Întoarcere în timp… în urmă cu 90 de ani, când se făcea un apel public pentru susținerea editării revistei „România Maritimă și Fluvială”

Acum 90 de ani, ziarul gălățean Acțiunea, prin vocea profesorului Grigore Mich. Cotlaru, cerea sprijinul gălățenilor pentru continuarea apariției publicației fondate de comandorul Eugen Botez (cunoscut în lumea literară sub pseudonimul Jean Bart), România maritimă și fluvială, argumentând că această acțiune ar reprezenta „cel mai frumos omagiu pe care noi îl putem aduce muncei dezinteresate și folositoare pe care Jean Bart a depus-o în târgul acesta, de care încă este legat printr-un trecut atât de frumos”.

Publicația Ligii Navale Române, România Maritimă și Fluvială, se afla în acel moment la început, primul număr văzând lumina tiparului în luna noiembrie 1931 și avându-l ca director pe comandorul Eugen Botez (Jean Bart) și pe comandorul Aurel Negulescu (Moș Delamare) ca redactor. Pe prima pagină a revistei, drept motto apăreau vorbele marelui istoric M. Kogălniceanu: „Cheia mântuirii noastre este drumul Dunării spre marea largă…”. 

Liga Navală Română reprezenta de asemenea o realizare a lui Jean Bart, care își dorea astfel „de a aduna într-un mănunchi pe toți cei care vrăjiți de apă și-au închinat viața ei”. Astfel că, de dragul lui și sub influența entuziasmului său molipsitor, mulți dintre cei îndrăgostiți de navigație s-au raliat acestei inițiative.

Publicația condusă de Jean Bart, România Maritimă și Fluvială, era admirabil ilustrată și tipărită cu deosebită grijă, în condiții grafice deosebite, la Institutul de Arte Grafice „E. Marvan” din București. Profesorul Grig. Cotlaru remarca nevoia unei astfel de publicații în peisajul publicistic, mai ales că aceasta avea ca scop și familiarizarea publicului larg cu „o seamă de cunoștințe de navigație absolut necesare din punct de vedere politic, comercial sau pur marinăresc”. Revista conținea atât articole și studii despre știința navigației, cronici marinărești și informații marinărești, cât și schițe literare și versuri ce aveau ca tematică viața pe apă.

Spre finalul articolului apărut în ziarul Acțiunea, autorul sublinia încă odată meritele pe care Jean Bart le avea în susținerea instituțiilor gălățene: „Universitatea Populară locală își face o datorie de onoare față de munca fără odihnă și meritele necontestate marinărești și literare ale d-lui comandor Eugen Botez, primul președinte al U.P. după război, să invite cu toată căldura pe auditori și nenumărații ei susținători, să se înscrie fără întârziere în L[iga] N[avală] susținând din toate puterile lor propaganda ce această instituție o face, acum în urmă și prin revista de care ne-am ocupat”.

Profesorul de istorie și de geografie Grig. Cotlaru argumenta în cunoștință de cauză, având în vedere că ocupa în acea perioadă funcția de preşedinte al Universităţii Populare din Galaţi (1930-1934) și susținea el însuși o intensă activitate publicistică, implicându-se în susținerea mișcării culturale din Galați. Venit de la Gimnaziul din Sulina, a ocupat la Galați funcția de profesor la Gimnaziul „C.A. Rosetti”, Școala Comercială și la Liceul „Vasile Alecsandri” din Galați, Grigore Mich. Cotlaru (1899-1970) era cunoscut și în calitate de director al publicației Revista Vremii și de colaborator la revistele Orizonturi, Moldova de Jos, Acţiunea, Căminul ș.a.

Jean Bart este pseudonimul literar al scriitorului Eugeniu P. Botez (1874-1933) – cunoscut ca primul autor român de literatură maritimă de la începutul secolului trecut, cel care a demonstrat că marinăria înseamnă mai mult decât manevre și navigație, primul care a cântat farmecul și zbuciumul apelor mării și care a pus în centrul operei sale literare, în publicistică și în conferințe, apa și pe „cei ce trăiesc lângă ea, din ea, prin ea și pentru ea”.

Eugeniu P. Botez a urmat Școala Fiilor de Militari, unde a fost elev al lui Ion Creangă, apoi Școala de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină din București și Școala de Aplicație a Marinei din Galați pe care a absolvit-o în anul 1896. A urcat treptele ierarhiei militare, ajungând de la gradul de locotenent și comandant al șalupei Vedea (care acționa în zona Isaccea-Galați), până la gradul de comandor (1928). Și-a desfășurat cariera militară în diverse unități printre care și Inspectoratul Navigației și Porturilor, cu sediul la Galați. A îndeplinit și funcția de căpitan portuar, aflându-se și în fruntea Comisiei Europene a Dunării. Prima sa carte, „Jurnal de bord”, a avut ca subiect călătoria la bordul primei navei-școală, bricul „Mircea”, Jean Bart fiind recompensat pentru această carte cu Premiul „Adamachi” al Academiei Române. Membru corespondent al Academiei Române, Jean Bart a susținut o intensă activitate publicistică.

În anul următor apariției apelului de susținere a publicației Ligii Navale Române în ziarul Acțiunea, Jean Bart părăsea această lume, un întreg număr al revistei România maritimă și fluvială (nr. 5 din mai 1933) fiind dedicat memoriei acestuia. În necrologul semnat de Liga Navală Română se consemna:

„Unul din stâlpii Ligei Navale Române s-a prăbușit; inima ei a încetat de a mai bate; secretarul ei, Jean Bart s-a stins! Timonierul ei a căzut la datorie!”

Surse: Acțiunea, an. 3, nr. 522, 7 mart. 1932; Calendar cultural gălăţean : Aniversări şi comemorări 2020, Galați, Axis Libri, 2019; România maritimă și fluvială, nr. 5, mai 1933.