Întoarcere în timp… în urmă cu 90 de ani, când valea orașului Galați era sub ape

Luna martie a anului 1932 aducea în Galați, după lungile luni de iarnă, speranța primăverii, dar și amenințarea pe care ploile începutului de an le puteau aduce. Cotidianul local, Vocea Galaților, scria în paginile sale despre „O apariţie mult aşteptată”:

„În sfârşit! Soarele mult aşteptat a binevoit să-şi facă apariţia asupra oraşului oropsit. A venit, şi împreună cu el şi-a făcut apariţia şi căldura.

Inundaţiile nu se vor lăsa nici ele prea mult aşteptate şi în curând vom avea de înregistrat nenorociri. […]  Şi mai nădăjduim că de rândul acesta ghiarele iernii, cari s-au dovedit în anul acesta destul de ascuţite, au fost în totul retezate şi nu vom mai avea prilejul să suferim rigorile unei ierni cari s-a prelungit, se pare, până la nesfârşit. […] Fii binevenit soare!”

Speranța unui început de an prielnic a fost însă spulberată de inundațiile care au potopit Galațiul:

„în toate părţile inundaţii. Dogoreala soarelui şi un vânt călduţ de primăvară au topit în scurt timp zăpezile şi apele s-au înmulţit, s-au umflat, au dat peste maluri şi au luat-o de-a dreptul, peste câmpii şi sate, sfidând orice obstacol. Năvălirile lor furioase şi nemiloase ruinează şi surpă case, înspăimântă, rănesc, ba chiar omoară oameni şi animale. Vâlcelele, cari trebuiau să fie curând grădini de flori aromitoare, stau sub domnia apelor negre, iar în loc de mândre floricele, şerpi, cari cu capul puţin deasupra apei aleargă șuerând.

E urgia apelor răsvrătite, cari au scăpat din îmbrățișarea celor două maluri, ce le conduceau cu grijă spre mări, locul lor de obârșie. Se revarsă apele. Apele turburi, negre. Nu mai sunt liniștite, limpezi și binefăcătoare ca atunci când cunoșteau înfrânarea celor două maluri.”

Zile la rând, în ziarele locale și naționale, au apărut titluri ca: Valea oraşului se află sub apă, Iarăşi inundaţii la Galați, Inundațiile din oraș, Valea oraşului sub apă, Ravagiile inundaţiilor la Galaţi, titluri care aduceau în atenția cititorilor nenorocirile provocate de topirea zăpezilor și de inundații:

„Apele Dunărei cresc uimitor de repede. În dreptul Vadului Mazepa şi Vadul Raşcu, ghiaţa fiind spartă, a fost depusă de ape chiar pe malul Dunărei. Apa provenită din topirea zăpezii s-a strâns toată în cartierele din valea oraşului, care nu sînt prevăzute cu canaluri de scurgere. …sunt inundate Cartierele Galaţii Noi, cam jumătate din el Bădălanul şi Cărămidăriei.

Întotdeauna primăvara aveau loc inundaţii, dar ca în anul acesta niciodată cartierele din valea oraşului n-au suferit mai mult de pe urma inundaţiilor. Zăpada topită a dat loc la şiroaie de apă care s-au scurs fără încetare în cartierele Bădălanului, Cărămidăriei, Galaţii Noi etc. Străzile acoperite de apă îţi dau impresia că te afli în mijlocul unor bălţi infectate. Apa a pătruns până şi în locuinţele oamenilor. Străzile sânt acoperite de un strat de apă, care ajunge în unele locuri, până la înălţimea de jumătate de metru. Circulaţia se face mai greu ca oricând, nici podurile primitive, instalate de curând de locatarii respectivi nu mai slujesc la nimic, din cauza marilor puhoaie de apă, care se abat asupra părţii din valea oraşului.”

Inundațiile din oraș nu reprezentau o noutate pentru populația Galațiului, care adesea s-a confruntat cu vicisitudinile naturii, în special gălățenii din valea orașului, din Bădălan, fiind victime sigure. Inundațiile periodice, locuințele veșnic umede și aerul infectat de bălțile care dispăreau cu greu afectau periodic populația din această zonă a Galațiului, care încă din sec. XIX se confrunta cu revărsările Brateșului și ale Dunării. În acest sens, o imagine extrem de vie este zugrăvită de consulul Franței de la Galați, într-un raport cu privire la inundațiile din 1861:

„Brateşul la stânga, Dunărea la dreapta inundă, în acest moment, o întinsă câmpie locuită ieri de populaţia muncitoare. Nu mai este acum acolo, decât un imens lac, înghiţind numeroasele case de lemn şi de chirpici, care se prăbuşesc sub acţiunea distrugătoare a apelor.”

În 1837, în 1851, 1852 și apoi în 1861, 1871 și 1897 alte inundații au afectat valea orașului și pe locuitorii săi, măsurile nefiind niciodată suficiente pentru a-i apăra pe gălățeni de urgia apelor, în timp ce inundațiile afectau în paralel și comerțul pe Dunăre, rezervele de grâne și locuințele din Bădălan. După fiecare inundație începea munca de refacere a clădirilor și a magaziilor de cereale, în timp ce sute de familii sufereau de pe urma distrugerilor.

Surse: Adevărul, an. 45, nr. 14783, 11 mart. 1932; Vocea Galaţilor, an. 15, mart. 1932; Paul Păltănea, Istoria orașului Galați de la origini până la 1918, Galați, Partener, 2008.