„Crucea Roșie este cel mai puternic simbol de solidaritate omenească.”
(Regina Maria)
Ziua de 8 mai a fost declarată, în anul 1859, Ziua Mondială a Crucii Roşii de către Comitetul Internaţional al Crucii Roşii.
Liga Societăților de Cruce Roșie a fost înființată în mod formal, cu sediul la Paris, de către Societățile de Cruce Roșie din mai multe state ale Europei și de Statele Unite ale Americii. Din 1939, sediul permanent al Ligii fost la Geneva.
Doamne din Comitetul Crucii Roșii din Galați
România a devenit parte semnatară la prima Convenție de la Geneva din 1864 și a ratificat-o în anul 1874. Pe 4 iulie 1876 a luat ființă Societatea Crucea Roșie din România, care și-a început activitatea în actualul sediu al Spitalului Colțea din București. În timpul Războiului de Independență, Crucea Roșie Română a intervenit cu personal sanitar, ambulanțe și trenuri sanitare în sprijinul trupelor de campanie. Aceasta a înființat așezăminte spitalicești în București și în diferite orașe din țară.
Prin Statutul Crucii Roșii, adoptat în 1876, femeile nu puteau face parte din conducerea Societății, astfel că, în anul 1906, s-au pus bazele Societății de Cruce Roșie a doamnelor din România. Societatea activa în paralel cu cea înființată în 1876 și se ocupa cu strângerea de fonduri pentru ajutorarea celor afectați de război și de calamități, pregătea personal voluntar, cooptând doamne devotate din aproape toate orașele țării.
În anul 1915, Adunarea Generală a Societății Naționale de Cruce Roșie a aprobat fuziunea celor două entități. Cu acest prilej, Regina Maria, sub al cărei patronaj se afla Crucea Roșie la acea vreme, a adresat românilor următorul mesaj:
„Crucea Roșie, nădejdea tuturor în timp de pace, ca și în război, nu trebuie să piară. Cu toții, de la mic la mare să o sprijinim cu evlavie, cu însuflețire, cu nesfârșită dragoste”.
La Galați, doamne din toate categoriile societății au îngrijit răniți în Spitalele Crucii Roșii Române, filiala Galați, care a avut ca prim sediu, în anul 1916, spitalul condus de Maria Gussi, soția subprefectului județului Covurlui, Alexandru Gussi. Spitalul, instalat în clădirea Liceului „Vasile Alecsandri”, împreună cu cel din localul școlilor primare de băeți nr. 2 și de fete nr. 4 și cu anexa instalată în casele Papadopol din strada Mavramol din Galați, precum și celelalte spitale de campanie înființate în timpul Primului Război Mondial au primit contribuția tuturor gălățenilor.
Calypso Botez
Nume feminine sonore ale societății gălățene au avut, de-a lungul timpului, o intensă activitate în cadrul spitalelor Crucii Roșii, Filiala Galați, printre acestea numărându-se Calipso Botez, președinta Societății Crucea Roșie din Galați, răsplătită cu numeroase decorații pentru activitatea deosebită de ajutorare a răniților, femeilor și copiilor.
Elena Caragiani-Stoenescu
Elena Caragiani Stoenescu, infirmieră voluntară a Crucii Roșii în timpul Primului Război Mondial, a activat mai întâi la un spital din București, pentru ca apoi, împreună cu sora sa, Suzana Caragiani-Chirițoiu, să înființeze un spital la Tecuci, în casa părinților.
Helene Chrissoveloni-Șuțu (născută la Galați) s-a implicat în proiectul reginei Maria de dotare a armatei române cu ambulanțe, organizația condusă de fiica bancherului Zane Chrissoveloni fuzionând, sub egida Comitetului de Asistență a Crucii Roșii Române de la Paris, cu organizațiile Ajutor pentru Ambulanțele României și Ajutor pentru Spitalele Militare Românești.
Eliza Leonida Zamfirescu
Sybille Youell Chrisoveloni, soția bancherului Jean Chrisoveloni (fratele Helenei) și prietena reginei Maria, a organizat pe moșia de la Ghidigeni (județul Galați), spitalele de campanie denumite „Regina Maria”, ce erau dotate cu sute de paturi pentru răniții de pe frontul Primului Război Mondial.
În 1991, denumirea Ligii Societăților de Cruce Roșie și Semiluna Roșie s-a schimbat în „Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semiluna Roșie”.
Natalia Leonida
Adela Leonida
Natalia Leonida, a doua fiică a renumitei familii Leonida din Galați, profesoară de limba franceză la Craiova și București, împreună cu surorile ei Eliza Leonida Zamfirescu, prima femeie inginer din Europa și Adela Leonida-Paul, unul dintre cei mai importanți medici oftamologi pe care i-a avut România, au participat ca infirmiere ale Crucii Roșii Române în spitalele din București și în cele din Moldova, în perioada anilor 1916-1918. De altfel, Eliza Leonda Zamfirescu a și condus Spitalul Crucii Roșii de la Vaslui, în anul 1917.
Numeroase cadre medicale, medici, infirmiere, farmaciste au făcut parte din personalul Crucii Roșii Române în perioada primei conflagrații mondiale, numele lor regăsindu-se astăzi în arhivele de documente ale Direcției Generale a Serviciului Sanitar din Galați.
Federaţia Internaţională a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie este cea mai mare organizaţie umanitară din lume care oferă asistenţă persoanelor vulnerabile, una dintre principalele activități ale acesteia fiind aceea de a oferi și de a coordona asistența pentru victimele dezastrelor naturale și ale epidemiilor.
Tuturor slujitorilor acestei asociații caritabile, cea mai mare din lume, le spunem astăzi „La mulți ani!”.
Surse: Eroinele României Mari, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2018; Dimitrie Faur, Galațul nostru : însemnări istorice și culturale, Galați, Editura Autorului, [1924];
https://crucearosie.ro/cine-suntem/istoria-crucii-rosii-romane/istoria-crucii-rosii-romane-1876-1915/