La Cinema Trianon rula filmul „Ispitele trupului”
Pe lângă sporadicele spectacole de teatru oferite gălățenilor, în perioada interbelică aceștia puteau viziona filme la cele câteva cinematografe din oraș ce reprezentau o alternativă de petrecere a timpului liber într-un mod plăcut. Aceștia puteau alege să vizioneze fie filme de dragoste, ale căror titluri dramatice le stârneau imaginația, precum „Lupta inimilor” sau „Păcatul dragostei”, filme istorice precum „Tribunul Caesarului” sau „Pacea din Roma” , comedii cu „Pat & Patachon” sau, de ce nu, nou apărutul la acea vreme film, intitulat „Farmecul Dunării”, ce oferea prilejul de a arunca o privire la „viața de dragoste și de plăcere a metropolelor dunărene, Viena și Budapesta”.
Astfel, în anul 1929 gălățenii puteau alege între filmele ce rulau la:
- Cinema Trianon (Piața Regală): Dragoste de Husar
- Cinema Miron (devenit apoi Cinema Popular, str. Lahovary): Cântărețul de Jazz
- Cinema Francais (str. Lahovary): Mica ciocolatieră (Arta)
- Cinema Central (str. Domnească): Ana Karenina (Metro)
- Cinema Paradis (str. Justiției, ulterior str. Universității): Președintele (Universal) – pe strada Justiției
- Cinema Capitol: Cum se prind hoții
- Cinema Picadily: Prinț sau Clown
Spectatorii români puteau experimenta în acea perioadă doar filmele mute, pentru „filmele acustice” proprietarii români de cinematografe fiind îndemnați să facă sacrificiul de a-și schimba instalațiile.
În anul 1929 Cinematografele Trianon (aflat în Piața Regală, ulterior dispărut) și Miron (ulterior Cinema „Popular) se aflau sub aceeași „firmă umbrelă”, Cinematografele Unite „Trianon-Miron”, condusă de Haim Ianculovici și de Paul Rosenberg, cel din urmă având ocazia de a se face cunoscut și în cunoscuta revistă „Cinema”, cea mai veche publicație de gen din țară, condusă de Nestor Cazavan. În paginile revistei, Rosenberg a oferit un interviu în care a vorbit despre gusturile publicului gălățean, notând:
„Galații posedă un public foarte dificil, cu totul aparte, cu mult mai dificil chiar ca cel bucureștean. Dovada este că multe din filmele ce au obținut în Capitală rețete formidabile, la noi au obținut un succes sub-medioocru”.
Revistă „Cinema” din 1929
Acest fapt se datora, după părerea directorului cinematografului, faptului că publicul gălățean se documenta mai mult înainte de a viziona un film, folosind pentru aceasta programele cinematografelor, revistele de specialitate și întrebându-și prietenii cinefili despre calitatea filmului pe care ar fi dorit să îl vadă.
„Se înțelege de la sine, că în asemenea condiții nu e tocmai ușor să conduci cu succes un cinema la Galați. Iată de altfel și motivul pentru care-mi aleg cu deosebită prudență și îngrijorare programele mele și sunt convins că am izbutit să câștig încredeerea spectatorilor gălățeni”.
Imobilul în care funcționa Cinema Trianon
Dacă în anul 1929 problema era calitatea filmelor, doi ani mai târziu, în anul 1931, Cinematograful Trianon intra în vizorul presei din cauza unui incendiu și a sediului necorespunzător pentru vizionări publice:
„… încăpută pe mâna unor indivizi lacomi de câștiguri ilicite, continuă să fie un permanent pericol pentru viața publicului spectator”.
Declanșarea unui incendiu în sala de spectacol cu ceva timp în urmă, stăvilit însă din fașă și care avusese loc, „din fericire” dimineața, într-un interval orar în care nu se țineau spectacole și publicul nu era prezent, a constituit un nou prilej de îngrijorare, care a provocat comentariile presei:
„… acest local de spectacol este cocoțat la etaj, cu uși de ieșire strâmte, expuse oricând să ne ofere un dezastru zguduitor, ca cel înregistrat la Costești”.
Se făcea referire la incendiul din anul precedent, de la biserica din Costești, un eveniment dramatic în urma căruia au murit peste 100 de persoane.
Despre alte cinematografe gălățene în postări viitoare…
Surse: K. Martin, „Anchetele noastre: Cinematografele Unite Trianon-Miron din Galați”, în Cinema, an. 6, nr. 113, 1 iun. 1929, p. 374; „Cinematograf sau morgă”, în Gazeta meseriașilor, an. 21, nr. 408, 2 apr. 1931, p. 1-2.