Fostul sediu al palatului de Justiție, astăzi sediu al Universității „Dunărea de Jos” (1977)
Ideea unui imobil în care să fie instalate toate instituțiile administrative apăruse, conform surselor, încă de la jumătatea secolului XIX, când pârcălabul de Covurlui, Costache Negri, dorea să cumpere hotelul Moldavia (fostul han al lui Costache Ventura). De altfel și Alexandru Ioan Cuza, în calitatea sa de pârcălab de Covurlui, a dat dispoziții pentru mutarea Cancelariei Pârcălăbiei de la marginea orașului (dinspre Vadul Ungurului) în clădirea Hotelului Moldavia.
Primăria Galați era înștiințată, în anul 1893, că Ministerul de Justiție poate pune la dispoziție fondurile necesare construirii Palatului de Justiție. Prefectul județului de la acea vreme, Dumitru Hagi Anton, în cuvântarea sa (la punerea pietrei de temelie din 19 septembrie 1912) sublinia faptul că deși încă „de la 1893 sfatul județului a cedat statului, după propunerea ministrului de justiție, locul pe care se construiește palatul”, vreme de câțiva ani nu s-a reușit începerea lucrărilor.
Abia în anul 1912 ca urmare a hotărârii Consiliului de Miniştri, ministrul Justiţiei, Mihail G. Cantacuzino, a încheiat un contract pentru proiectarea clădirii cu arhitecţii Grigore Cerchez şi Anton Vârnav. Ulterior întocmirii anteproiectului, Ministerul Justiţiei a organizat licitaţia pentru lucrările de construcţii, licitaţie câştigată de arhitectul Ioan A. Paxino.
Despre locul ales pentru ridicarea noului imobil, Gheorghe N. Munteanu nota, în lucrarea Galații:
„Tot pe strada Domnească, pe locul unde s-a construit noul Palat de Justiție, se înălța înainte de Unire, marele han al boierului Costache Ventura. Hanul cu locul dimprejur și marea vie cuprindea vreo 486 stânjeni pătrați în mahalaua Vovidenia și a fost cumpărat «prin cel din urmă hareciu» sau la mezat, cu 3200 galbeni, în Noiembrie 1835, de la serdarul Manolache Cârjă, moștenire rămasă de la tatăl său Banul Ioan Cârjă. Locul cu via se întindea din fața Bisericei Vovidenia, până la viile lui Hagi-Stoian, din strada care-i păstrează până azi numele”.
Stadiul lucrărilor în anul 1928
Lucrările la clădirea care era destinată să adăpostească Curtea de Apel, Curtea de Juraţi, Tribunalul, serviciile auxiliare și corpul de avocați au început „în a nouăsprezecea zi a lunii Septembrie, anul mântuirii una mie nouă sute doisprezece, în al patruzeci și șaptelea an de temeinică propășire a țării sub înțeleapta și glorioasa domnie a Majestății Sale Regele Carol I”, atunci când Mihail G. Cantacuzino, Ministrul Justiției, a pus piatra de temelie a Palatului de Justiție din Galați, clădit „pe cheltuiala Statului după planurile întocmite de arhitecții Grigore Cerchez și Anton Vârnav”.
Actul comemorativ, întocmit în trei exemplare (unul pus la temelia construcției, unul destinat Arhivei Statului, iar altul pentru Arhiva Ministerului Justiției) a fost semnat de cei prezenți: ministrul justiției Mihail Cantacuzino, secretarul general al Ministerului Justiție Lazăr Munteanu, Emil Constantinescu – director în ministerul de justiție, prefectul județului Dumitru Hagi Anton, Theodor Missir – ajutor de primar, Gheorghe Tanoviceanu – prim-prezident al Curții de Apel, Episcopul Nifon al Dunării de Jos, deputați și senatori de Covurlui.
Lucrările începute în septembrie 1912 au fost întrerupte de venirea Primului Război Mondial dar și din cauza unor situații care au prevăzut lucrări suplimentare. În anul 1920 au fost terminate lucrările la roșu, dar abia peste câțiva ani a avut loc inaugurarea clădirii, după executarea acoperișului, placarea cu piatră a fațadelor și realizarea lucrărilor interioare de finisaj.
Astfel că lucrările au fost finalizate cu adevărat în anul 1929, atunci când un articol publicat în luna noiembrie în ziarul Universul anunța că „Palatul de Justiție din Galați e complet terminat”:
„Palatul de azi e o podoabă a orașului. Săli spațioase, parchetate, iluminate a giorno, încălzite bine. Sala pașilor pierduți, lungă de 45 metri și lată de 18 metri, e îmbrăcată cu un soclu de marmoră albă, pardoseaua din plăci de mozaic, iar plafonul bogat ornamentat. Totul e lucrat în stil românesc. […] Aripa din dreapta a fost ocupată de ambele secții ale Curții de apel. La parter sunt cele două camere de ședințe, camera de consiliu, camera președintelui, a primului președinte și a primului grefier. Pentru membrii baroului s-a amenajat o frumoasă cameră. Grefa e în subsol. La etaj e instalat Parchetul cu cele două cabinete de instrucție, în partea stângă portăreii”.
Palatul de Justiție, actualul sediu al Universității „Dunărea de Jos”, se remarcă și astăzi în peisajul arhitectural al oraşului Galați, frumusețea clădirii fiind pusă în evidență de opulența formelor, de ferestrele mari, de ornamentațiile bogate. Situat pe strada Domnească nr. 47, clădirea a fost inclusă în anul 2004 în Lista monumentelor istorice din judeţul Galaţi, la poziţia 114 (Gl-II-m-A-03013).
Surse: Adevărul, an. 25, nr. 8271, 20 sept. 1912; Gheorghe N. MUNTEANU-BÂRLAD, Galaţii, Galaţi, Editura Autorului; Societate de Editură Ştiinţifică-Culturală, 1927; Valentin BODEA, Monumentele istorice şi de arhitectură din oraşul Galaţi din a doua jumătate a secolului al XIX-lea – prima jumătate a secolului al XX-lea. vol.1, Ediţia a 2-a, Galaţi, Editura Pax Aura Mundi, 2011; Nicolae Şt. NOICA. Lucrări publice din vremea lui Carol I : Acte de fundare şi medalii comemorative, Bucureşti, Cadmos, 2008; Universul, an. 47, nr. 266, 16 nov. 1929.