​9 martie – Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din România

În anul 2011, ziua de 9 martie a fost declarată oficial Ziua Deţinuţilor Politici Anticomunişti din perioada 1944-1989, în calendarul creştin-ortodox această dată marcând Ziua Pomenirii Sfinţilor Mucenici. În fiecare an, pe 9 martie, gândurile noastre de recunoştinţă şi neuitare merg către foștii deținuți politic, cei care au suferit în închisorile comuniste pentru „crima” de a se opune regimului și de a-și apăra valorile, idealurile, credința.

În perioada 1944-1989 o puternică lovitură a fost adusă societății românești, prin distrugerea clasei politice interbelice, prin epurarea intelectualităţii anti-regim și prin încarcerarea a numeroase persoane, din toate categoriile sociale. Sistemul represiv comunist din România nu a reuşit însă să construiască închisoarea care să le răpească libertatea de a gândi și de a simți în acord cu valorile lor.

Conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, în timpul regimului comunist, în România au existat 44 de penitenciare principale și 72 de lagăre de muncă forțată destinate deținuților politici.  Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România și Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului din București au identificat în arhive un număr de aproximativ 93.000 de fișe de foști deținuți politici care au trecut prin închisori și lagăre de muncă, în perioada 1945-1989. Numeroși deținuți politici au fost încarcerați fără procese, iar actele lor de detenție nu au fost întocmite, de aceea se estimează că numărul real al condamnărilor politice a fost mult mai mare. Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România a ajuns la concluzia că în jur de 600.000 de persoane au fost condamnate pe criterii politice, în perioada 1945-1989.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România a estimat că numărul victimelor directe ale represiunii comuniste se ridică la 2 milioane de persoane, cifră care include atât deținuții politici, persoanele internate administrativ (aproximativ 200.000), țăranii condamnați pentru delicte mascate ca fiind de „drept comun”, cât și aproximativ 150.000 de prizonieri de război din perioada 23 august – 13 septembrie 1944 (unii dintre ofițeri ajungând deportați în Siberia), sutele de mii de deportați, evacuați, strămutați, ori persoane cu „domiciliu obligatoriu”, prizonieri și internați în azilele psihiatrice cu caracter politic. De asemenea, sunt incluși în categoria victimelor și oamenii trecuți prin anchete, basarabenii și bucovinenii repatriați cu forța în U.R.S.S., cei 520.000 de tineri forțați să muncească în „armata cenușie”, adevărate lagăre de muncă militarizate, precum și zecile de mii de români ce au încercat să treacă frontiera spre lumea liberă, mulți fiind împușcați la graniță, și femeile victime ale politicii demografice.

Printre cei care au suferit opresiunea regimului comunist s-a numărat și marele istoric gălăţean Paul Păltănea, care a fost pentru o perioadă de timp muzeograf la Muzeul de Istorie din Galați, apoi bibliotecar în slujba instituției care reprezenta pentru acesta „o a doua biserică”, Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” din Galați.

Activitățile din perioada studenţiei la Facultatea de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii din Bucureşti, secţia Istorie, alături de colaborarea la elaborarea unor memorii de protest adresate Ministerului Educaţiei Naţionale, precum şi o delaţiune, în care era catalogat legionar şi membru al Partidului Naţional Ţărănesc-Maniu, au dus la încadrarea sa la falsa apartenență politică de legionar şi în consecinţă, la prima sa arestare, din 17 mai 1948, fiind încarcerat în Penitenciarul din Galați, apoi la Aiud și Ocnele Mari. Prieteniile cultivate în prima perioadă de detenţie au devenit motivul celei de a doua arestări, din 17 aprilie 1959, urmate la 27 august 1959 de condamnarea la 18 ani de muncă silnică la Canal şi încarcerarea în Penitenciarul din Galați. În luna septembrie a aceluiaşi an, ajungea la închisoarea din Aiud, unde a rămas timp de aproape cinci ani, până la graţierea din 27 iulie 1964.

Istoricul Paul Păltănea nu a renunţat niciodată la idealurile sale, mărturisind:

Am cunoscut oameni care au murit mai întâi psihic, nemaiavând un ideal. Suprema salvare, hrana pe care am căpătat-o la Aiud de la colegul meu de celulă şi pe care încă o mai păstrez este aceasta: să nu renunţ la idealuri.

 Suferinţele îndurate în timpul recluziunii silnice, precum şi persecuţiile de mai târziu, au făcut din istoricul erudit şi pasionat, care a ştiut să se pună mereu în slujba adevărului legat de istoria locală sau naţională, un reper memorabil, căci a ştiut să le integreze în propria-i devenire spirituală.

Onorăm astăzi memoria celui care a fost Paul Păltănea și a tuturor deținuților politici anticomuniști din România, în perioada 1944-1989.

 

 Surse: „9 martie – Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din perioada 1944-1989” în Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România, [citat 8 martie 2022], disponibil în Internet: https://www.iiccmer.ro/evenimente/2021/9-martie-ziua-detinutilor-politici-anticomunisti-din-perioada-1944-1989-2/; Cristian-Dragoş Căldăraru, „Paul Păltănea. Corespondență 1946-1959”, în Danubius, an. 38, 2020, p. 445-486, [citat 8 martie 2022], disponibil în Internet: https://revistadanubius.ro/pdf/rezumate/XXXVIII/13_Cristian_Dragos_CALDARARU.pdf; Angela Ribinciuc, „Paul Păltănea, la 82 de ani”, în Viața liberă, an. 17, nr. 5064, 27 iun. 2006, p. 3; Adelina Dobrea, „Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din Perioada 1944-1989”, [citat 8 martie 2022], disponibil în Internet: https://www.juridice.ro/631357/ziua-detinutilor-politici-anticomunisti-din-perioada-1944-1989.html; Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Tena Bezman, Otilia Pricopi, Oameni în memoria Galaţiului : Aniversări 2018-2019. Galați: Axis Libri, 2019.