Întoarcere în timp, în Grădina Publică din Galați, la inaugurarea Cazinoului „Brateș”

Încadrat în peisajul Grădinii Publice, loc de plimbare și relaxare pentru mulți gălățeni, Cazinoul „Brateș” a fost inaugurat în anul 1964.

Era considerat o izbândă arhitecturală în peisajul Galațiului, mai ales că oferea, prin locul în care fusese poziționat, o perspectivă asupra Brateșului, motiv pentru care și primise acest nume, deși mult mai mulți gălățeni îl știau doar sub simpla denumire de „Cazinoul” din Grădina Publică a orașului. Pe lângă linia Brateșului ce se vedea în plan îndepărtat, de pe terasa localului putea fi văzută și o parte a zonei industriale a orașului și munții Măcin.

Cazinoul a fost încadrat firesc în zona de terase ale grădinii, realizarea fiind descrisă sugestiv de pana scriitoruluilui Ilie Tănăsache în paginile cotidianului local:

„Terasele au fost conduse printre copaci în spațiul oferit firesc de grădină și nu creat anume. Ele se disting prin varietatea planurilor, prin umbrele ce le creează, prin sentimentul acela de lucru aerian, suspendat. Ochiul privitorului nu se lovește brutal de un zid plat sau de un grilaj dur, ci scapă peste forme geometrice albe, albastre, odihnitoare, arcuite firesc, asimetric, după o anume știință a armoniei interne, a obținerii celor mai emoționale efecte”.

Interiorul cazinoului, cu doi pereți de sticlă și doi pereți placați cu fâșii de marmură albă, impresiona prin elementele arhitecturale, prin aplicele de aramă și prin materialele folosite: marmura neagră de Moneasa și marmura albă de Rușchița și Căpriori, prin mobilierul stilat și corpurile de iluminat, toate acestea alcătuind un cadru impresionant.

 

Din imagini se poate observa și evoluția designului interior și schimbarea de mobilier de la inaugurarea din 1964 până în anii 1978.

Autorul proiectului cazinoului a fost arhitectul Ștefan Cocioabă (1934-1985), născut la Brăila, absolvent al Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” din București și care a activat pentru o perioadă la Galați, în cadrul Direcției de Sistematizare, Arhitectură și Proiectare a Construcțiilor (DSAPC), unde în perioada 1961-1965 a contribuit la ridicarea multor clădiri intrate în memoria colectivă a orașului Galați (precum Cazinoul „Brateș”, Restaurantul „Pescarul”, cantina studențească). Apoi s-a transferat la Institutul de Proiectare din Brăila, acolo unde proiectele unor cartiere, precum Hipodrom, se leagă de numele său, ulterior mutându-se în capitala țării.

Arhitectul Ștefan Cocioabă a activat constant și în domeniul caricaturii, publicând în cotidianul local Viața nouă și în cotidianul brăilean Înainte, dar și în publicații de nivel național, precum Scânteia, Scânteia tineretului, România liberă, Flacăra, Contemporanul, Urzica, Albina etc.

Surse: Viața nouă, an. 20, ian. 1964; Ilie Tănăsache, „Armonii arhitecturale”, în Viața nouă, an. 20, nr. 5935, 6 ian. 1964; https://www.facebook.com/CartierulHipodrom