Întoarcere în timp, în Galați, cu 50 de ani în urmă, atunci când a fost sărbătorit centenarul Colegiului Tehnic Traian (Grupul Școlar „Alexandru Ioan Cuza”)

Un anunț apărut în vara anului 1972, în ziarul local Viața nouă, invita absolvenții Școlii de meserii, Școlii de arte și meserii, Liceului industrial, Școlii medii tehnice metalurgice, Școlii tehnice de maiștri, toate acestea instituții premergătoare Grupului școlar „Alexandru Ioan Cuza” de la acea vreme să participe la sărbătoarea centenarului școlii.

Împlinirea celor 100 de ani a fost marcată cum se cuvine, printr-o serie de manifestări și evenimente organizate tocmai pentru a marca existența neîntreruptă a uneia dintre importantele instituții de învățământ ale Galațiului de la acea vreme. Printre altele, a fost editată cu acest prilej o amplă monografie a școlii, un anuar și o culegere de versuri a cenaclului elevilor. A fost dezvelită și o placă comemorativă, cu mesajul: La sărbătoarea centenarului Grupului școlar „Al. I. Cuza” (1872-1972) s-a așezat această placă comemorativă, astăzi 11 iunie 1972, în semn de prețuire adusă învățământului industrial din Galați. După vizitarea școlii, festivitatea a continuat la Casa de Cultură a Sindicatelor din Galați unde au fost înmânate diplome de onoare jubiliare.

Inginerul Vasile Ceapă, directorul școlii, a evocat perioada de început a instituției și a vorbit despre trecutul și viitorul unității de învățământ.

Istoria școlii a început în anul 1872, atunci când proprietarul moșiei Golăşei de lângă Târgu Bujor, Lascăr Catargiu, a pus la dispoziţia prefecturii judeţului suprafaţa de 3800 m.p. în vederea ridicării clădirii Şcolii de meserii. Lucrările de construcții au început în primăvara anului 1872, fiind ridicate două corpuri de clădire: unul din cărămidă și unul din paiantă.

Clădirea principală, din cărămidă, avea la etaj două săli de clasă, iar la parter se aflau cancelaria şi magazia de materiale. Mai existau şi camere rezervate bucătăriei, sălii de mese şi dormitoarelor.

Clădirea din paiantă adăpostea atelierele școlii.

În primul an de funcționare al școlii, anul 1873, Şcoala de Meserii a Judeţului Covurlui a avut doar 9 elevi: 6 interni și 3 externi. Numărul a crescut în anii următori, iar în perioada 1877-1880 școala și-a întrerupt activitatea. Funcționând de-a lungul timpului în diverse clădiri din Galați, și-a stabilit definitiv sediul în anul 1893, atunci când s-a mutat în localul propriu din strada Traian. Planurile şi devizul noului local au fost întocmite între anii 1890 și 1891 de şeful serviciului tehnic al judeţului, ing A. Mănciulescu. Cei 120.000 de lei, cât a costat construcția, au fost folosiți pentru trei corpuri de clădire, însumând 1550 m.p. (şcoala, atelierele şi magaziile).

Clădirea avea cinci săli de clasă, două dormitoare, două cancelarii, o sufragerie, o infirmerie, o sală pentru obiecte confecționate, un spălător, două camere de locuit pentru servitori, trei camere şi două antreuri pentru locuința directorului, şase ateliere. În afara localului se mai găseau trei camere, aflate în curtea şcolii, iar în rând cu magazia se găseau două camere şi o spălătorie pentru rufe.

În timpul Primului Război Mondial în școală a fost instalată o unitate militară, localul suferind în această perioadă multe stricăciuni.

Din anul 1922, Şcoala de Arte şi Meserii din Galați a trecut în subordinea Ministerului Instrucţiunii Publice. Trecerea a dus la modificări majore aduse școlii, care mai întâi a fost renovată, ulterior fiind mărite atelierele, fiind înființate un cămin, o secție de turnătorie și pus în funcțiune un cinematograf.

În anul 1936 Școala de Arte și Meserii își schimbă denumirea în Liceul Industrial Nr. 2, iar din anul 1948 devine Școala Tehnică Metalurgică (Școala Medie Tehnică).

În anul 1955 capătă o nouă titulatură: Școala Tehnică de Maiștri, funcționând în paralel cu Școala Medie Tehnică Metalurgică până la absolvirea ultimei serii de elevi. Școala Tehnică de Maiștri, înființată în anul 1955, și-a continuat existența și în cadrul Grupului Școlar „Al. I. Cuza”, pregătind maiștri pentru industria constructoare de mașini din toată țara în specialitățile: maistru mecanic în industria construcției de mașini și a prelucrării metalelor, maistru prelucrarea metalelor prin așchiere, maistru construcții metalice și sudură, maistru mecanic pentru construcții navale.

În anul școlar 1962-1963 denumirea a fost schimbată în Grupul Școlar „Alexandru Ioan Cuza” Galați în care funcționau două tipuri de școli: Școala Tehnică de personal tehnic și Școala Tehnică de maiștri, la care s-a adăugat peste un an Școala profesională.

Grupul Școlar „Al. I. Cuza” și-a extins spațiul prin ridicare unui etaj superior, în anul 1966, ajungând să dispună de 12 săli de clasă, 2 laboratoare, un cabinet de desen, un cabinet de matematică, o sală de expoziție, bibliotecă, cabinet metodic etc.

În anul centenarului, anul 1972, Grupul Școlar „Al. I. Cuza” avea cuprinși în cele trei tipuri de școli (Școala profesională, Școala de specializare postliceală și Școala de maiști) un număr total de 1551 de elevi și un număr de 93 de cadre didactice.

De la 1 septembrie 2011 Colegiul Tehnic „Traian” prin ordin ministerial a fuzionat prin absorbție cu Grupul Școlar „Radu Negru”, devenind Colegiul Tehnic „Radu Negru”.

Începând cu 1 septembrie 2018 Colegiul Tehnic „Radu Negru” a devenit Liceul Tehnologic „Radu Negru”. Arhiva Colegiului Tehnic ”Traian” se află în cadrul Liceului Tehnologic „Radu Negru” Galați.

Inginerul Vasile Ceapă a activat la Șantierul Naval Galați, devenind apoi profesor și director al Grupului Școlar „Al. I. Cuza”, acolo unde s-a preocupat de dezvoltarea materială a şcolii prin construirea a două cămine (unul în anul 1956 şi unul în 1967), prin mărirea capacității de școlarizare, supraetajarea clădirii, înfiinţarea de noi laboratoare și cabinete tehnice, construirea unei sere moderne ce asigura necesarul de flori pe tot parcursul anului, pentru întreaga şcoală.

Vasile Ceapă a susținut activitatea pedagogică prin elaborarea de programe școlare pentru diferitele specialităţi ale școlii, cât şi prin elaborarea de manuale școlare pentru învăţământul profesional, tehnic şi liceal.

Surse: V. Ceapă; N. Maftei; L. Costeanu, Monografia Grupului Şcolar “Alexandru Ioan Cuza” Galaţi : 1872-1972, [S.l.: s.n.], 1972; Viaţa nouă, an. 28, nr. 8542, 3 iun. 1972; Viaţa nouă, an. 28, nr. 8550, 13 iun. 1972;