Întoarcere în timp: Gălățenii și Jocurile Olimpice (9) – Los Angeles, 1984

În 1984, ca replică la boicotul înregistrat în ediția precedentă, sportivii ruși, urmați de alte nații din blocul estic, au decis să nu participe la ediția Jocurilor Olimpice de la Los Angeles. Lotul național al României a participat însă, cu un lot de 127 de olimpici, care a înregistrat un record în ceea ce privește numărul de medalii: 53 de medalii, dintre care 20 de aur, 16 de argint și 17 de bronz. Dintre acestea trei medalii au revenit gălățenilor, pe lângă alte locuri meritorii în clasamentul general, respectiv:

• Nicu VLAD – medalia de aur la haltere, categoria 90 kg;
• Fița LOVIN – medalia de bronz la la proba de 800 m;
• Maricel VOINEA – medalia de bronz cu echipa de handbal a României;
• Ionel LEȚCAE – a făcut parte din echipajul de K4 1000 m, care s-a clasat pe locul IV;
• Georgică DONICI – a ocupat locul V în clasamentul probei de box;
• Rudel OBREJA – pugilist care a înregistrat prima participare la Jocurile Olimpice.

Nicu VLAD (n. 1 nov. 1963, com. Piscu, jud. Galați) a început halterele la 15 ani, ca sportiv legitimat la Clubul Sportiv „Dunărea” Galaţi. A activat apoi la Clubul Sportiv „Rapid” Bucureşti (1980-1984) și la Clubul Sportiv „Steaua” Bucureşti (1985). A obținut de-a lungul carierei competiționale 40 de medalii (19 de aur, 11 de argint, 10 de bronz) la Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale şi Campionatele Europene, dintre care menționăm: campion naţional de juniori (1982), campion naţional de seniori (1983) și locul I la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, la categoria 90 kg, devenind singurul campion olimpic al României la haltere. Mai multe despre Nicu Vlad în episodul următor.

Fița LOVIN (n. 14 ian. 1951, sat Traian, com. Braniștea, jud. Galați), a cărei activitate am început să o prezentăm în episodul precedent, a obținut de-a lungul carierei sportive opt titluri de campioană, dintre care patru individual, unul cu echipa la cros, două la 1500 m și unul la 800 m. A stabilit opt recorduri naționale, dintre care cinci în aer liber și trei în sală (trei la ștafeta 4×400 m, patru la 800 m și unul la 400 m). A fost selecționată de peste 70 de ori în loturile naționale la diverse competiții mondiale, europene și balcanice. Printre performanțele înregistrate se numără: medalie de bronz la proba de 800 m la Jocurile Olimpice (1984) și medalia de argint la 1.500 m la Campionatele Mondiale de sală (Paris, 1985). La Campionatele Europene de sală a obținut: medalia de bronz la 800 m (Viena, 1979), medalia de aur la 1.500 m (Göteborg, 1984), medalia de argint la 1.500 m (Atena, 1985). La Campionatele Mondiale de cros are în palmares: medalia de argint la individual (Roma, 1982) şi medalia de bronz pe echipe (Lisabona, 1985). La Jocurile Balcanice a obținut 5 medalii de aur, 5 de argint și 5 de bronz (1971-1981), iar la Crosul Balcanic a obținut 13 medalii de aur, 3 de argint și 2 de bronz (1970-1983). Fița Lovin deține cel mai mare număr de medalii (18) și de victorii (13) la Crosul Balcanic. După încheierea activității competiționale, a devenit antrenoare de atletism la C.S.U. Galați (1986-2006), director al Direcţiei pentru Tineret şi Sport a Judeţului Galaţi (1997). A sprijinit activitatea veteranilor din atletism. Astfel, la Campionatele Europene de sală de la Budapesta, din 1990, a reușit să câștige titlul de campioană europeană la proba de 800 m, la categoria de vârstă 35-39 de ani.

Maricel VOINEA (n. 17 mart. 1959, Galați) a cărui activitate sportivă a fost prezentată în episodul anterior, rămâne în istoria sportului românesc ca o celebritate a handbalului mondial, despre care fostul său antrenor de la Minaur Baia Mare afirma: „Maricel avea geniu. Avea talent, dar şi muncea ca un nebun. Nu suporta să piardă. Exersa în fiecare zi după antrenamente şi aşa a dus la perfecţiune efectul său”.

Ionel LEȚCAE (n. 13 iul. 1961, Galați) – specializat în probele de kaiac, a activat la Clubul Steaua Bucureşti (1980-1990), devenind campion naţional cu diferite echipaje. A câștigat 22 de titluri de campion național din care 17 la seniori (1982-1990) și 5 la tineret (1980-1982). Component al loturilor naţionale de kaiac, a participat la numeroase competiții mondiale, europene și balcanice, precum și la șase ediții ale Campionatelor Mondiale, obținând, printre altele, medalia de aur în 1983 (Tampere) și medalia de argint în 1986 (Montreal) la K4 10000 m. La Jocurile Olimpice din 1984 a făcut parte din echipajul de K4 1000 m, care s-a clasat pe locul IV, iar la Spartachiada Militară de vară din 1989 a câștigat 3 medalii de bronz, la K4 500 m, K4 1000 m și K4 10000 m. La ediția din 1987 a Jocurilor Mondiale Universitare a câștigat medalia de argint la K1 500 m și 3 medalii de bronz (la K1 1000m, K4 500m și K4 1000 m) iar la cele șase ediții ale Jocurilor Balcanice la care a participat (1982-1989), a obținut 13 medalii de aur și 1 de argint. Ionel Lețcae a fost recompensat pentru activitatea sa, cu titlurile de Maestru al Sportului (1982) și de Maestru Emerit al Sportului (1984).

Georgică DONICI (n. 27 apr. 1957, Galați), pugilist a cărui activitate a fost prezentată în episodul dedicat Olimpiadei din 1980.

Rudel OBREJA (n. 6 aug. 1965, Galați ) și-a început activitatea sportivă în anul 1977. Palmaresul său numără 225 de meciuri, din care 205 câştigate şi 20 pierdute. La competițiile oficiale de seniori a obținut medalia de bronz la Campionatele Mondiale din 1989 (Moscova) și medalia de argint la Campionatele Europene din 1989 (Atena) la categoria 71 kg. A ocupat locul I la turneul Centura de Aur de la București (1986). Participant la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, Rudel Obreja numără, printre performanțele sale, titlul de Campion naţional de trei ori la juniori (1981, 1982 şi 1983) şi de cinci ori la seniori (1984, 1985, 1987, 1988 şi 1989) la categoriile 67 kg şi 71 kg, precum și două titluri de campion balcanic la juniori și unul la seniori (1984). A ocupat funcția de vicepreședinte al Federației Române de Box (1999) și de președinte al acestuia (2004), pe plan internațional fiind ales ca membru al Comitetului Asociației Internaționale de Box Amator (2004) și vicepreședinte (2007). În cadrul Asociației Europene de Box Amator a fost ales membru în comitetul executiv (2001-2002), reales în anul 2004, membru al Comisiei tehnice și de regulamente (2001-2002, reales în 2005) și vicepreședinte (2005). A fost decorat cu Medalia „Meritul Sportiv” clasa I (2004).

(Toporaș C.)

Surse: Enciclopedia educației fizice și sportului, Târgu Jiu, Măiastra, 2015; Gheorghe Bălașa, Campioni olimpici, campioni mondiali, campioni europeni, București, Stadion, 1974; Horia Alexandrescu, Centenarul olimpismului românesc, București, Editura „Vivaldi” 2014.