Pe 4 octombrie 1896, la Hotelul „Moldova” din centrul oraşului Galaţi, adunarea ofiţerilor de marină lua iniţiativa înfiinţării unei asociaţii de „răspândire în mase a cunoştinţelor de marinărie din marina română, comercială, militară şi de pescuit”.
Aceasta a fost scânteia ce a dat naştere ideii de a sărbători an de an Ziua Marinei, prima festivitate în cinstea acestei zile având loc acum 120 de ani, pe 15 august 1902, de sărbătoarea Sfintei Maria, patroana marinarilor, la bordul crucişătorului Elisabeta, prima navă militară din dotarea Marinei Militare Române, printre cele mai moderne crucişătoare din acel timp şi cea mai însemnată navă de război a Marinei Române dinaintea Primului Război Mondial, rămânând timp de 25 de ani nucleul Diviziei de Mare.
Sărbătorirea a constat într-un Te-Deum, la care a luat parte şi ministrul de Război, Dimitrie A. Sturdza, urmate de un banchet şi serbarea marinărească propriu-zisă, organizate în folosul Palatului Invalizilor.
Crucișătorul „Elisabeta” în docurile plutitoare din Galați (1904)
La bordul navei au urcat toţi ofiţerii Diviziei de Mare şi ministrul de război, Dumitru Sturdza. În acea seară au avut loc „iluminaţii feerice, tablouri alegorice, coruri şi altele”; nu foarte diferit de cele ce se întâmplă şi astăzi, imaginaţia românilor cedând în faţa tradiţiei… La bordul crucişătorului s-au adus între alte materiale şi „focuri bengale” pentru spectacolul cu artificii.”
Crucișătorul „Elisabeta” și cele trei torpiloare (Năluca, Sborul și Smeul) în fața Silozurilor din Galați
De altfel, crucişătorul „Elisabeta” şi bricul „Mircea”, cel din urmă construit în anul 1882, au participat la serbările columbiene de la Genova, prilejuite de aniversarea a 400 de ani de la descoperirea Americii, manifestări la care au fost prezente 45 de bastimente de război ale forţelor navale din întreaga lume. Cu acest crucișător, Grigore Antipa a participat timp de nouă luni, în 1893, la o expediție științifică internațională în jurul Mării Negre, nava fiind pusă la dispoziție de către Regele Carol I al României.
Crucișătorul „Elisabeta” și Bricul „Mircea”
După o istorie zbuciumată în slujba Marinei Române, ca navă amiral a Flotei Militare Române între anii 1888-1918, crucişătorul „Elisabeta” și-a încetat existența, fiind dezasamblată în anul 1930, în Arsenalul din Galaţi. Tunurile sale au fost folosite și între anii 1920-1949, formând o baterie de coastă la Agigea.
De la un an la altul, serbările Zilei Marinei au sporit în amploare şi semnificaţii. În anul 1911, serbările au fost organizate de Societatea Marinarilor ,,Regina Elisabeta”. În anul 1912, serbarea nautică a fost pusă sub înaltul Patronaj al Majestăţii Sale Regina Elisabeta, iniţiativa organizării aparţinând societăţii cu acelaşi nume a Marinarilor Civili din Constanţa.
Marina militară și comercială are vechi tradiții și legături cu Galațiul, unde Baza Fluvială Țiglina, Arsenalul Marinei, Flotila de Dunăre și cea comercială au constituit locul de muncă al multor generații de marinari gălățeni.
La Galați, pe 17 noiembrie 1872, s-a creat Școala specială pentru subofițeri și ofițeri din corpul flotilei de Dunăre, iar pe 30 octombrie 1881 a luat ființă întâia navă școală pentru pregătirea teoretică a viitorilor marinari, prima pepinieră a cadrelor necesare marinei militare și comerciale din România.
Salutări din Galați… alături de crucișătorul „Elisabeta” (189_?)
Prima oficializare a Zilei Marinei la nivelul Ministerului Armatei a fost realizată prin Decretul nr. 1343 din 17 aprilie 1931, publicat în Monitorul Oficial nr. 108 din 12 mai 1931, prin care Carol al II-lea, omniprezent de altfel în perioada 1930-1940 la toate evenimentele importante din viața marinarilor, decreta faptul că marina își va serba ziua-patron de sărbătoarea creștină Sfânta Maria – Adormirea Maicii Domnului.
Din 1948 până în 1953 în România s-a sărbătorit doar Ziua Marinei U.R.S.S. – în ultima duminică din iulie. Un decret al Marii Adunări Naţionale stabilea în anul 1953 sărbătorirea Zilei Marinei Militare a României, „Sărbătoare militară populară” – pentru prima duminică din august.
Tradiţia sărbătoririi Marinei Române la 15 august a fost reluată după 1990. Ziua Marinei Române a fost instituită prin Legea nr. 382 din 28 septembrie 2004 şi în anul 2009 această zi a fost declarată sărbătoare naţională.
Sărbătorirea Zilei Marinei la Galați în 1942
Cu excepția perioadei comuniste, când sărbătorirea acestei zile s-a distorsionat sau s-a estompat, obiceiurile prilejuite de această zi s-au păstrat până astăzi, ele încununând o istorie îndelungată a marinei române, atât civile cât și militare.
Ziua Marinei Române, o sărbătoare civilă și militară, este marcată prin organizarea unor programe și manifestări cu caracter evocator, în spiritul tradițiilor poporului român, precum și prin ceremonii militare și religioase.
De ziua lor, a marinarilor români de pe mările și oceanele lumii, a muncitorilor portuari, a celor de pe navele militare, comerciale și de transport, le dorim LA MULȚI ANI și vânt bun din pupa, iar celor care au devenit între timp istorie le datorăm recunoștință și vie amintire!
Surse: Victor Cilincă, „Ziua Marinei – 104 ani de istorie”, în Viața liberă, 16 aug. 2006, p. 3; Marian Moșneagu, Ziua Marinei la Români, Editura Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime Cosntanța, 2002; Nicolae Hariuc, „Programul de dezvoltare al flotei militare: 1886-1888”, în: https://rnhs.info/programul-de-dezvoltare-al-flotei-militare-1886-1888-elisabeta-singurul-crucisator-din-dotarea-marinei-romane/