Întoarcere în timp: Gălățenii și Jocurile Olimpice (6) – München, 1972

Cea de-a XX-a ediție a Jocurilor Olimpice a numărat participarea a 169 de sportivi români, care au câștigat 16 medalii, dintre care 3 de aur, țara noastră plasându-se pe locul 13 în clasamentul pe națiuni.

Numărul gălățenilor care au participat la aceste jocuri s-a ridicat la opt:

• Nicolae MARTINESCU – care a câștigat titlul de campion olimpic la lupte greco-romane, la categoria 100 kg;
• Alec NĂSTAC – pugilist care a avut mai mult succes la ediția următoare a Olimpiadei;
• Cornel PENU – handbalist care, alături de echipa națională, a ocupat locul III la această ediție a Olimpiadei;
• Ion GABOR – s-a clasat pe locul al V-lea la lupte greco-romane;
• Costel COȘNIȚĂ – locul al V-lea în proba de kaiac-canoe K2 1000m;
• Gabriel UDIȘTEANU – care a făcut parte din echipa de volei a României, ocupantă a locului V;
• Petre POALELUNGI – care a participat la proba de lupte libere;
• Maria NICHIFOROV –  medalia de bronz la K2 500 m și locul IV la proba de K1 500 m.
  

Despre Nicolae MARTINESCU puteți afla mai multe din episoadele precedente ale serialului nostru, dedicate Olimpiadei din 1964 și Olimpiadei din 1968.

Alec NĂSTAC (n. 2 apr. 1948, com. Cavadinești, jud. Galați) a început să boxeze în anul 1967, în secţia Clubului Constructorul din Galaţi, avându-i ca antrenori pe Grigore Jelesneac şi Petre Mihai, după doar patru luni de pregătire cucerind titlul de campion naţional la juniori, la categoria 75 de kg. Aceasta va fi categoria la care va concura cu succes și în continuare, la Clubul Steaua, începând din 1968 până în 1977, acolo unde rămâne apoi în continuare, ca antrenor de box. Maestru Emerit al Sportului, Alec Năstac a câștigat 8 titluri de campion naţional, două medalii de argint la Campionatele Europene ( Madrid, 1971 și Belgrad, 1973) și trei titluri la „Centura de Aur”. A obținut titlul de vicecampion mondial la Havana (Cuba, 1974) și medalia de bronz la Olimpiada de la Montreal (1976). În anul 2017 i-a fost decernat titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Galați. Se poate lăuda și cu două apariții cinematografice, în filmele „Noi cei din linia întâi” (cu un rol de soldat) și „Ringul” (cu un rol de boxer), regizate de Sergiu Nicolaescu.

Cornel PENU (n. 16 iun. 1946, Galați) este absolvent al Facultății de Tehnologia Construcţiilor de Maşini din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi (promoţia 1968). A început să practice sportul din copilărie, în perioada liceului fiind legitimat ca sportiv al Clubului Sportiv Școlar din Buzău, fiind remarcat, in 1963, de reprezentanţii clubului Ştiinţa Galaţi, divizionară A, unde l-a avut ca antrenor pe Dumitru Sîrbu. A obținut, alături de echipa națională a României, titlul de campion mondial la handbal în 7, în anii 1970 și 1974, precum și locul III la Jocurile Olimpice din 1972. Maestru Emerit al Sportului, distins cu Medalia naţională „Serviciul Credincios” clasa I în anul 2000, Cornel Penu a activat din 1993 ca antrenor de hanbal în Maroc, apoi, din 2002, in Franţa, ţară unde locuieşte şi in prezent. „Îngerul păzitor”, „ultimul apărător”, „magician al porţii”, „scutul campionilor mondiali”, „ultima redută” sunt doar cateva dintre sintagmele prin care jurnaliştii sportivi i-au apreciat valoarea şi efortul depus şi care l-au situat in galeria marilor nume ale handbalului mondial.

Ion GABOR (n. 19 oct. 1943, Galați) și-a început activitatea sportivă în 1959, la secţia de lupte a clubului gălăţean Dunărea, unde l-a avut ca antrenor pe Ion Donose. S-a transferat apoi la C.S.A. Steaua (1964-1974). A luptat în categoriile 70, 74 și 82 kg și s-a clasat pe locul al V-lea la Jocurile Olimpice din 1972. De-a lungul activității sportive a obținut șapte titluri de campion naţional, din care cinci la individual (1965, 1966, 1969, 1970, 1972) și două cu echipa (1969,1970). A fost medaliat cu argint la ediția Campionatelor Europene din 1972, de la Katowice, și medaliat cu bronz la Spartachiada Militară de vară din 1969. Maestru Emerit al Sportului, și-a continuat activitatea ca antrenor la clubul care l-a consacrat, C.S.A. Steaua, dar și ca arbitru internaţional la numeroase competiții, fiindu-i decernate titlul de Antrenor Emerit (2001) și Medalia „Meritul Sportiv” clasa I (2004).

