Întoarcere în timp… în urmă cu 85 de ani, atunci când o escadră britanică a poposit la Galați

„O vizită de curtoazie”… așa era numită sosirea, în anul 1937, a navelor de luptă ale Flotei Regale a Marii Britanii, care au ancorat în apele dunărene, în apropierea Palatului Navigației din Galați. Evenimentul a declanșat animație în rândul gălățenilor, care timp de câteva zile s-au perindat prin port, pentru a admira atât navele de război, cât și ținuta echipajelor.

Prezența escadrei britanice, care poposise mai întâi la Constanța, a fost urmărită îndeaproape de jurnaliștii locali, care au surprins desfășurarea evenimentului încă de la sosirea impunătoarelor nave în port:

„Cele trei vase, aliniate au evoluat încet și majestuos prin fața portului, dând miilor de gălățeni cari le contemplau o priveliște a forței britanice.”

Cum arătau cele trei vase britanice care erau deservite de peste 500 de oameni? Contratorpilorul „Inglefield” avea o lungime de 103 metri, lățimea de 10,5 metri, tonajul de 1.470 tone și viteza maximă de 36 mile/oră, iar cele două distrugătoare, „Isis” și „Ilex”, aveau un tonaj de 1.390 tone, lungimea de 95 metri, lățimea de 9,5 metri și puteau desfășura o viteză de 35 mile/oră.

„Escadra engleză a intrat în portul Galaţi fără să tragă obicinuitele salve de tun, deoarece nici unul din vapoarele ce au venit în vizită n’are numărul de tunuri necesar pentru salut, conform protocolului, adică cel puţin 5 tunuri pe bord. Escadra engleză se compune din: contratorpilorul «Inglefield», nava comandă, sub comanda căp. A. G. Talbott, distrugătorul «Isis», sub comanda căp. H. R. Graham, distrugătorul «Ilex», sub comanda căp. I. C. Clouston.

Vasele engleze au ancorat în apropierea palatului N. F. R. În mijlocul Dunărei stau ancorate monitoarele «Bucovina», «Ardeal» şi vedetele No. 3 şi 5. La bordul monitorului «Bucovina» se află d. comandor Georgescu, comandantul escadrei de Dunăre, împreună cu d. căp. Mircescu, şef de stat major.”

Odată ancorată flota în portul gălățean, au avut loc întâlniri ale ofiţerilor britanici cu mai marii autorităților militare și civile ale orașului. De asemenea, au fost organizate o serie de evenimente:

• un dineu al comandamentului diviziei de Dunăre în saloanele Cercului militar, în onoarea ofițerilor de pe vapoarele britanice;
• o masă organizată în cinstea maiştrilor de pe vapoarele de război britanice, oferită de maiştrii din marina regală română de război, care a avut loc, de asemenea, în saloanele Cercului militar;
• o serie de serbări nautice – întreceri între echipajele de pe vasele de război britanice şi echipajele de pe vasele marinei regale române;
• meciuri de fotbal, pe terenul garnizoanei, între echipa marinei regale române şi echipa de sportivi de pe vapoarele englezeşti.

Întâlnirea amicală de fotbal dintre cele două echipe s-a constituit într-un eveniment sportiv reușit, fiind atent urmărită de spectatori. Primul meci a avut loc în fața a peste 1000 de spectatori, care au putut admira jocul frumos al englezilor, care, cu toate acestea, au pierdut în fața echipei marinei române, care și-a dovedit superioritatea. Echipa românească, „întărită cu elemente de la D.V.A. și Șoimii” a învins marina engleză cu 7-1.  În meciul revanșă, echipa escadrei engleze s-a prezentat mult mai bine, dar rezultatul final a fost iarăși în favoarea echipei marinei regale române: 4-2.

Ultimul meci al escadrei engleze a fost disputat cu echipa locală Gloria C.F.R., dar meciul, după cum au scris jurnalele „n-a prezentat nici un interes, mai ales în repriza I-a când feroviarii au înscris de 8 ori. În cea de-a doua repriză englezii au jucat mai decis” , ceea ce nu i-a salvat, pentru că în final scorul a fost de 12-1 pentru Gloria C.F.R.

Pe perioada șederii în Galați, comandantul escadrei britanice a dat un ordin de zi, prin care a hotărât ca echipajele celor trei nave (ofițeri și marinari) să urmeze un anumit cod vestimentar: „în tot timpul şederei escadrei în port, ofiţerii vor umbla în oraş îmbrăcaţi civil, iar subofiţerii şi marinari în uniformă”.

Pana ascuțită a jurnaliștilor locali intuia că, odată cu sosirea britanicilor, „Galații va retrăi în cele opt zile, cât vor sta oaspeții englezi, viața de noapte a marilor porturi”.

Nu e de mirare că avut loc o adevărată „înviorare” pe timpul nopții, atunci când marinarii englezi, „în uniformele lor strălucitoare au inundat străzile Galațiului. Localurile de noapte au lucrat bine. Zarafii și intermediarii lor au făcut afaceri bune, negociind pe prețuri derizorii lirele. Grupuri, grupuri de marinari, vorbind o limbă «păsărească» urmăriți și înconjurați de veselia localnicilor curioși au inundat străzile Domnească și Brașoveni”.

Amănunte despre evenimentele mai puțin plăcute ce au urmat au putut fi citite în paginile ziarelor locale. Astfel, cotidianul Acțiunea a relatat despre un incident între marinarii români, căruia i-a căzut victimă un marinar englez. Acesta a încercat să-i despartă pe scandalagii, însă a fost înjunghiat și doar intervenția forțelor de ordine a reușit să pună capăt scandalului.

Plecarea escadrei engleze nu a fost nici ea lipsită de incidente:

„O artistă de la varieteul «Printemps», care legase o strânsă prietenie cu un ofițer, la plecarea vasului «Inglefield», a încercat să pătrundă la bord pentru a-și lua rămas bun de la acesta. Sentinela, un fruntaș din compania locală de grăniceri, a încercat să o împiedice de a pătrunde. Artista s-a repezit la sentinelă, lovindu-l puternic cu palma. Artista a fost imediat arestată și înaintată poliției”.

La terminarea vizitei, jurnaliștii gălățeni notau că deși „săptămâna englezească” a fost „bogată în surprize numai pentru localurile de noapte…”, britanicii erau întotdeauna bineveniți pe aceste meleaguri:

„Oricum, fiii albionului sunt bine veniți în mijlocul nostru. Românii, despre a căror ospitalitate se vorbește peste țări și mări, primesc pe englezi cu bucurie.”

Surse: Acțiunea, sept. 1937; Vocea, sept. 1937; Universul, sept. 1937; NAVAL-HISTORY.NET : Preserving naval history research and memoirs ….. making contemporary accounts more readily available [online], în Internet: https://www.naval-history.net/index.htm