Dacă ne-am întoarce în timp, acum circa 50 de ani, am descoperi că gălățenii care își permiteau să se relaxeze măcar o zi din săptămână și nu aveau la dispoziție un autoturism, aveau de ales, printre altele, între răcoarea pădurii Gârboavele și căldura soarelui de pe plaja Brateș.
Îi putem însoți în locurile de agrement preferate atât vizual, prin intermediul fotografiilor acelei perioade, cât și prin experiența împărtășită de ziaristul Corneliu Mihăilescu în paginile presei locale.
Piața Centrală din Galați în anii ’70
Călătoria începea, bineînțeles, duminica dimineața, cu așteptarea din stația de autobuz, în cazul nostru cea din Piața centrală a orașului: „Sacoșe, roșii, chitare, mingi, umbrele… Dar și așteptare, nerăbdare, nervi”.
Dornici de relaxare în mijlocul pădurii, unii gălățeni luau cursa spre pădurea Gârboavele, bineînțeles supraaglomerată, așa că răbdarea călătorilor era pusă la grea încercare. Nu toți doritorii reușeau să urce din prima în autobuzele arhipline, dar dacă aveau nervi de fier se puteau bucura, eventual, de suplimentarea curselor „după necesități”, notificată printr-un anunț plasat în stația de autobuz.
Restaurantul „Căprioara” din pădurea Gârboavele
Și ca să intrăm în atmosfera pădurii Gărboavele, profităm de descrierea ziaristului Corneliu Mihăilescu:
„Colo un tranzistor, dincolo un șuvoi de râsete, pe aproape „hai noroc”, ba și un claxon, urmat de altul și de altul. La bere coada e fără sfârșit. Și așa va fi până după masă, când fără să zăbovească prea mult la gheață, 3.500 de sticle se fac nevăzute. La rândul lui, sucul deși e rece, își găsește mai greu amatori.
– Știți pe unde găsesc o înghețată? Se hazardează cineva cu o întrebare. Unul mai glumeț nu se lasă până când nu dă un răspuns.
– În centrul Galațiului. Dar dați fuga că se topește…
Într-o poieniță se încinge un meci de volei cu nenumărați jucători și mai mulți spectatori, pe aproape se aud chitarele, un acordeon singuratic dar tare gălăgios”.
Ce alte activități preferate existau, în lipsa internetului, a tabletelor sau a rețelelor de socializare?
Leul „Cezar” – preferatul copiilor
Concursuri de orientare turistică, grătare în aer liber sau vizite la grădina zoologică, unde bătrânul leu Cezar era copleșit de nenumărații copii ce își doreau să îl vadă. Cei mai pretențioși vizitau restaurantul „Căprioara”, care făcea cu greu față asaltului vizitatorilor, care se plângeau de cantitatea insuficientă de Pepsi cola, băutura căutată de toată lumea, dar care se găsea doar pentru „cunoștințe și prieteni” sau de lipsa înghețatei de la tonete, care se termina neașteptat de repede.
În timp ce pădurea Gârboavele era asaltată de o parte dintre gălățeni, o altă parte era dornică de a se răcori în lacul Brateș, acolo unde nou inauguratul restaurant „Perla” era o sursă de atracție.
Și aceasta era o destinație la care se ajungea cu greu din cauza supraaglomerării autobuzelor, iar odată ajunși aici, insuficientele rezerve de bere și de suc provocau nemulțumire celor care veneau să-și petreacă ziua liberă la Brateș!
Restaurantul „Perla”
Cam așa arăta o zi caniculară de duminică a verii anului ’70 în Galați!
Surse: Viața nouă, an. 26, iul. 1970