Clopotu, „ziar independent, politic, umoristic, atingător, științific, serios variat și interesant”, apărut în anul 1897, la Galați, își propunea să satisfacă toate gusturile și dorințele cititorilor, de la cele mai „serioase”, „științifice”, la subiecte amuzante, dar neapărat „atingătoare”.
Primul număr a apărut pe 9 februarie 1897, dar în colecțiile Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” găsim doar al doilea număr al ziarului.
Redactor era domnul C. P. Gheorghiu, ziarul fiind imprimat la cunoscuta Tipografie „G. Bălășescu”, a cărei reclamă apare de altfel pe ultima pagină a ziarului.
Al doilea număr, din 16 februarie apare doar cu subtitlul de „independent”, considerat, se pare, cel mai important dintre numeroasele calificative ce însoțeau primul număr.
Al treilea și ultimul număr a apărut în martie 1897, așa cum ne anunță referințele din volumele de istorie a presei românești.
Din știrile cuprinse în numărul existent în colecțiile bibliotecii județene gălățene ne atrage atenția cea referitoare la cunoscutul angrosist Kalavrezo și comerțul său de mărfuri coloniale, în cazul de față fiind anunțat un transport de 10.000 de lăzi de portocale și lămâi din Mesina, aduse la Galați pe o corabie ce și-a completat greutatea cu un transport de piatră de lavă, care se dorea a fi achiziționat de administrația locală gălățeană.
Alexandru Kalavrezo, cu origini grecești, din Pireu, întâlnit în presa vremii și sub numele de Calavrezo își avea locuința pe strada Codreanu, astăzi strada Eroilor, în clădirea ce găzduiește Direcția Economie și Finanțe a Consiliului Județean Galați.
S-a păstrat din epocă o carte poștală, aflată în colecțiile Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”, ce prezintă această clădire sub titulatura de Casa Kalavrezo, datată 1903, după data ștampilei de pe verso-ul cărții poștale.
Fratele lui Alexandru, Anton Calavrezo, care locuia la București era însă mult mai cunoscut în țară, fiind unul dintre cei câțiva comercianți multimilionari ai vremii, acesta găsindu-și tragicul sfârșit în anul 1922, ca victimă a unei crime „senzaționale”, ce a constituit o știre de primă pagină a ziarelor naționale din acea perioadă, pentru mai multe zile.
Pe ultima pagină a unicului număr existent în colecțiile Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” descoperim și două reclame ale unor firme gălățene din acea perioadă:
Numărul ziarului îl puteți parcurge și în catalogul electronic al bibliotecii: https://tinread.bvau.ro/opac/bibliographic_view/739925
(C. Toporaș)