Obiceiul ziarului local, Vocea Galaților, de a-și premia cititorii fideli, ajunsese în luna martie a anului 1932 la cea de-a 18-a extragere.
Premiile pe care cotidianul le oferea la sfârşitul lunii martie erau:
– „un liber” pentru un an de zile la cinematograf – adică acces la gratuit pentru vizionarea filmelor la Cinematografele Central, Odeon, Miron și Trianon;
– mătase pentru confecționarea unei rochii, de la fabrica de mătăsuri Gallia, Sucursala Galaţi, din str. Domnească nr. 25;
– un abonament pentru o lună la Restaurantul Sure, unde premiantul beneficia de masă gratuită;
– un dormitor lucrat în lemn fin, frumos încrustat, compus din două şifoniere, două noptiere, toaletă şi pat dublu.
La redacţia ziarului, în prezenţa unei numeroase asistenţe, comisia formată din Iordan Stănescu, şeful Poliţiei Judiciare (preşedinte), asistat de doi membri, preotul Ioan C. Beldie şi M. H. Vania, a efectuat tragerea la sorţi. Sarcina i-a fost încredințată unui copil de 3 ani din public, care, sub privirile celor prezenţi, a extras numerele câştigătoare.
Fericiții câștigători ai lunii martie a anului 1932 au fost:
-
Betty Lubetkin, din str. Movilei nr. 9, care a câştigat „un liber pentru un an” la Cinema Central;
-
Liza Roitman, din str. Principesa Maria nr. 61, „un liber pentru un an” la Cinema Odeon;
-
Giuseppe Francesco, funcţionar la U. C. G., „un liber pentru un an” la Cinema Trianon;
-
Haim Orenştein, din str. Dogăriei nr. 85, „un liber pentru un an” la Cinema Miron;
-
Constantin Conțu, din str. Constandache nr. 19, masă gratuită la Restaurantul Sure;
Restaurant „Sure” Galați
-
Lucia Constantinescu, din cartierul Demobilizaţilor, Bulevardul 1, Nr 440, o rochie de mătase de la fabrica Gallia;
-
Costică Manole, din str. Cărămidăriei nr. 73, o rochie de mătase de la fabrica Gallia.
Marele premiu – un elegant dormitor de două persoane – a fost câştigat de Angelica Anghelovici, domiciliată în str. Mircea Vodă Nr. 20, care era soția cârciumarului Naum Anghelovici. Acesta a primit vestea de la un funcţionar al administrației ziarului și a primit felicitări nu doar din partea vecinilor, ci și ale trecătorilor, pentru acest „noroc venit pe neaşteptate”. În semn de mulțumire, dna Anghelovici a trimis ziarului următoarea scrisoare:
Domnule Director,
În momentul de faţă primesc frumosul dormitor oferit drept premiu de ziarul Dv.
Nu ştiu cum să vă exprim bucuria mea şi a soţului meu pentru modul cu totul culant şi prompt ce a-ţi pus în predarea obiectului câştigat, care arată câtă seriozitate constitue tragerile ziarului Dv.
Sunt o cititoare de ani de zile a Vocei Galaţilor pe care am recomandat-o şi o voi recomanda şi în viitor tuturor cunoscuţilor noştri. De altfel noi suntem la al treilea câştig de acest fel. Vom ceti şi de acum încolo ziarul şi vom strânge regulat bonurile, încredinţaţi că Vocea Galaţilor ne aduce noroc.
Cu mii de mulţumiri şi consideraţie Angelina Anghelovici, Str. Mircea Vodă 6, Galaţi
Valoarea considerabilă a premiilor „distribuite” de cotidianul local provoca, la vremea respectivă, o mare „admiraţie” în rândul cititorilor ziarului, deși nu întotdeauna premiul era potrivit câștigătorului, așa cum a fost și cazul lui Costică Manole căruia, la această extragere, i-a revenit premiul fabricii Gallia, rochia de mătase:
„Constantin Manole e un om simpatic şi de o vârstă mijlocie; este fără vedere. Acest fapt l-a împiedicat să se ocupe şi de alte lucruri, decât muzica. Cu o fină ureche muzicală, Manole este un talentat mânuitor al harmoniciei şi a violinei, are un salon propriu pe str. Traian cu care dă diferite audiţii muzicale, într-o orchestră proprie. Vara face turnee muzicale prin toate staţiunile balneare şi climaterice.
Bucuros de satisfacţia sufletească pe care i-a produs-o câştigarea rochiei de mătase, Costică Manole a mulţumit pentru grija pe care o are ziarul nostru pentru cetitorii lui.”
Un alt exemplu de reacție a premianților, este cel al pensionarului Constantin Contz, care, în urma aflării veștii, a declarat:
„Am câștigat un abonament gratuit pentru a lua masă la restaurantul Sure timp de o lună de zile. Premiul care este destul de încântător pentru mine – mă stimulează și mă încurajează. Nu este un lucru extraordinar dar aceasta îmi dă totuși un mare curaj și o încredere în destinul meu.
Și fiind-că prilejul s-a nimerit, dați-mi voie Domnule Director să vă mulțumesc public pentru atitudinea și curajul cu care Vocea Galaților ne-a apărat pe noi pensionarii întotdeauna. Dar Vocea Galaților ne-a mai sărit în ajutor în toate ocaziunile când era vorba de-o nedreptate sau un jaf care se făcea pe spinarea populației. Cetesc ziarul Dv. care este al nostru, al tuturora, de 15 ani și îl voi citi cu plăcere toată viața mea. Și îl voi recomanda și altora fiind-că o astfel de tribună a Galaților merită întreaga noastră stimă.”
Surse: Vocea Galaţilor, an. 15, nr. 4214, 29 mart. 1932; Vocea Galaţilor, an. 15, nr. 4215, 30 mart. 1932; Vocea Galaţilor, an. 15, nr. 4217, 1 apr.1932.