Vasile Alecsandri. Fotografie din colecțiile speciale ale Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”
Cunoscut astăzi mai mult în calitate de poet și dramaturg, Vasile Alecsandri a fost o personalitate marcantă a Moldovei și a României secolului al XIX-lea. Atât scriitor, cât și diplomat și om politic, Vasile Alecsandri a fost implicat în importante momente istorice ale epocii sale.
Astfel, în noiembrie 1877, în timpul Războiului de Independență, Vasile Alecsandri a poposit în Galați pentru o cauză nobilă.
Marele scriitor a susținut o conferință în scopuri caritabile, pentru a strânge bani necesari spitalului construit din donațiile gălățenilor, unde erau îngrijiți soldații români răniți pe front.
În paginile sale, ziarul local Vocea Covurluiului a redat pe larg temele abordate. În deschiderea conferinței, Alecsandri a vorbit despre Galați, pe care l-a numit „pragul Moldovei”, aflat în contact cu celelalte țări, afirmând că orașul „a produs” doi mari oameni: Cuza Vodă și Costache Negri. Apoi a analizat problemele cu care se confrunta țara la acel moment și a evidențiat calitățile poporului român, sufletul mare și vitejia, apreciate și de străini.
Galați – vedere generală din anii 1877-1878 : Reproducere dintr-un ziar austriac
O parte a conferinței a fost dedicată armatei și soldaților români, în special „curcanilor”, faimoasa poreclă dată dorobanților români, ce purtau la căciulă o pană lungă de curcan, expresie pe care Vasile Alecsandri a folosit-o în cunoscută poezie „Peneș Curcanul”.
Fragment din articolul dedicat vizitei, apărut în presa locală
Alecsandri a evocat mai ales „limbagiul lor glumeț, chiar în fața morții”, precum și felul în care aceștia numeau tunul, căruia îi spuneau „răpgiugos” pentru că „tușește”, după cum detunăturile erau asemuite unor „tușituri”.
„Negri era agent al României la Constantinopole. Representanții puterilor deliberau în conferențe; timpul trecea, nici o soluțiune nu se dădea aspirațiunii Românilor. La ședință fu invitat și Negri. Întrebat ce cugetă asupra unirii și cari sunt gândurile Românilor asupra acestui act, Negri, fără esitare, fără a fi nimic înțeles, zise: Dacă până mâne la 10 ore nu veți acorda unirea, la 12 vor proclama-o Românii în București!