Felinare pe strada Domnească
În anul 1929, ziarul Gazeta meseriașilor prezenta, comparativ, situația în care se afla iluminarea orașelor Galați și Brăila. Astfel, în timp ce Brăila se afla într-o situație gravă, cauzată de lipsa energiei electrice necesară asigurării iluminatului, situație care urma să fie remediată prin intervenția Societății Belgiene, care primise contractul ce avea să se finalizeze în luna martie a anului 1930, Galațiul era iluminat atât la centru, cât și la periferie.
Realizarea se datora lui Alfred Herman, director al Societății de Gaz Aerian din Galați și, în același timp, Consul al Belgiei, cel care reușise prin măsurile luate să ridice Galațiul la nivelul marilor orașe din Europa, reușind să schimbe lemnul folosit drept combustibil cu gazul de cărbuni.
Un felinar în dreptul Palatului Administrativ din Galați (1929)
„Nu putem decât felicita și administrația comunală gălățeană și Direcția Companiei de gaz pentru iluminat din Galați, pentru modul cum a știut să rezolve această problemă, grație mai mult conștiiciosităței și spiritului occidental al directorului Companiei de gaz”, astfel se încheia articolul din ziarul gălățeano-brăilean, pentru că Gazeta meseriașilor și-a avut redacția, de-a lungul existenței sale, atât la Galați, cât și la Brăila.
Intens discutat, subiectul iluminatului din cele două orașe vecine a revenit în paginile ziarului, doar peste câteva zile, cu noi argumente:
„Orice căldură, calorie necesară în menaj, în gospodărie cetățeanului gălățean, va fi procurată prin Societatea de gaz și electricitate, care poate procura, la prețurile cele mai avantagioase, toate instalațiile și ustensilele necesare, în acest nou fel de încălzire. Galații, din acest punct de vedere, devine un oraș occidental, un oraș modern.”
Muncitor pe stâlpul de tensiune, la intersecția străzilor Bălcescu și Tecuci
Alături de Fred Herman, în conducerea Societății de gaz și electricitate se aflau Gh. Gheorghiu – subdirector, d. Sarotea – specialist și Gaston Marchand – secretar, un număr de peste 150 de angajați asigurând activitatea propriu-zisă.
Instalațiile uzinei Societății de gaz ocupau cca 1 hectar în cartierul Bădălan, aproape de Dunăre și aveau în componență un total de 13 cuptoare. Doar cinci dintre acestea asigurau zilnic un necesar de 25.000 de metri cubi de gaz, care alimentau 1800 de felinare din oraș.
„Un adevărat complex științific”, astfel era caracterizată în presa locală uzina, care era dotată cu instalații performante, ce transformau cărbunele în gaz: cuptoare construite din cărămizi speciale, burlane de siliciu, cilindri de oțel, ventilatoare, rezervoare, epuratoare, aparate de înregistrare a cantității de gaz produse pe oră, aparate de control a presiunii și multe altele.
Societatea avea pe strada Domnească un magazin, în care se vindeau lămpi, aparate de bucătărie, mașini de gătit etc.
Alfred Herman a fost numit în funcția de consul general al Belgiei la sfârșitul anului 1928 și pe lângă faptul că a fost cel mai longeviv consul belgian, a fost cel mai popular consul din Galațiul acelei perioade interbelice, fapt datorat atât realizărilor în calitate de director al societății de gaz aerian, cât și spiritul întreprinzător pe care și-l punea în slujba modernizării orașului.
Cunoscut mai mult sub numele de Fred Herman, așa cum apare și în cartea „Albumul Galațiului”, directorul societății gălățene era un personaj cultivat, „fin literar”, autorul, sub pseudonim, al cărții „Le temple de l’avenir”. Despre acesta, Teodor Iordache, autorul albumului, afirma: „Galații are nevoie de cât mai mulți oameni ca d-sa”.
Surse: Gazeta meseriașilor, an. 18, nr. 379, 23 sept. 1929 și nr. 382, 20 nov. 1929; Teodor Iordache, Albumul Galaţilor, Galaţi, Tipografia „Bucovina”, 1935-1936