Întoarcere în timp, în Galați, în urmă cu 165 de ani, când a început construirea Bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin și Elena”

Acum 165 de ani începea construcția unui sfânt locaş gălăţean, încărcat de istorie, despre care găsim mai multe amănunte în lucrarea „Istoricul Bisericei şi Parohiei «Sf. Împăraţi» din Galaţi : (1857-1927)”, semnată de preotul Ludovic Cosma, paroh al bisericii peste trei decenii (1907-1940). Istoricul bisericii a fost realizat cu prilejul împlinirii a 70 de ani de la punerea temeliei (1857), acesta fiind întocmit pe baza documentele aflate în arhiva Episcopiei Dunării de Jos.

Biserica a fost zidită din iniţiativa medelnicierului Iordache Florea şi a comercianţilor Soare Ioan şi Nicolai Macarie, ajutaţi de preoţii Ioan Dumitriu (Umbrărescu) şi Mihail Crihană (ajuns ulterior paroh al bisericei între anii 1862-1907). Aceştia, cu „două condici de milă, eliberate de protoiereul judeţului Covurlui”, Zaharia Rodocalat (1844-1860), au adunat bani şi materiale de la enoriaşi şi diverşi donatori, pentru construirea bisericii.

Încă din anul 1854, „slugerul Iordache Florea cu alţi mahalagii, locuitori Gălăţeni” îşi exprimaseră dorinţa clădirii unei biserici „pe zarea dealului” cum era numit „locul unde erau înşirate numeroase mori de vânt, cu aripi de lemn, care se întorceau după vânt şi se întindeau de pe unde e acum tunelul, pe toată zarea dealului până spre Ţiglina, de unde şi Str. Morilor”.

Pentru înălţarea sfintei biserici a fost aleasă mahalaua Târgul Nou, mai exact „mijlocul ţintirimului spitalului public din Galaţi – neîmprejmuit încă cu gard pe atunci şi situat afară de oraş – şi anume pe locul unde, sub o mare movilă, se odihneau între altele numeroase trupuri de ale ostaşilor ruşi, îngropaţi aci, în ţintirimul spitalului public, în gropi comune, începând de pe la 1803 încoace, din timpul răsboaelor cu Turcii, şi sfârşitul cu cel din Crimeia (1853) iar împrejur mai erau îngropate şi alte trupuri ale victimelor unor boli secerătoare de multe vieţi, cum a fost holera dela 1848 şi 1855, când se îngropaseră tot aci numeroşi morţi din oraş şi dela spitalul public Sf. Spiridon”.

Autorizaţiei de construcţie din 3 ianuarie 1857 i-a fost alăturată o adresă, datată 7 ianuarie 1857, „condică şnuruită sub pecetea Protopopiei” care îndemna pe „toţi fiii bisericei răsăritului nobili şi clasa de jos, bogaţi şi săraci, a tinde mâna după bunăvoinţă şi putere, în ajutorul facerii bisericii menite, subscriind însuşi cu mâna sa suma ce afierosește în număr şi posloviţă, (litere n. a.) ca după asemenea reguli şi iscălitură să se poată face luare aminte cu acurateţă de suma ce se adună şi se cheltueşte la facerea bisericei…”.

La 21 mai 1857 avea loc sfinţirea locului de către protoiereul ţinutului Covurlui, Zaharia Rodocalat, începând zidirea bisericii „aşezată spre laturea de apus a oraşului Galaţi, pe o întindere de 1 ½ km… […] …în mijlocul unei frumoase grădini şi în cel mai înalt punct al oraşului, pe strada cu acelaşi nume, la 54 m. deasupra nivelului Dunării şi 60 m înălţime deasupra nivelului Mării Negre. Are forma crucei cu adaosul altor 4 unghiuri intermediare, pe la subsolurile crucei şi este făcută după planul catedralei din Bolgrad – indicat de însuşi P. S. Episcop Melchisedec Ştefănescu – cu dimensiuni ceva mai reduse. Este destul de spaţioasă având totuşi aproape 300 m² în interior, afară de sf. Altar şi putând încăpea în ea 5-600 de oameni. Zidurile îi sunt groase (1 m) făcute din cărămidă şi tencuite pe ambele părţi, pereţii fiind daţi cu uleiu în culoare şi pe dinlăuntru şi pe dinafară”.

Biserica a fost sfinţită la 3 septembrie 1863 de către P. S. Arhiereu Melchisedec Ştefănescu, locotenent de episcop al Eparhiei Huşilor, episcop al Dunării de Jos (1865-1879).