Costel COȘNIȚĂ (n. 16 apr. 1943, Galați) a început să practice kaiacul la Galaţi, în 1962, transferându-se doi ani mai târziu la Clubul Steaua Bucureşti, unde a activat până în 1976. În perioada 1965-1976 a obţinut 17 titluri de campion naţional, pe diferite echipaje de kaiac, pe distanţele de 1000, 10 000 şi 20 000 m. Prezent la cinci ediţii ale Campionatelor Mondiale, a câștigat medalia de bronz la K2 10000 m (Copenhaga, 1970), medalia de aur la K4 10000 m şi cea de bronz la K2 1000 m (Belgrad, 1971), medalia de bronz la K4 10000m şi locul al IV-lea la K4 1000 m (Tampere, 1973), medalia de argint la K4 10000 m (Belgrad, 1975). La Campionatele Europene din 1967 (Duisburg) a cucerit medalia de argint la K4 10000 m şi pe cea de bronz la K2 500 m. Pentru activitatea sa sportivă a fost recompensat cu titlurile de Maestru al Sportului (1965) și de Maestru Emerit al Sportului (1971).

Gabriel UDIȘTEANU (n. 19 febr. 1945, Arad – d. 7 iul. 1992) este absolvent al Facultății de Industrie Alimentară din Galați, promoția 1971. A debutat ca jucător de volei la echipa „Fulgerul” din Suceava, transferăndu-se apoi la echipa Politehnica Galaţi, cu care ocupă locul II (1967) şi locul III (1969) în Campionatele Naționale, divizia A. Joacă apoi la Dinamo Bucureşti (1971-1978), cu care cucereşte de șase ori titlul de campion naţional, divizia A și locul II (1974) şi locul III (1975) la competiţia intercluburi Cupa Campionilor Europeni. A fost selecționat în echipa naţională a României în 1962, alături de aceasta ocupând locul III (1971) și locul IV (1975) la Campionatele Europene, locul V la Jocurile Olimpice (1972), locul I la Campionatul Balcanic (1971 şi 1973), locul II (1966) și locul VI (1974) la Campionatele Mondiale. A fost ales căpitan al echipei naționale în anul 1972, an în care i-a fost decernat titlul de Maestru Emerit al Sportului, fiind desemnat și „Cel mai bun voleibalist al anului”. S-a retras din activitatea sportivă în anul 1979. În onoarea sa, sala de sport din Complexul „Nada Florilor” din Fălticeni îi poartă numele. Gabriel Udișteanu rămâne în istoria sportului românesc și ca cel care s-a numărat printre primii șase voleibaliști ai lumii, chipul său apărînd pe coperta revistei Jocurilor Olimpice.

Petre POALELUNGI (n. 23 aug. 1941, sat Slivna, com. Berești-Meria, jud. Galați) este sportiv de performanță la luptele libere, sport pe care a început să-l practice în 1960 la CS Dunărea Galaţi. A activat pentru scurt timp la CSA Steaua (1962-1963), continuându-și activitatea la CS Dunărea Galați până la sfârşitul carierei competitive. După retragerea din activitatea competițională, a funcționat ca antrenor la CSM Dunărea Galați (din 1998). Campion naţional (1962, 1963, 1964, 1966, 1968, 1969 și 1972), medaliat cu argint la categoria 68 kg Katowice (1972), a ocupat locul IV la Campionatele Mondiale de la Manchester, din 1965 și a fost decorat cu Medalia Meritul Sportiv clasa I (2004). Maestru al Sportului, Petre Poalelungi a primit titlul de Antrenor Emerit în 2000 și tilul de Cetățean de Onoare al Municipiului Galați în anul 2014. În anul 2015 Federaţia Română de Lupte i-a decernat Diploma de Onoare pentru contribuţia şi meritele deosebite la dezvoltarea sportului în România. Este unul dintre puținii sportivi de succes care a ales să nu părăsească Galațiul, fiind convins că poate face performanță și de acasă. 

Maria NICHIFOROV (n. 9 apr. 1951, Mila 23, jud. Tulcea), sportivă de performanță specializată în kaiac-canoe, care și-a început activitatea sportivă la CS Dunărea Galați, cu antrenorul Vasile Mănăila. Activează apoi la CS Dinamo București. A obținut prima medalie de aur la Campionatul European de juniori de la Moscova (1969) în echipajul de K4 500 m. Câștigă medalia de bronz la Campionatele Mondiale de la Tampere (1973) și la cele din Mexic (1974) la aceeași probă și o medalie de argint la proba de K2 500 m în Mexic (1974). La Jocurile Olimpice din 1972 câștigă medalia de bronz la K2 500 m și ocupă locul IV la proba de K1 500 m. Este Maestră Emerită a Sportului, decorată cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a în anul 1973.

(Toporaș C.)

Surse: Enciclopedia educației fizice și sportului, Târgu Jiu, Măiastra, 2015; Gheorghe Bălașa, Campioni olimpici, campioni mondiali, campioni europeni, București, Stadion, 1974; Camelia Toporaș, Rocsana Irimia, Tena Bezman, Otilia Badea, Oameni în memoria Galațiului, vol. 8, Galați, Axis Libri, 2017, p. 141-160.