Într-un cadru de sărbătoare, în prezenţa autorităţilor locale, la 20 iunie 1972, se deschidea Tabăra pionierească din pădurea Gârboavele.
Prezent la solemnitatea deschiderii, jurnalistul Radu Macovei, relata în cotidianul Viaţa nouă cum au decurs manifestările inaugurale:
„Pe catargul înalt din mijlocul careului s-a înălţat în acordurile solemne ale «Tricolorului» steagul mândru al patriei. Trompeţii şi toboşarii anunţă în toate cele patru puncte cardinale ale pădurii, marea prezenţă pionierească, care se va prelungi în serii de câte şase zile până la trei septembrie.”
Oaspeţii care au făcut turul de onoare al taberei au descoperit un adevărat orăşel în care copiii aveau la dispoziţie: cinematograf, teatru în aer liber, „clădirea” telefoanelor, dispensar, terenuri de sport, club, pistă pentru carting, expoziţie de artă, minicar etc.
Încă din prima zi, gazdele „care poartă nume pe definitorii: arcaşi, cutezători, inimoşi, navigatori, astronauţi etc. stau de pază în faţa celor 30 de căsuţe, ei sunt cei care vor îmbogăţi ierbarele şi insectarele, vor îngriji pământul dat în folosinţă fiecărei «familii şcolare», se vor întrece în aprige competiţii artistice şi sportive, îşi vor afirma isteţimea de geografi şi talentul de creatori ai frumosului”.
Şi, ca în orice tabără, seara se încheia în jurul focului, atmosfera din jurul acestuia fiind redată de jurnalistul Radu Macovei astfel: „…focul de tabără s-a aprins, aşadar, luminând o lume bine statornicită, în care nimic nu prisoseşte şi nimic nu lipseşte. […] Am putut auzi un cor închegat din voci subţiri, dar hotărâte, am putut aplauda fără nici cea mai vagă urmă de convenţional câteva glasuri de soliste …. am ascultat frumoasa poveste a Mioriţei.
Tabăra de la Gârboavele aşadar, la căderea nopţii, în sunet de goarnă care vesteşte stingerea, adoarme frumos în braţele viselor, pentru a se trezi în minunea soarelui şi a cuvânta prin toate ale sale despre viitorime.”
În ziua deschiderii taberei, la primele ore ale dimineţii, cei prezenţi au asistat şi la demonstraţiile aparatului pe perne de aer „Experimental 020”. Deşi a fost o cursă de probă, în ciuda vântului, nava a funcţionat fără greşeală, spre satisfacţia constructorilor, a celor prezenţi şi a celui care a conceput-o, inginerul Matei Kiraly.
Matei Kiraly
Nava pe pernă de aer 020 Experimental a fost construită de Grupa de cercetări şi experimentări pentru nave (GCEXNAV) de la Casa Pionierilor din Galaţi. Cu o putere instalată de peste 100 CP era concepută ca o navă-amfibie cu un sistem de sustentaţie, propulsie aerodinamică integrată, puterea fiind asigurată cu un motor de aviaţie de tip Walter Minor 4 III, cu o putere maximă de 105 CP. La o turaţie de 2800 rpm, antrena în direct un ventilator axial cu 6 pale având diametrul de 970 mm.
Dimensiunile şi caracteristicile ambarcaţiunii 020E: Lungimea totală: 4,95 m; Lăţimea:2,57 m; Aria pernei de aer: 10,00 mp; Greutatea: 360,0 kg; Capacitatea de încărcare: 400 kg (4 persoane + 100 litri de combustibil); Greutatea maximă: 760 kg.
Construcţia navei a început la începutul anului 1971 şi s-a bucurat de sprijinul: Casei Pionierilor, Ing. Rado – constructor de aparate pe pernă de aer, ICEPRONAV Galaţi, Aviaţia Sportivă, Aviaţia Utilitară, Central Delta Dunării, Aeroportul din Galaţi, Căpitănia Portului Galaţi, Inspectoratul General al Navigaţiei.
Zecile de ore de la probele de marş pe uscat şi probele de marş pe Dunăre dar şi demonstraţiile de marş efectuate la Expo MINITEHNICUS ’72 de la Bucureşti, au fost „permis realizarea altor nave perfecte şi mai mari” dar „nava 020 rămâne un model foarte reuşit care ar putea fi utilă şi chiar competitivă şi în prezent”, scria ing. Matei Kiraly într-un articol în anul 1989. Dovadă stau în acest sens și alte prototipuri realizate de Matei Kiraly și de colectivul de la Icepronav, din care făcea parte și ing. Avram Sorin, de la care deținem câteva imagini de la aceste experimente din martie 1975 (donate Bibliotecii „V.A. Urechia” în format digital de dna Mioara Slabu).
Matei Kiraly (16 aprilie 1936 – 5 iunie 2011) a urmat studiile Institutului Politehnic Galaţi, Facultatea de Mecanică, secţia Nave şi Instalaţii de bord. Din anul 1964 a funcţionat la Şantierul Naval Galaţi, Secţia Sculerie. A fost angajat în perioada 1969-1972, în calitate de profesor-instructor, la Casa Pionierilor din Galaţi, Secţia Modele experimentale nave neconvenţionale (1969-1972). S-a angajat apoi la Administraţia Fluvială a Dunării de Jos Galaţi, lucrând ca maistru instructor ambarcaţiuni şi construcţii nave, apoi şi la AFDJ Sulina. Din anul 1972 a lucrat la ICEPRONAV Galaţi, mai întâi ca inginer proiectant, apoi fiind numit şef al Atelierului Prototipuri. A continuat cercetările și experimentările în domeniul navelor pe pernă de aer de diferite dimensiuni, dar a avut şi multe alte responsabilităţi şi preocupări. A aplicat multe idei novatoare în activităţile desfăşurate. Între anii 1997-2005 a fost detaşat la Şantierul Militar Mangalia, în funcţia de project manager, pentru a construi nave speciale.
Navă pe pernă de aer : cursă experimentală din martie 1975 (donație Mioara Slabu)
Surse: Viaţa nouă, an. 28, nr. 8557, 21 iun. 1972; Viaţa nouă, an. 28, nr. 8591, 29 iul. 1972; MATEI KIRALY – Inventator, pionier al navelor pe pernă de aer în România (16.04.1936- 05.06.2011). Colocviile Constructorilor de Nave, Galați, iun. 2016 [online]. [citat 20 iunie 2022]: https://www.anconav.ro/wp-content/uploads/2017/06/Brosura-CCN.pdf