Întoarcere în timp… în urmă cu 90 de ani, când Regele Carol al II-lea și Principele Mihai participau la Concursul Hipic din Galați

În luna iunie a anului 1932, M. S. Regele Carol al II-lea și Principele Mihai au vizitat orașul Galați pentru a participa la Concursul Hipic Național, ce s-a desfășurat pe stadionul din fața Grădinii publice, concurs organizat cu ocazia „Zilei calului de arme”, mare sărbătoare a Cavaleriei Române. Stadionul se afla pe aceeași locație ca și astăzi, așa cum se poate constata dintr-o imagine inclusă în Anuarul orașului Galați din acea vreme. Se poate observa în imagine rondoul din fața Grădinii Publice, în centrul căruia se afla grupul statuar „Unirea Principatelor” realizat de sculptorul Raffaelo Romanelli și pe care era plasat, la acea vreme, bustul lui Lascăr Catargiu.

Delegația a fost primită cu onoruri pe peronul Gării din Galați, acolo unde a fost așteptată de o Companie de Onoare, formată din generali în ținuta albă de ceremonie, precum și de reprezentanții autorităților locale, îmbrăcați în frac și purtând decorații. La festivitate au participat, de asemenea, trupe de cavalerie și ostași din Garda Regală.

În oraș au fost luate măsuri speciale, pentru buna desfășurare a vizitei, având în vedere publicul numeros ce dorea să asiste la eveniment: „cordoane militare și polițienești au întrerupt circulația vehiculelor, în timp ce publicul și școlile baricadaseră trotuarele în așteptarea entuziasmată a fericitului eveniment. Orașul pavoazat, tricolorul simbolului național, covoare și tablouri atârnate de locuințe dădeau aspectul celor mai însemnate zile de sărbătoare”.

În acordurile Imnului Regal, interpretat de Fanfara Regimentului 11 Infanterie, înalții oaspeți au fost întâmpinați de prefectul județului, Haralamb Șerbănescu, care a prezentat Majestății Sale salutul entuziast al întregului județ, după care Suveranul a trecut în revistă corpul ofițeresc, i-au fost prezentate autoritățile locale și a gustat tradiționala pâine cu sare.

Oaspeții au participat apoi la un serviciu divin oficiat de Episcopul Cosma Petrovici, înconjurat de întregul cler episcopal, apoi au asistat la concursul hipic de fond organizat pe o distanță de 32 km, cu diferite obstacole, pe traseul ce pornea de la Tulucești și se întindea până la Flotila 3 Aviație (ce activa pe terenul Aerodromului din Galați).

Concurenții făceau parte din toate regimentele de cavalerie din țară, cei mai mulți fiind ofițeri ai Regimentului 8 Călărași, aflați sub comanda colonelului Marin Manafu.

Alături de cei doi suverani, în tribuna regală au mai fost prezenți: Nicolae Titulescu (ministru al României la Londra), generalul Marcel Olteanu (inspector general al Cavaleriei), generalul Ernest Ballif (fost inspector al Cavaleriei), generalul Alimănescu (comandant al Garnizoanei Galați), Episcopul Cosma Petrovici al Dunării de Jos, Eugen Bianu (inspector general al Siguranței statului).

La sfârșitul concursului, după ce au premiat câștigătorii, suveranii au părăsit Galațiul, plecarea acestora fiind marcată cu 21 de salve de tun trase de vasele de război ale Diviziei de Dunăre și de sirenele vapoarelor ancorate în port.

Marin Manafu (1886-1977). A absolvit Școala de Ofițeri de Cavalerie (1909), și Școala Specială de Cavalerie (1912). Cariera militară și-a început-o ca sublocotenent, la Regimentul 1 Roșiori, unde a primit comanda secției de mitraliere. În timpul Primului Război Mondial a luat parte la luptele din Moldova cu Regimentul 9 Roșiori (1916-1918), fiind rănit în luptele de la Grozești. În anul 1931 a fost avansat la gradul de locotenent-colonel și i-a fost încredințată comanda unității de cavalerie – Regimentul 8 Călărași, a cărui reședință a fost stabilită în acel an la Galați, funcție pe care a ocupat-o până în anul 1934, când a fost mutat la Ministerul Apărării Naționale.

A fost Șef de Stat Major al Corpului IV armată (1935), comandant al Brigăzii IV Cavalerie (1937), general de brigadă (1939), comandant al Brigăzii Mixte de Cavalerie de la Timișoara (1940), comandant al Diviziei I Infanterie din Constanța (1941), comandant al Corpului 6 Teritorial Cluj, comandant al Corpului I Teritorial din Craiova (1942). În anul 1949 a fost avansat la gradul de general de corp de armată. Faptele de curaj i-au fost recompensate cu numeroase medalii și distincții precum: Medalia „Avântul Țării” (1913), Medalia Jubiliară „Carol I”, Medalia „Bărbăție și Credință” (1913), Ordinul „Coroana României” clasa a V-a, cu spade și panglică (1917), Ordinul „Steaua României” clasa a V-a, cu spade și panglică (1917), Medalia „Crucea Comemorativă a războiului 1916-1918”, cu baretele: Dobrogea, Dunărea, Carpații, București, Mărășești, Târgu Ocna, Oituz (1919), Crucea italiană de război, Ordinul „Coroana României” (1920) clasa a IV-a, Medalia „Victoriei” (1925), Ordinul „Steaua României” clasa a IV-a (1931).

Surse: Vocea Galaților, an. 15, nr. 4275, 11 iun. 1932; Vocea Galaților, an. 15, nr. 4276, 12 iun. 1932; Vocea Galaților, an. 15, nr. 4277, 14 iun. 1932; Adevărul, an. 45, nr. 14859, 14 iun. 1932; Realitatea ilustrată, an. 5, nr. 282, 23 iun. 1932; Beatris BORDEIANU, Locotenent colonel Marin Manafu – artizanul statornicirii Regimentului 8 Călărași în garnizoana Galați, în „The Annals of Dunarea De Jos”, 2015, Fasc. XIX, History, 14, p. 43-50.