Întoarcere în timp… O fabrică gălățeană cu rădăcini norvegiene, ale cărei urme mai există și astăzi (I)

Compania norvegiană „O. Mustad & Søn AS” (Mustad și Fii) a fost înființată în anul 1832 și este recunoscută și astăzi ca o firmă de renume mondial, produsele sale fiind destinate cu predilecție pescarilor, în special cârligele de pescuit, cu care și-au început evoluția pe scara timpului.

Fondată de fermierul și omul de afaceri Hans Schikkelstad, în orașul norvegian Vardal, în 1832, firma producea inițial cuie, sârmă și diferite alte produse de metal. Ulterior firma a fost preluată de ginerele acestuia, Ole Hovelsen Mustad, nume sub care a cunoscut faimă și extindere în toată lumea. Împreună cu fiul său, Hans Mustad, a dezvoltat afacerea în orașul Gjøvik din Norvegia, reușind să o aducă într-o poziție de vârf în ce privește producția de produse de mici dimensiuni confecționate din metal, precum sârmă pentru garduri, cuie, ace, caiele, cuie pentru construcția de nave, agrafe și o serie de alte produse pe bază de sârmă. Inventarea unei mașini de producere automată a cârligelor a reprezentat o garanție a succesului firmei.

Extinderea producției în alte țări a fost pasul următor, printre țările în care Mustad a înființat fabrici aflându-se, pe lângă Finlanda, Franța, Suedia, Marea Britanie, Franța, Germania, Austro-Ungaria, Italia, Spania, și România, acolo unde a înființat câteva fabrici, printre care una la Galați și una la Timișoara.

Fabrica de caiele și articole de fier „O. Mustad Fii” din Galați avea ca obiect de activitate fabricarea obiectelor din fier, precum caiele (cuie de potcoavă), cuie, ținte pentru tocuri, colțuri pentru potcoave. Aceasta apare pentru prima dată în scriptele Primăriei Galați în anul 1910, când solicită să i se acorde cu titlu gratuit un teren pe care să întemeieze o fabrică de caiele. Terenul cedat a fost în Bădălan, pe strada Cărămidăriei nr. 22.

În anul 1925 firma era înregistrată în Galați sub numele de „O. Mustad Fii”, fabrică de caele, fiind situată pe str. Cărămidari și având ca patroni declarați pe Holfdan Musad, Ole Mustad și C. Mustad. Inițial producător exclusiv de caele în România, fabrica gălățeană a ajuns ca în anul 1936 să împartă acest domeniu de activitate cu Fabrica Metalloglobus din București, realizând o înțelegere prin care și-au împărțit vânzarea pe sectoare și la prețuri convenite.

În vara anului 1938 firma gălățeană se reorganizează, întreprinderea fiind înscrisă în rubrica „Societăți constituite” a ziarului Curentul, sub numele de „Întreprinderile Metalurgice O. Mustad Fii”. Noua firmă se constituia prin împrumutul acordat de o bancă de credit din Oslo, Norvegia (Christiania Bank af Kreditkasse) și prin aportul societăților în nume colectiv „O. Mustad Fii” (Clarin, Halfdan, Magnus, Wilhelm, Christian) din Galați și „O. Mustad & Son” din Gotenborg, Suedia. Mai apăreau înscriși o serie de acționari persoane fizice: avocatul Nicolae Gamulea din Galați, consulul Einar Mathiesen din Galați, Tudor Stan din Timișoara, I. Popovici din Galați, Vasile Răchițeanu din Cluj și Paulus Skamsrud din Galați.

Nicolae Gamulea era avocat în Galați, fiind o personalitate recunoscută a Galațiului, ce „strălucea prin calități profesionale”.

Einar Mathiesen a fost numit consul al Norvegiei în Galați în anul 1923, îndeplinind această funcție o perioadă lungă, între cele două războaie mondiale, participând la evenimentele importante ale orașului, precum inaugurarea Muzeului „Cuza Vodă” la Galați, în anul 1939.

Scopul declarat al întreprinderii „O. Mustad Fii” era acela de confecționare, „industrializare și comercializare a oricăror articole de fier și a oricăror metale, sub orice formă, precum și orice operațiuni în legătură directă sau indirectă cu orice industrii conexe”. Capitalul social era de 75.000.000 lei, din care mai mult de jumătate adus de Banca de Credit Christiana, în timp ce firmele „O. Mustad Fii” contribuia cu mașinile și imobilul.

În anul 1940 consiliul de administrație realegea în funcție pe Einar Mathiesen – administrator și pe N. G. Gamulea vicepreședinte.

Astfel, din sâmburele plantat de firma norvegiană a luat ființă la Galați firma „O. Mustad Fii”, care a reușit să reziste sub acest nume până la naționalizare și chiar dincolo de acest prag, având în vedere că deși primise un nou nume și o nouă conducere, mai potrivit acelor timpuri: Fabrica „Rezistența”, numele utilizat în continuare, chiar și în presă, era tot cel de „O.Mustad Fii”.

Astfel, într-un articol din cotidianul Scânteia, din 5 august 1948 se publica o scrisoare deschisă, adresată de muncitorii de la „Migral” București către muncitorii ce lucrau la „Mustad și Fii” Galați, scrisoare prin care se solicita îmbunătățirea calității producției de texuri (cuie pentru pantofi): „Trimiteți-ne materiale de calitate mai bună și vom produce încălțăminte mai bună și mai ieftină”.

Reorganizarea din perioada regimului comunist a dus la unirea fabricii de caele și articole de fier „Mustad și Fii” de pe strada Cărămidăriei cu alte câteva fabrici care activau în domenii conexe, precum „Etna”, „Ciclop”, „Greerul”, „Ancora”. Dar mai multe despre evoluția ulterioară veți afla în partea a doua a materialului, ce va urma…

Surse: Curentul, an. 11, nr. 3773, 4 aug. 1938; Adevărul, an. 50, nr. 16079, 27 iun. 1936; Scânteia, an. 17, nr. 1188, 5 aug. 1948; Petrică Lăzărescu, Radu Volbură, Siluete gălățene, Galați: Radu Volbură, 192?