Care erau știrile de interes public în Galațiul de acum 80 de ani! O scurtă trecere în revistă într-o perioadă în care România se afla la începutul implicării sale în cel de-al Doilea Război Mondial:
Car mortuar în Galațiul anilor ’40, executat de Zaharia Lera și ucenicul său
Pe 3 noiembrie 1942, Ghiță Vasiliu, primarul de atunci al orașului, emitea o ordonanță prin care reglementa ceremonialul înmormântărilor:
În viitor, cortegiile funerare vor urma un traseu dinainte stabilit și fără muzică, aceasta spre a se evita blocarea circulației pe străzi, ca și spre a se suprima acel ceremonial lipsit de pietate și simplitate creștină de până acum. Sinucigașii vor fi înmormântați noaptea, într-un sicriu simplu și fără preot. Ei vor fi transportați într-o căruță a Municipiului, pe drumul cel mai scurt la locul de veci, unde vor fi înhumați în parcela de morminte a sinucigașilor. Muzici se acordă numai acelor înmormântări care au un caracter de funeralii naționale, eroilor căzuți pentru Patrie și militarilor prevăzuți în regulamentul serviciului în garnizoană. Celelalte înmormântări vor putea folosi coruri.
Ghiță Vasiliu, prefect de poiliție și primar al Galațiului
Ghiță Vasiliu, absolvent al Liceului „V. Alecsandri” din Galați, a fost prefect de poliție în Galați în perioada 1922-1926, consilier municipal (1933) și primar al Galaţiului o scurtă perioadă, începând cu 1 februarie 1942, având în vedere că a murit doar peste câteva luni, pe 8 decembrie 1942, la numai 50 de ani.
A fost considerat un primar „de mână forte”, având în vedere realizările edilitare din perioada în care a guvernat interesele municipiului Galați:
- alinierea din strada Domnească, între Parcul Municipal până în strada Maior Fotea,
- înfrumusețarea Palatului Primăriei Galați, în fața căreia a așezat bustul lui Alexandru Moruzi, fost primar al Galațiului (în perioada 15 apr. 1871 – 29 apr. 1873 și respectiv 27 iul. 1874 – 23 aug. 1874),
- modernizarea pieții de alimente,
- demersuri pentru inițierea lucrărilor de renovare ale Băii Municipale, ce stătea în paragină de 15 ani de zile,
- clopotnița Cimitirului Eternitatea
Pe 4 noiembrie 1942 murea magistratul Ioan Gh. Macri, președinte al Curții de Apel din Galați, născut pe 22 iulie 1882, ce trecuse prin toată ierarhia judecătorească, slujind justiția cu cinste și demnitate și tocmai urma să fie avansat la Curtea de Casație.
Supranumir „coșmarul faliților”, din cauza „ochilor săi sfredelitori de suflete”, Ioan Macri era considerat a fi un „născut și predestinat magistrat, cu cap de marchiz „vieux style””, ce făcea senzație „pe fondul roșu al estradei de la Curtea de Apel… cu albul prematur al părului”.
De-a lungul carierei profesionale ocupase și funcția de delegat-supleant al României în Comisia Europeană a Dunării.
Preotul Simeon Vârgolici
Pe 15 noiembrie 1942, Biserica „Buna Vestire”, afectată de cutremurul din 10 noiembrie 1940, a fost redată enoriașilor, care au contribuit la efortul bănesc de renovare, alături de preotul paroh al bisericii, Simeon Vârgolici,
Tot pe 15 noiembrie 1942, preotul Ludovic Cosma, paroh al Bisericii „Sf. Împărați” și profesor de religie la Școala Normală, a fost numit inspector misionar în Transnistria.
Ludovic Cosma este cel care a creat în jurul lui o reală mişcare culturală şi de educaţie a maselor, antrenând personalităţi ale ştiinţei şi culturii atât din comunitatea locală, cât şi de la nivel naţional, conferenţiari care au luminat conştiinţa şi mintea gălăţenilor, în cadrul conferințelor Căminului Cultural „Sfinţii Împăraţi”, care din anul 1924 a fiinţat sub auspiciile Fundaţiei „Principele Carol” din Bucureşti. Despre Ludovic Cosma se spunea în Revista teologică, publicaţia oficială a Mitropoliei Ardealului, la aniversarea a 70 de ani a bisericii şi a 20 de ani de la hirotonirea preotului Cosma:
Aşezat ca preot în 1907 într-o mahala murdară, nepavată, fără şcoli, cu o biserică în ruină, Păr[intele] Cosma a avut deodată în faţă un vast câmp de încercări pastorale. În 20 de ani au apărut pe rând ca din mingea fermecată a lui Făt-Frumos din poveste, 2 reparaţii la biserică […] Sala de conferinţe a fost martora tăcută a 250 de şezători precedate de conferinţele celor mai ilustre personalităţi ale ţării. Grădina parohială, casa parohială, Grădina de copii înfiinţată lângă Biserică, corurile, împrejmuirea de fier, pavarea străzilor, electrizarea bisericii, emulaţia în sânul preoţimii, pilduitoarea muncă a părintelui, sunt lucruri care au făcut ca sărbătorirea celor 20 de ani de activitate pastorală să ia aspectul unei grandioase serbări a oraşului şi a Bisericii.