Ne aflăm încă în sezonul preparării conservelor! Le mai facem sau le cumpărăm? Cu ceva decenii în urmă problema era la fel de dificilă?!
Pentru achiziționarea celor necesare preparării bunătăților ce urmau să își găsească locul pe rafturile cămărilor, aveau loc în familie „lungi desbateri pentru întocmirea listei cumpărăturilor de iarnă”.
Pentru unii acest proces era istovitor!!! Exemplificăm prin relatarea unei astfel de „istorii”, cuprinsă în paginile unui ziar din anii ‘30:
Cearta pornea din te miri ce: de la putina de murături, al cărei fund „a putrezit de tot și nu mai merge anul ăsta”, de la „eu zic să punem numai două borcane de gogoșari” sau de la cine știe ce alt lucru de nimic de aceeași natură. Fiecare membru al familiei își exprima propria opțiune sau preferință:
„Eu vreau numai castraveciori în oțet!” „Ba mie nu-mi plac decât în saramură!” „Eu vreau și pepeni verzi!” „Pentru mine varză roșie!” … Către ziuă, după ce a fost stricat un caiet întreg de aritmetică al copilului, desbaterile sunt suspendate până în seara următoare.
După trei zile, mai mult învinși de oboseală decât convinși de utilitatea unei puneri de acord, membrii familiei au întocmit o listă de cumpărături, care, se înțelege, este predată, cu ceremonialul de rigoare, capului familiei. Pentru acesta încep de-acum bucuriile… că doar d-aia e bărbat și stâlp în casă.
Indiferent de ce decizii erau luate, printre cumpărături trebuia să se afle și un agent de conservare. De exemplu, în paginile ziarelor gălățene era promovat ca „cel mai potrivit preparat… pentru conservarea și menținerea în stare proaspătă a fructelor și sucurilor de fructe” binecunoscutul acid salicilic…, iar firma ce îl producea este și astăzi bine cunoscută în domeniul farmaceutic!
Pentru cei care preferau să le cumpere gata preparate, iată câteva dintre prețurile conservelor și compoturilor în anul 1934: mazărea boabe, fasolea verde, dovlecei, ardei umplut în bulion, roșii – 20 lei borcanul; bame, ghiveci, bulion – 23,50 lei borcanul; sparanghel – 60 lei borcanul…
În ce privește Galațiul, acesta se putea lăuda în acele decenii cu cel puțin două fabrici de conserve: Fabrica „A.I. Ebner” din strada Traian și Fabrica de conserve de legume, fructe și sardele rusești, piper și scorțișoară măcinată „Ancora”, proprietatea N. Kleiner, din str. Străjescu nr. 2. Cele două fabrici produceau cca. 10.000 de cutii de conserve de pește și legume, în ambele fabrici fiind angajați cca. 100 de lucrători.
Bineînțeles că din producția locală a unui oraș de la Dunăre nu puteau lipsi conservele de pește! Printre produsele speciale ale Fabricii „Ancora” se numărau conservele de nisetru și conservele de sardele rusești. Produsele fabricii puteau fi achiziționate la depozitul din Strada Mare.
Dar să ne întoarcem în Piața Centrală a Galațiului de acum un secol și să admirăm o secvență încremenită în timp a unei zile de toamnă, în care gălățenii veniți în căutare de provizii puteau admira stivele de varză ale producătorilor locali!
Surse: Argus, an. 13, nr. 2895, 11 dec. 1922; Vocea Galaților, nr. 5524, 2 aug. 1936; Universul, an. 55, nr. 278, 12 oct. 1938;