Destine gălățene: Alexandru D. Moruzi – economist și primar al Galațiului

Personalitate de seamă a vieţii publice de la sfârşitul secolului al XIX-lea, Alexandru D. Moruzi s-a legat sufleteşte de meleagurile gălăţene odată cu stabilirea familiei sale pe moşia Pechea, moștenită de la bunicul său, domnitorul Alexandru Moruzi. Aici și-a petrecut o parte din copilărie și tot aici avea să revină la maturitate, după un periplu prin marile centre culturale ale Europei, unde și-a desăvârșit studiile economice.

Deși preocupările sale s-au orientat în primul rând către domeniul economiei şi al problemelor agrare, Alexandru D. Moruzi a nutrit și o constantă pasiune pentru artele frumoase, realizând portrete ale unor personalităţi de prim rang, între care Mihail Kogălniceanu, Gheorghe Magheru sau soţia sa, Adela Moruzi (născută Sturdza).

Nobil prin naştere şi educaţie, dar și prin faptele sale, Alexandru D. Moruzi s-a înscris printre spiritele progresiste ale epocii. Înflăcărat de ideile revoluţionare ale anului 1848, s-a implicat activ în viaţa politică, fiind prezent în Adunarea Electivă a Moldovei, în Comisia Centrală de la Focşani și mai târziu în Parlament, ca senator și deputat de Galaţi.

Experienţa sa economică solidă s-a reflectat și în activitatea administrativă. Comisar extraordinar al Guvernului, apoi primar al Galaţiului (15 apr. 1871 – 29 apr. 1873; 27 iul. 1874 – 23 aug. 1874), Alexandru D. Moruzi a desfășurat o operă edilitară de excepţie, care i-a legat definitiv numele de oraşul de la Dunăre. Articolul „Viața și activitatea politică, economică, socială și edilitară, a celui mai mare primar al Galaților, Prințul Alex. D. Moruzi”, din anul 1943, enumera din realizările edilului gălățean:

„Între anii 1871-1873 Prinţul Alex. D. Moruzi a fost primar al Galaţilor. În această calitate el a adus oraşului servicii de o incontestabilă valoare, realizând o operă edilitară de care şi-a legat numele pentru totdeauna. El n’a înţeles să se piardă într’o simplă gospodărire a oraşului, ci având în vedere faptul că portul este sortit să devină un mare şi important centru de import şi export al ţării, precum şi faptul că la acea dată ţara n’avea portul Constanţa, deoarece Dobrogea nu era încă încorporată în teritoriul naţional, trece la fapte mari și îndrăsneţe, prin aplicarea unui program bine studiat care cuprindea construirea de cheiuri de piatră, platforme şi magazii pentru depozitarea mărfurilor. În același timp a luptat zi de zi, la obţinerea şi organizarea aşa ziselor «întrepozite libere». În ultimul an de primariat al lui Alex. D. Moruzi, portul Galaţi a fost vizitat de 3500 vase de comerţ, cu un trafic general de 150 milioane lei. Tot atunci Prinţul Alex D. Moruzi a dat oraşului cel dintâi plan de sistematizare, în care el a prevăzut de atunci trasarea de străzi drepte şi largi, de pieţe şi grădini publice, reuşind să schimbe aspectul oriental al oraşului, într’un oraş modern. După punerea în aplicarea planului de sistematizare, Prinţul Alex. D. Moruzi s’a ocupat de aproape de pavarea străzilor şi pieţelor principale, apoi de canalizarea străzilor şi iluminatul lor, precum şi de aducerea apei potabile în partea de sus a oraşului. Nu a neglijat nici problemele de ordin sanitar şi de higienă, reuşind ca din această activitate închinată desvoltării oraşului, să realizeze într-un timp relativ scurt opere de covârşitoare importanţă, fapte cari au fost mult apreciate de fruntaşii oraşului. Aceşta i-au trimis o adresă omagială.”

Alexandru D. Moruzi s-a stins din viaţă în locuința sa de pe strada Mihai Bravu, fiind înmormântat, conform dorinţei, în cripta familiei din Pechea, în biserica ridicată cu sprijinul său. Necrologul publicat în Vocea Covurluiului evoca dispariția unui „luptător de la 1848, spirit liberal, moderat și luminat”, a principelui care a adus Galaţiului „singurele îmbunătăţiri de care urbea noastră se bucură”.

În semn de omagiu pentru activitatea sa din perioada 1871-1873, în anul 1936 a fost ridicat bustul din bronz al lui Alexandru D. Moruzi. Lucrarea, realizată de sculptorul Oscar Späthe, a prins contur prin iniţiativa primarului Alexandru Nestor Măcellariu şi a fost amplasată pe latura sediului Primăriei de atunci, clădire care găzduieşte astăzi Regionala C.F.R. de pe strada Domnească. Din păcate, după instaurarea regimului comunist, monumentul a avut soarta multor altor simboluri ale vechii elite şi a fost distrus, încercându-se astfel ştergerea din memoria publică a celui care contribuise decisiv la modernizarea oraşului. Cu toate acestea, lucrările edilitare lăsate în urmă – dintre care cea mai cunoscută rămâne Scara Moruzi – i-au asigurat recunoştinţa generaţiilor și permanența memoriei sale în conștiința gălăţenilor. O piață a orașului îi poartă numele, iar contribuțiile sale economice și administrative continuă să fie menționate în studiile de specialitate.

Academicianul Victor Slăvescu în ampla lucrare „Viaţa şi opera economistului Alexandru D. Moruzi (1815-1878)” (Editura Monitorul Oficial, Bucureşti, 1941) afirma că: „Alexandru D. Moruzi a fost mereu acelaşi: un luptător plin de curaj şi de talent, un organizator şi un excelent administrator, un propăvăduitor sincer şi convins al celor mai generoase şi înaintate idei de libertate şi naţionalism economic… Are vederi largi şi departe văzătoare, considerând Galaţiul ca menit să devină un important centru comercial al Moldovei, şi chiar al ţării întregi la Dunărea maritimă.”

Prin măsurile administrative și economice care au contribuit la dezvoltarea activităților comerciale și la consolidarea rolului orașului ca important centru portuar la Dunăre, Alexandru D. Moruzi rămâne o personalitate definitorie pentru modernizarea Galațiului.

(Tena Bezman)

Surse: „Viața și activitatea politică, economică, socială și edilitară, a celui mai mare primar al Galaților, Prințul Alex. D. Moruzi”, în Universul, an. 60, nr. 353, 25 dec. 1943, p. 17; Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Oameni în memoria Galaţiului : Aniversări 2010, Galaţi, Axis Libri, 2011, p. 135-142 : fotogr., il.; Corneliu Stoica, „Bustul primarului Alexandru D. Moruzzi : [monument dispărut]”, în Monumente de for public din municipiul Galați, Galați, Axis Libri, 2015, p. 137-138.

Notă: Sunt numeroase sursele care oferă informații despre activitatea și viața lui Alexandru D. Moruzi. Pentru a descoperi alte articole despre Al. D. Moruzi, catalogate în activitatea de constituirea a bibliografiei locale a județului Galați, puteți accesa acest link către catalogul electronic al Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” Galați.