Construirea digurilor de apărare împotriva inundațiilor
Protecția Civilă este o componentă a sistemului securității naționale și reprezintă un ansamblu integrat de activități specifice în scopul prevenirii și reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populației, bunurilor și mediului împotriva efectelor negative ale situațiilor de urgență, conflictelor armate și înlăturarii operative a urmărilor acestora și asigurării condițiilor necesare supraviețuirii persoanelor afectate.
Extras din Codul General al României pe anul 1933
În România, Protecția Civilă a luat ființă în 28 februarie 1930, când Regele Carol al II-lea semna Înaltul Decret Regal nr. 468, prin care se aproba Regulamentul de Funcționare a Apărării Pasive contra atacurilor aeriene. Scopul acestuia era acela de a „limita efectele bombardamentelor aeriene asupra populației și resursele teritoriului, fie asigurându-le protecția directă, fie micșorând eficacitatea atacurilor”. Acest moment este considerat a fi data de naștere a Protecției Civile în România, Apărarea Pasivă devenind o armă de sine stătătoare.
Înălțarea digului din port docuri
Protecţia populaţiei şi a valorilor materiale a determinat înfiinţarea unor unităţi speciale de apărare pasivă în timpul războiului. Misiunile unităţilor de intervenţie vizau prevenirea populaţiei despre apropierea atacului aerian, camuflarea obiectivelor terestre de vederea aeronavelor, limitarea efectelor bombardamentelor, ridicarea şi îngrijirea răniţilor sau a victimelor gazate, asanarea muniției neexplodate, stingerea sau limitarea marilor incendii, înlăturarea dărâmăturilor, ridicarea de tabere pentru evacuaţi şi sinistraţi sau pentru adăpostirea materialelor. Instruirea şi pregătirea în domeniul protecţiei populaţiei prevedea introducerea instruirii în apărarea pasivă în programele facultăţilor şi şcolilor de orice fel, al instituţiilor şi stabilimentelor de stat sau particulare, la societăţi şi asociaţii.
La Conferința Internațională de la Berlin, din 1954, privind problema protecției populației civile în timp de război, s-a pus în dezbatere necesitatea creării și recunoașterii zonelor neutre și a orașelor deschise. În analele Organizației Internaționale a Protecției Civile, această întâlnire devine cunoscută, mai târziu, sub numele de Prima Conferință Mondială de Apărare Civilă.
Asalt împotriva revărsării Dunării
Profesionalismul personalului din structurile protecţiei civile a fost probat în multe ocazii în aceşti de ani de existenţă: la inundaţiile catastrofale din anii 1970, 1975, 1999, 2000 şi 2001, la cutremurele devastatoare din 1940 şi 1977, în perioadele de secetă prelungită, accidentul de la Centrala nucleară Cernobîl, accidentele aviatice şi tehnologice, alunecările de teren cu impact catastrofal asupra localităţilor.
La cea de-a 12-a Conferință Internațională din mai 2000, desfășurată la Geneva, este adoptată Convenția Cadru privind Asistența de Apărare Civilă, prin care Apărarea Civilă este definită ca un instrument inevitabil de susținere a dezvoltării în fața dezastrelor naturale și provocate de om.
În anul 2001, ca urmare a reorganizării Comandamentului Protecției Civile și a Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari, se înființează Inspectoratul General pentru Situații de Urgență ca structură unificată, iar la nivelul județului Galați, Inspectoratul Județean de Urgență Galați.
La ceas aniversar le urăm celor ce activează în sistemul protecției civile La mulți ani!
Surse : http://www.isujgalati.ro/istoric/