Întoarcere în timp… în urmă cu 55 de ani, când Tom Sawyer „se aventura” la Galaţi

Afișul filmului apărut în 1968

Pe malul stâng al fluviului apare deodată un grup de cowboy: Un cal se împiedică și cade.

– Stop! reluăm filmarea!

Și astfel totul se lămurește. Aici pe malul Dunării, (devenită ad-hoc Mississippi) se turnează primele secvențe ale producției cinematografice Aventurile lui Tom Sawyer.

Se dă semnalul și călăreții se avântă din nou pe marginea râpei! Se opresc, caută în jur și la comanda șerifului se îndepărtează în galop. Dintre boscheți apar cei urmăriți: Joe Indianul și Windy, interpretați de actorii canadieni Jacques Bilodeau și Mario Verdon.”

Așa începea articolul din ziarul Scânteia tineretului din data de 21 septembrie 1967, când la Galați se desfășurau o serie de filmări pentru pelicula cinematografică Aventurile lui Tom Sawyer, ecranizare după romanul scriitorului american Mark Twain. Datorită cadrului natural și pitoresc al Dunării, al portului și al împrejurimilor sale, Galațiul a fost ales să întruchipeze orașul „western” St. Petersburg de pe malul fluviului Mississippi.

Într-un amplu articol apărut în revista Cinema, criticul de artă Eva Sîrbu a surprins și a relatat cititorilor câteva momente din animația provocată de eveniment în orașul de la Dunăre:

„… la o aruncătură de băţ de portul cu braţele macaralelor încrucişate în aer, între blocurile moderne de pe mal şi vasele comerciale care trec în susul şi în josul Dunării, «Paul Jones», celebrul «Paul Jones» al companiei «Mississippi Mail Line» înalţă spre cerul Galaţiului cele două coşuri – celebre şi ele – crenelate la capăt şi tremurând uşor în vânt, pentru că sînt din carton. Băieţii Galaţiului trec înot pe lângă ele şi-i silabisesc numele, născocind cel mai năstruşnic joc de cuvinte pe care venerabilul fluviu îl poate sugera unor copii mai mici sau mai mari”.

Și cu astfel de oaspeți importanți în oraș, cetățenii Galațiului de pe uscat vin seara să asiste la debarcarea echipei. Vin să-l vadă pe Tom Sawyer, pe Huckleberry Finn, pe negrul Jim – și cucoanele în rochii lungi care au călătorit toată ziua pe Mississippi. Și lumea lui Mark Twain descinde de pe vas, se îmbarcă în mașinile studioului, se duce la hotel, se demachiază, își schimbă costumul și devine lumea noastră. Lumea din ziua de azi. Și cu toții, Tom și Huck, Jim și Joe Indianul, Windy și bătrânul Finn se duc la restaurant să mănânce pește la grătar – pentru că tot suntem pe Mississippi. Până a doua zi bătrânul Mark Twain și lumea sa sînt dați uitării și fiecare devine însuși […] A doua zi în zori, fiecare intră în pielea personajului și pleacă, pe apă „verzii” [echipa românească care a imortalizat scenele de pe apă] și „albaștrii” [echipa franceză care a filmat scenele de pe uscat].

Filmul, prima ecranizare românească a romanului omonim al lui Mark Twain, a fost rezultatul coproducției Franco London Film (Paris) cu Studioul Cinematografic București. Producţia cinematografică care spunea povestea celor doi copii, Tom Sawyer şi Huckleberry Finn, o poveste a copilăriei plină de întâmplări hazlii sau tragi-comice, a fost realizată de regizorul român Mihai Iacob în colaborare cu regizorul francez Wolfgang Liebeneiner.

O gălățeancă din echipa de figurație a filmului

Interpreții filmului, actori francezi și actori români, au garantat succesul acestuia: Marc Di Napoli (Huck), Roland Demongeot (Tom Sawyer), Serge Nubret (Jim), Jacques Bilodeau (Joe Indianul), Mario Verdon (Windy), actrița gălățeancă Marcela Rusu (văduva Douglas), Fory Etterle (avocatul), Ion Dichiseanu, Cristina Teodorescu și mulți alții. Însă, pe Mississippi la Galați au fost doar „Tom și Huck, Jim și Joe Indianul, Windy, căpitanul, cascadorii, figurația și bineînțeles cele două echipe, „albaștrii” și „verzii” […] Și mai erau acolo, cu existența veșnic anonimă, oamenii care fac munca mai puțin atrăgătoare din câte există la un film: directorii și șefii de producție. Oamenii care au grijă să fie mașină, să fie traveling, să fie recuzită, să fie, mereu să fie. La „Tom Sawyer” oamenii aceștia se numesc: Sanda Mănescu, Gheorghe Teban, Ștefan Balamace, Ion Schihar și Leibu Segal.”  

Filmul pentru marele ecran, realizat din filmările pentru serialul de televiziune Tom Sawyera fost premiat, în anul 1968, cu Marele Premiu „Perles” la M.I.F.E.D. – The International Film, TVfilm and Documentary Market.

Marcela Rusu în filmul „Aventurile lui Tom Sawyer”

Printre actorii care au jucat în film s-a numărat și gălățeanca Marcela Rusu (n. 21 iunie 1926, Galaţi – d. 19 februarie 2002, București).  Absolventă a Conservatorului Regal de Muzică şi Artă Dramatică din capitală, la clasa profesorului Vladimir Maximilian, Marcela Rusu a abordat, la începutul carierei, mai mult roluri romantice, în care îşi dezvăluia farmecul şi „vioara tremurătoare” a vocii. Cu timpul a evoluat spre roluri profunde, străbătute de o energie nebănuită, care au făcut-o să devină una dintre actrițele îndrăgite de public. Experienţa scenică acumulată ulterior a dus-o pe renumite scene bucureştene, unde şi-a impus propriul sistem de valori, ajungând în scurt timp să se numere printre artistele de marcă ale teatrului românesc. Timp de peste trei decenii a activat pe scena Teatrului Naţional din București, unde a rămas până la sfârşitul carierei.

Marcela Rusu

Numele Marcelei Rusu se regăsește şi în „cartea de onoare” a altor teatre cu care a colaborat de-a lungul vieții: Teatrul de Comedie din Bucureşti, Teatrul „Victor Ion Popa” din Bârlad, Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” din Bucureşti. De-a lungul timpului i-a avut ca parteneri de scenă pe George Calboreanu, Lucia Sturdza Bulandra, Maria Filotti, Emil Botta, Amza Pellea, Radu Beligan, Dem Rădulescu şi mulţi alţi actori români renumiți.

Pentru întreaga activitate depusă în slujba teatrului românesc, actriţei i-a fost conferit în noiembrie 2001, titlul de Cetăţean de Onoare al municipiului Bucureşti, pentru „prezenţa excepţională în viaţa culturală a oraşului”. 

Surse: Oameni în memoria Galaţiului : Aniversări 2011, Galaţi, Axis Libri, 2013; Viața nouă, an. 23, nr. 7967, 2 sept. 1967; Cinema, an. 5, nr. 11, nov. 1967; Scânteia tineretului, an. 23, nr 5702, 21 sept. 1967.

Add Comment

Required fields are marked *. Your email address will not be published.