Ziarele anului 1937 anunțau achiziția făcută de Regele Carol al II-lea cu ocazia unei vizite în Anglia. Ce anume cumpărase acesta acum 85 de ani! Era vorba de iahtul Nahlin… „unul din cele mai moderne şi perfecte vase”, considerat a fi la acea vreme un adevărat „castel plutitor”, ce câștiga pe loc admirația celor care aveau prilejul să îl vadă.
Pe 3 septembrie 1937, într-o atmosferă solemnă, a avut loc botezul iahtului, eveniment la care au participat autoritățile engleze și reprezentanții legației române la Londra. Vasul a primit cu această ocazie numele de Luceafărul. Slujba religioasă a fost oficiată de un pastor anglican, iar comandorul Gh. Dumitrescu, consulul României la Londra, a spart pe puntea vasului tradiționala sticlă de șampanie.
Ceremonialul a avut loc în portul Greenock (situat la 40 km de Glasgow), unde în sunetele muzicii militare a fost ridicat pavilionul național român iar nava a ridicat ancora, îndreptându-se spre România. Echipajul românesc care a adus nava în țară era format din „33 de maeștri și marinari și șase ofițeri”, comandor Iosif Rășcanu – comandatul iahtului, căpitan Bănică – secund, căpitan Bottel – șef mecanic și locotenenții Ghezo, Iacob și Cristache.
„Aducerea în țară a yachtului regal Nahlin (Luceafărul)”, „Aducerea în țară a yachtului M. S. Regelui Carol II”, „Iachtul «Luceafărul» în drum spre Constanța”, „Iachtul regal «Luceafărul» a sosit la Constanța”, sunt câteva dintre titlurile care au apărut în paginile ziarelor și care aduceau în atenția cititorilor noi relatări despre iahtul regal care, deși era proprietatea personală a regelui Carol al II-lea, a fost înscris în lista navelor Marinei Române. Ce mai relata presa?
„Construit în anul 1930 acesta avea o lungime de 100 de metri, lățime de 12 metri și un pescaj maxim de 5,80 metri.
Raza de acțiune este de 5000 mile marine. Motoarele funcționează cu două turbine. Viteza maximă este de 18 mile pe oră.
Dispune de aparate moderne pentru măsurarea fundului, cu care foarte puține ambarcațiuni sunt înzestrate; aparate pentru pilotajul automat; aparate indicatoare ale drumului pe timp de ceață; aparate cronometrice, cu legături electrice de la comandă până la toate cabinele; semnale automate de ceață; radiogoniometrie; cabine de navigație, peste 3000 de hărți marine, reprezentând întregul glob pământesc.
Cele patru bărci cu motor cu care este prevăzut vasul, pot atinge viteza de 80 km pe oră. Construit în vederea călătoriilor de plăcere, yachtul este de o curățenie sclipitoare. De la camera mașinilor și până la cea mai mică dintre cabine, constructorul a imprimat un stil aparte, care încântă ochiul. Sala de gimnastică, așezată la prora vasului, e înzestrată cu cele mai moderne accesorii.”
În anul 1938 iahtul regal a ajuns pentru prima data în orașul de la Dunăre, Galați, când a fost gazda unei întâlniri politice a regelui Carol al II-lea al României cu ministrul de Externe al Poloniei, colonelul Iosif Beck și ministrul de Externe al României, Nicolae Petrescu Comnen.
Au urmat ani în care a suferit mai multe transformări, a fost folosit pentru croazierele regale și la marșurile de instrucție.
După instaurarea regimului comunist numele i-a fost schimbat în Libertatea, pentru ca la sfârșitul deceniului șase al secolului XX să fie retras la Galați, la malul Dunării, unde a fost transformat în hotel-restaurant plutitor și unde a devenit un simbol al orașului:
„Acolo unde Dunărea îşi poartă zvonurile de milenii, acolo unde drumul fără pulbere îşi unduieşte chemarea spre marea cea mare, la chei, parcă gata mereu de plecare, vasul Libertatea îşi arată de departe noua ţinută elegantă. […] Prin aspectul general exterior şi culoarea albă, vasul contrastează puternic cu luciul apei şi cu terasele înflorite ale falezei întregind prin eleganţa sa frumuseţea acestui minunat loc de recreere şi destindere.” (Viața nouă, mai 1971)
Surse: Lupta, sept. 1937; Dimineața, aug. – sept. 1937; Universul, sept. 1937; Adevěrul, an. 61, nr. 17059, 13 ian. 1948; România, an. 2, nr. 436, 16 aug. 1939; Cele trei Crișuri, 1 iul. 1938; Luceafărul/ Libertatea [online], în: https://marinarii.ro/iahtul-regal-luceafarul-nava-restaurant-libertatea/; Viața nouă, an 27, nr. 8211-8214, mai 1971.