În anul 1912 oraşul Galați a marcat centenarul nașterii lui Costache Negri prin dezvelirea unei statui în mijlocul Pieței Regale (azi, intersecția străzii Nicolae Bălcescu cu strada Brăilei, loc numit altădată „la răspântie”). Evenimentul a prilejuit inițierea „unor serbări frumoase, după un program fixat de comitetul aranjator”, la care au luat parte toate societățile și asociațiile locale, oficialități și numeroși oaspeți.
Realizată de sculptorul Ioan Iordănescu din București, prezent la inaugurare, statuia a fost turnată în bronz la Fabrica „V. V. Răşcanu” din Bucureşti. Monumentul îl înfățișa pe Costache Negri în mărime naturală și era amplasat pe un soclu de 6 metri, pe care erau amplasate și o serie de plachete.
O plachetă reproducea un fragment din cuvântarea ținută în decembrie 1848 la Paris: „Suntem milioane de Români reslețiți. Ce ne lipsește ca să ajungem un neam tare? Unirea, numai Unirea. Să trăiască Unirea Românilor!”, sub aceasta fiind plasată o plachetă de bronz în care apărea Costache Negri în momentul discursului. Pe partea opusă, o altă plachetă conținea un fragment din scrisoarea adresată lui Vasile Alecsandri, ca răspuns la vestea că a fost pus în fruntea celor 41 de candidați pentru Domnie: „Sunt de ajuns bărbați Moldoveni, mai vrednici de însărcinat cu povara Domniei, cari au și adevărate drepturi legale, și cu cari astăzi nu mă pot asemăna, decât în deopotrivă durere, pentru binele acestui al nostru pământ”. Inscripția „Lui C. Negri” a fost plasată în partea din față a soclului, în timp ce în stânga sa o altă plachetă ilustra o adunare în casa lui C. Negri de la Mânjina, putând fi recunoscute, printre altele, chipurile lui Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri.
Evenimentul inaugural de la Galați a fost pe larg dezbătut de publicațiile locale și naționale, din paginile cărora cititorii au aflat amănunte despre sosirea delegaților, despre serviciul religios oficiat, despre numerosul public prezent în piața în care a fost amplasată statuia, despre coroanele depuse, momentul dezvelirii monumentului și discursurile susținute.
În aceeași perioadă, pentru a marca importantul eveniment, a fost editată și lucrarea profesorului gălăţean Gheorghe N. Munteanu, intitulată „Costache Negri, viața și vrednicia lui”, în prefața căreia autorul scria:
„Biografiile unor bărbați ca Negri pot avea influențe, mai ales asupra tinerimei în epoce ca a noastră, când se realizează mari prefaceri sociale”. […] Istoria și mai ales biografiile personagiilor marcante, ne pot servi drept lecțiile cele mai elocvente. Ceea ce omul a făcut tot omul poate să facă; și acest adevăr este cel mai nimerit imbold pentru bine, și cel mai puternic obstacol pentru rău”.
Lucrarea nu era „un studiu prea amănunțit, îmbâcsit cu date și citațiuni, ci o poveste ușoară scrisă cu avânt, în care admirația pentru omul a cărui biografie o face se arată în fiecare pagină, dar din care nu lipsește nimic din ceea ce e vrednic de știut.”
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, statuia lui Costache Negri a fost avariată, astfel că a fost dată jos de pe soclu, abia după mulţi ani de uitare fiind restaurată de sculptorul gălățean Vasile Onuț și amplasată, în anul 1967, în Parcul Municipal (Parcul central), pentru ca în anul 1985 să fie mutată în locul în care se găsește în prezent, fiind astfel mult mai bine pusă în valoare.
Gheorghe N. Munteanu
Gheorghe N. Munteanu (1870-1946) a fost istoric, publicist şi profesor gălățean. A desfăşurat o deosebită activitate pedagogică atât ca profesor la Liceul „Sf. Gheorghe” din Bucureşti și ca întemeietor al şcolilor de adulţi din România, cât şi în Galaţi, unde a predat geografia, istoria naţională şi limba română la Şcoala Normală „Costache Negri” (1903-1905, 1907-1908), la Seminarul Teologic „Sf. Andrei” (1908-1911), la Şcoala Comercială Superioară (1911-1924) şi la Liceul „Vasile Alecsandri”.
A mai fost profesor şi în Bacău, profesor titular la catedra de franceză a Liceului „Principele Ferdinand” (1901-1903), dar şi în Alexandria, unde a fost şi director al Liceului „Alexandru Dimitrie Ghica” (1930-1936).
S-a numărat printre membrii Comitetului de ridicare a statuii lui Costache Negri în Galaţi (1912), a fost preşedinte al comitetului şcolar al Seminarului Teologic „Sf. Andrei” din Galaţi şi vicepreşedinte al Ligii Culturale, secţia Galaţi. A cercetat trecutul istoric al Galaţiului, publicând numeroase studii şi lucrări pe această temă în reviste precum Dunărea de Jos, Minerva, Convorbiri literare, România viitoare, Căminul, Revista vremii, Orizonturi. A fost distins cu Răsplata muncii pentru învăţământ clasa I și cu Răsplata muncii pentru 25 de ani în serviciul Statului.
Surse: Adevărul, an. 25, nr. 8177, 18 iunie 1912; Adevărul, an. 25, nr. 8178, 19 iun. 1912; Gazeta Transilvaniei, nr. 134, 19 iun./2 iul. 1912; Gazeta ilustrată, an. 1, nr. 28, 23 iun. 1912; Unirea, an. 12, nr. 70, 4 iul. 1912; Gh. N. Munteanu-Bârlad, Costache Negri. Viaţa şi vrednicia lui, Bucureşti, Editura Librăriei Universala Alcalay & Co.; Corneliu Stoica, Ion T. Dragomir, Mihalache Brudiu, Muzee şi monumente gălăţene, Galaţi, Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă al Judeţului Galaţi, 1974; Corneliu Stoica, Monumente de artă plastică din judeţul Galaţi, Galaţi, Şcoala gălățeană, 2003.