În anul 1881, cu prilejul hramului bisericii (21 mai), istoricul V. A. Urechia a vizitat biserica și impresionat de construcție a susţinut ca aceasta „să fie declarată catedrala oraşului şi să se clădească în jurul ei un local pentru Seminar” dar, din cauza poziţiei ei mărginaşe pe atunci, a renunţat la această idee.

Cine sunt cei care au avut un rol în „povestea” zidirii Bisericii „Sf. Împăraţi” din Galați? Aflați în continuare:

Soare Ion (?-1893) – Mare comerciant şi cititor principal al Bisericii „Sf. Împăraţi”. Epitrop mai tot timpul al Bisericii „Sf. Împăraţi” a lăsat bisericii, la moartea sa, un bon de 1.000 lei, încasat abia prin anul 1901 şi folosit la reparaţiile bisericii.

Preotul Mihail Crihană (1828-1907) se născuse în satul Cudalbi din jud. Covurlui. Catihet, hirotonit preot pe seama Bisericii „Sf. Gheorghe” din Galaţi (28 mai 1851), cinstit cu rangul de sachelar (nov. 1854) de către P. S. Meletie Istrati, episcopul Huşilor şi cu rangul de econom (25 oct. 1858) de către P. S. Ghenadie, locotenent de episcop al Huşilor, a fost delegat ca protopop al unei părţi din ţinutul Covurlui (7 iul. 1860) și apoi transferat la Biserica „Sf. Împăraţi” (iun. 1862), unde devine paroh al Bisericii „Sf. Împăraţi” (1864-1907).

Ludovic Cosma (1882-1947), absolvent al Facultăţii de Teologie din Bucureşti şi al Seminarului Pedagogic Universitar, a fost preot paroh al Bisericii „Sfinţii Împăraţi” din Galaţi, hirotonit la 14 sept. 1907 şi instalat de economul Gheorghe Popescu la 7 oct. 1907. Este cel care a luat în grijă soarta Bisericii „Sfinţii Împăraţi” din Galaţi şi a enoriaşilor săi, dedicându-şi toate puterile bunăstării materiale şi spirituale a acestora. Beneficiind de sprijinul epitropului Constandache Constantinescu, a reuşit să restaureze biserica, să ridice casele parohiale şi să construiască o sală de conferinţe. Sala, ce purta numele binefăcătorilor săi, soţii Zamfira şi Constandache Constantinescu a fost ridicată din dorinţa de a avea un loc în care să poată discuta cu enoriaşii, fiind finalizată la redeschiderea bisericii, după renovare, în toamna anului 1908 și considerată prima de acest fel din ţară.

În anul 1914 la inaugurarea noii săli de conferinţe a parohiei, asistenţa a beneficiat la prima întrunire, ţinută la 9 noiembrie, de prezenţa lui Nicolae Iorga, al cărui nume va fi purtat de biblioteca bisericii, inaugurată în acelaşi an. Din 23 octombrie 1924, sala de conferinţe a primit numele de Căminul Cultural „Sfinţii Împăraţi”, fiinţând sub auspiciile Fundaţiei „Principele Carol” din Bucureşti şi conform statutelor acesteia.

Numele preotului Ludovic Cosma său se alătură, prin întreaga sa viaţă şi activitate, altor figuri luminoase de preoţi care au slujit pe meleagurile gălăţene şi care s-au transformat în exemple de frumoasă şi rodnică dedicaţie şi implicare în viaţa comunităţii, acesta lăsând urme de neşters şi dincolo de pragul bisericii, în parohia unde a slujit şi pe care a îmbogăţit-o din punct de vedere material, cultural şi spiritual, devenind, aşa cum el însuşi îşi exprima speranţa în discursul de instalare la Biserica „Sf. Împăraţi”, „veşnic lumină vie în fapte şi în cuvânt […] pildă bună şi vrednică”.

Ioan Dumitriu a fost ctitor şi primul preot al Bisericii „Sf. Împăraţi” (1863-1864).

Surse: Ludovic Cosma, Istoricul bisericei şi parohiei „Sf. Impăraţi” din Galaţi : (1857-1927), Galaţi: Tipografia „Cultura Poporului”, 1927; Camelia Toporaș, Tena Bezman, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Oameni în memoria Galațiului : Aniversări 2017, Galați: Axis Libri, 2018.