Constantin Aslan
Într-un articol dedicat începuturilor sportive gălăţene, publicat în anul 1982, conf. univ. Dumitru Stanciu afirma: „unul dintre sporturile cu mare popularitate la Galaţi în primele două decenii şi jumătate ale secolului nostru a fost ciclismul”. Autorul articolului sublinia, de asemenea, contribuția pe care a avut-o Constantin Aslan la dezvoltarea ciclismul gălăţean.
În anul 1902, în vârstă de doar 12 ani, Constantin Aslan împreună cu alți inimoși suporteri ai ciclismului au organizat primele curse la Galați. După ce în anul 1906 a ajuns la Paris, unde a avut ocazia să-i vadă pe cei mai valoroși cicliști ai timpului, Constantin Aslan s-a reîntors în țară, unde a format o societate sportivă a elevilor, în care ciclismul ocupa primul loc ca importanță.
După terminarea studiilor la Liceul „Vasile Alecsandri” din Galați, Aslan a plecat din nou la Paris, în anul 1910, pentru a urma cursurile Școlii Centrale de Ingineri Civili. În capitala Franței a devenit membru al secțiilor ciclistice ale diverselor cluburi pariziene, unde s-a pregătit intens în acest domeniu.
Aspect de la cursele de biciclete din Galați, din 21 sept. 1913
La începutul anilor ’20 a întemeiat Clubul Ciclist Galați și din inițiativa sa a fost construit un velodrom cu pistă de pământ cu o lungime de 430 m. Ciclismul a atras tot mai mulți practicanți în Galați și același articol menționează că în anul 1922 s-a desfășurat Circuitul Moldovei pe ruta Galați – Focșani – Bârlad – Galați, iar un an mai târziu, în anul 1923, a avut loc primul Campionat de viteză pe pistă. Galațiul a fost gazda Campionatelor Naționale de Ciclism pe pistă și în anul 1924, atunci când gălățenii au dominat cele mai multe probe, așa cum au făcut și ediția din anul 1925.
Cicliști la strat pe Velodromul din Galați, construit în anul 1923, la inițiativa lui Ernest Flacs, președintele Clubului Ciclist Galați
Constantin Aslan (1890-1974) este cel care în anul 1925 a înființat, și la Focşani, o asociație de profil, Clubul Ciclist „Fulgerul”. În anul 1932 a întemeiat Asociaţia Sportivă „Metropola” în București, cu secţii de ciclism şi motociclism, iar mai târziu a devenit vicepreședinte al Federației Române de Automobilism. După război s-a retras în orașul Piatra Neamţ, unde a funcționat ca profesor la şcoala de mecanici auto, contribuind astfel la dezvoltarea interesului pentru sporturile tehnice în rândul elevilor săi. În anul 1949 a organizat Circuitul de Motociclism de la Piatra Neamț. A fost președinte al Comitetului Județean Neamț de Ciclism, membru al Comisiei Federale a Federației Române de Ciclism.
Surse: Viața nouă, an. 23, nr. 7010, 25 iun. 1967; Educație fizică și sport, nr. 6, 1982; Gazeta ilustrată, 21 sept. 1913; Enciclopedia educației fizice și sportului din România. Vol. 1, Ed. a 2-a, Târgu Jiu: Măiastra, 2015; Muzeul ciclismului românesc [online], disponibil în Internet: https://muzeuciclism.ro/index.php/fotografie-carti-postale-2/.
.