecut pragul notorietății. De azi, înainte, trebuie să lucreze cu râvnă, spre a ajunge ceea ce toată lumea e în drept să aștepte.”
Timpul a dovedit că cei doi au devenit o prezenţă constantă a vieţii muzicale româneşti şi în timp au ajuns nume cu rezonanță internaţională, incluse în categoria marilor muzicieni contemporani.
Ștefan Gheorghiu
Ștefan Gheorghiu (1926-2010) a început să cânte la vioară de la vârsta de 5 ani, iar la vârsta de 9 ani a devenit student al Academiei Regale de Muzică din București. A primit o bursă de studii la Conservatorul Național de Muzică din Paris și s-a perfecționat cu profesori importanți ai vremii. A fost profesor de vioară și de interpretare artistică la Academia de Muzică din București, devenind unul dintre cei mai apreciați profesori de vioară din România, cu recunoaștere la nivel internațional. A devenit recunoscut pentru activitatea sa în domeniul muzicii de cameră. A colaborat în numeroase rânduri cu fratele său, pianistul Valentin Gheorghiu, împreună cu care a câștigat prima ediție a Festivalului Internațional „George Enescu”, luând premiul I pentru cea mai bună interpretare a Sonatei a III-a în la minor „în caracter popular românesc” de George Enescu. În îndelungata sa carieră carieră muzicală a colaborat cu mari dirijori ai lumii și a susținut concerte în țară și în străinătate. A apărut în programe de muzică de cameră alături de alte nume importante ale muzicii de gen și a interpretat lucrări în primă audiție ale multor compozitori contemporani.
Valentin Gheorghiu
Valentin Gheorghiu (n. 21 martie 1928) a urmat cursurile Academiei Regale de Muzică din Bucureşti (avându-i ca profesori pe Mihail Jora, Constanţa Erbiceanu, Mihail Andricu, Constantin Brăiloiu) și cele ale Conservatorului Naţional Superior de Muzică din Paris, unde a urmat studii de pian cu Lazare Levy, de teorie şi solfegiu cu Marcelle Mayer şi de armonie cu Noël Gallon (1937-1939). După debutul din anul 1943, ca solist pe scena Ateneului Român din Bucureşti, în compania Orchestrei Filarmonice din Bucureşti, a urmat o carieră cu un parcurs constant devenind în timp unul dintre cei mai importanți pianiști români în special în domeniul interpretării pianistice. Cariera interpretativă a fost completată de activitatea componistică, acesta compunând muzică simfonică, muzică de film, muzică de cameră, muzică corală și muzică vocală. A întreprins turnee în numeroase țări și a colaborat cu orchestre de prestigiu ca: Société des Concerts du Conservatoire de Paris, Gewandhaus Leipzig sau Staatskapelle Dresda şi cu dirijori de renume mondial. A făcut înregistrări de radio, televiziune și a înregistrat pentru casele de discuri His Master’s Voice, Deutsche Grammophone, Pathé Marconi, Supraphon Music Publishing, Electrecord. Notorietatea în domeniu i-a adus calitate de membru în juriile unora dintre cele mai prestigioase concursuri internaţionale. Numeroasele premii şi distincţii acordate de-a lungul carierei atestă recunoaşterea valorii sale în domeniul muzicii contemporane.
Surse: Adevărul, an. 51, nr. 16326, 16 apr. 1937; Adevărul, an. 51, nr. 16329, 20 apr. 1937; Oameni în memoria Galaţiului : Aniversări 2008, Galaţi: Axis Libri, 2009.